283 matches
-
părea să fi creat la standarde atât de înalte încât a făcut aproape imposibilă atingerea acestora. Edgar Papu afirma, în acest sens, că "perfecțiunea este perenă, dar nu fecundă. Ea nu poate prolifera decât epigoni."115 Sentința pare dură prin absolutizare însă autorul român nu este singurul care gândește în acest fel, Paul Hazard și Henri Peyre afirmând același lucru, termenul folosit de aceștia din urmă fiind însă cel de pseudo-clasicism. Astfel, ideea comună pe care o putem desprinde este că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
talentul său eleganța și limpezimea care fac din Addison un exemplu." Asocierea manifestării depline a geniului literar cu o anumită ordine dată de un set de principii nu ar constitui o greșeală dacă nu ar fi pusă sub semnul unei absolutizări care îl face în cele din urmă pe Voltaire să vadă în autorul piesei Cato, acest Joseph Addison al cărui nume s-a pierdut până la urmă în multitudinea figuranților care populează istoria literaturii, un dramaturg superior lui Shakespeare. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-lea nu a fost subsumat unui statut cultural unic. Desigur, oricare din denumirile menționate are un anumit caracter artificial în măsura în care, după cum am mai sugerat într-un capitol anterior, nu poate corespunde întru totul complexității realităților artistice, care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
începutul secolului al XX-lea pare un act artificial, o încercare paradoxală de a căuta senzaționalul literar. Și totuși, dincolo de schematismul steril pe care îl impun clasificările, realitatea oferă date surprinzătoare care atestă, încă o dată, că nu se pot face absolutizări în domeniul atât de volatil al literaturii. Astfel, capitolul de față își propune să demonstreze existența unei puternice gândiri clasice dezvoltată și, mai ales, asumată de către scriitori considerați drept figuri centrale ale modernismului european, cum ar fi T. S. Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
limitările pe care le impune un anumit moment și spațiu istoric. Este o premisă extrem de ispititoare pe care Călinescu o propune în deschiderea argumentării sale, însoțind-o de o altă afirmație la fel de puternică, dar poate oarecum exagerată, având în vedere absolutizarea pe care o implică: "...marea literatură este în fond aceea de stil clasic, iar ce este măreț în romantism, baroc, aparține tot ținutei clasice." De precizat că noțiunea de clasic la care se referă Călinescu nu vizează semnificațiile generale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
considerat constanta sa psihocomportamentală. Astfel, judecata diagnostico-prognostică se bazează numai pe raportarea a două valori statice: scorul subiectului la test, care exprimă starea lui (înțeleasă ca o constantă individuală), și valoarea-etalon a testului (înțeleasă ca o constantă populațională). Tendința de absolutizare a constantului, invariantului și de minimalizare-ignorare a variabilului este evidentă. În nici un test psihologic nu găsim o relativizare a valorii sale diagnostico-prognostice și a duratei de valabilitate (și, respectiv, de stabilitate) a rezultatelor ce se obțin prin aplicarea lui (Anastasi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
impun o schimbare radicală a concepției psihodiagnostice (Golu, 1993). Pentru a nu ne îndepărta prea mult de titlul comunicării noastre, ne vom opri doar asupra exigențelor ce decurg din atributul „dinamic-evolutiv”. Prima și cea mai importantă este exigența renunțării la absolutizarea constantului și relativizarea acestuia, cu luarea concomitentă în considerație a variabilului, schimbării în timp a valorilor tuturor coordonatelor de definiție ale sistemului personalității. Atributul „dinamic” presupune numirea într-o schemă operatorie unitară atât a constantului, cât și a variabilului care
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de mecanisme sau de predeterminații biologice; dimpotrivă, migrarea dinspre organic spre artificial, și invers, este un proces dătător de sens existenței umane, în toate dimensiunile acesteia, de cele sociale la cele etice. Acest lucru nu trebuie însă confundat cu o absolutizare a expansionismului tehnologic sau a funcționismului mecanologic pentru manifestarea condiției umane. Mai degrabă avem de-a face cu „slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologic sau a funcționismului mecanologic pentru manifestarea condiției umane. Mai degrabă avem de-a face cu „slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral sau nemuritor în realitatea virtuală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaginarul postcolonialist este identic, până la un anumit punct, cu discursul feminismului, lucrurile se complică prin introducerea unor noi parametri în ecuație, parametri care compun ideologia multiculturalismului. Postcolonialismul digital urmărește, pe lângă împuternicirea femeii, și împuternicirea celuilalt, a alterității multiculturale. Procesului de absolutizare a femeii occidentale i se opune un discurs incluziv, prin integrarea în spațiile matricei a vocilor și a practicilor alterității. Spre exemplu, Internetul devine mediul globalității multiculturale prin excelență, spațiul prin care ființa străină își poate sublinia specificul sau, dimpotrivă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o dezbatere largă a posibilelor corecții. Activitățile desfășurate în anii din urmă s-au bazat pe câteva premise false și comportamente neproductive: fetișizarea investiției în bunuri materiale în dauna investiției în resursele umane, „spaima” cu privire la evaluările instituționale și de rol, absolutizarea acțiunii administrative și a reformelor de tip top-down. Există un pericol constant ca reglementările în această arie să nu mai servească unor scopuri clare ale politicilor educaționale și, implicit, să nu mai fie evaluate din perspectiva atingerii acestor scopuri. Ne
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
un simplu concept" (Fr. Schlegel în ***, Athenäum. Auswahl, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1978, p. 90, vol. coordonat de Gerda Heinrich). În schimb, un alt mare teoretician al romantismului, Novalis, avansează un alt punct de vedere în legătură cu acest proces de "absolutizare" și "universalizare". Observația este pentru el un prilej de a supradimensiona particularul la proporții cosmice. Egocentrismul romantic își regăsește aici vocația demiurgică despre care am mai vorbit: Conferind faptului comun un sens înalt, celui obișnuit o înfățișare misterioasă, celui notoriu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
altceva decât legea 61. În această direcție se acționează, scopurile artei guvernării fiind rezumate, după Hobbes, în aceeași maximă romană: "Salvarea poporului este legea supremă" (Salus populi suprema lex)62. A afirma că Rousseau a împins principiul voinței generale până la absolutizarea puterilor Statului, a Statului "fără limite", înseamnă a-i atribui paternitatea "democrației totalitare" și chiar a "tiraniei majorității" sau, după expresia lui Edouard Laboulaye 63, "domnia unei minorități turbulente". Înseamnă, afirma N. Bobbio, "a întreține o polemică pe cât de bogată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă. La fel de emblematică mi se pare absolutizarea unor simboluri încărcate de sugestii metafizice, vizibilă în majoritatea ilustrațiilor ce însoțesc Dealurile cu îngeri plângeau, Omul cu un singur înger sau Mărul mușcat. Pe de o parte, ferestrele, păsările, arborii, merele, așadar o serie de metafore simbol ale deschiderii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continuitate metrica sau tonala cu poezia trecutului, considerând că amintirile sunt inutile prilejuri de nostalgie, inclusiv în domeniul literaturii.146 În ciuda distanței ce separă operele celor doi creatori, statuarea absenței totale a ecourilor leopardiene din poezia lui Montale constituie o absolutizare forțată, date fiind cele câteva puncte de contact evidente la nivel etic, estetic și la nivelul limbajului poetic. Cei doi au în comun contemplarea durerii universale, dezolarea și prezența morții. Astfel suferință nemiloasa, fără nume a lui Montale amintește de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci că totul are o origine și o limită, care, la rândul lor, trebuie privite și înțelese doar într-un anumit context. Absența centrului nu ar reprezenta, în consecință, absența existenței unui fundament, a unui punct de reper, ci absența absolutizării acestui fundament, fără o permanentă recontextualizare a sa. La o primă privire, afirmațiile lui Derrida rămîn parțial enigmatice. Ca de obicei, filosoful se rezumă să ofere o descripție negativă: deconstrucția nu este o filosofie, nu este o metodă, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-și soarta, ca orice organism aflat într-o firească luptă pentru existență. Primul "avertisment", Cum și ce comunică literatura, conține o pledoarie pentru conștientizarea și recunoașterea rolului literaturii într-o societate, acela de a educa "fără să fie vorba de absolutizarea esteticului", pledoarie care ar putea constitui prolegomenele oricărui curs de artă a scrisului. Se impune citată o frază-aforism care accentuează importanța scrisului frumos la nivel macrosocial: "Literatura nu e o știință a comunicării, ci arta însăși a comunicării". Funcția pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fie o temă istoriografică, pe cât de generoasă și de incitantă, pe atât de controversată și expusă prejudecăților. Acestea din urmă se poate lesne observa că își au sorgintea în reacția bine motivată a contemporanilor, care, diferențiat totuși, au supralicitat până la absolutizare rolul jucat de Rusia (prin instrucțiunile transmise comisiei de redactare, prin ocupația armată și administrația provizorie a țării exercitate pe durata lucrărilor, ca și prin statutul asumat de putere protectoare) în procesul elaborării, finalizării și aplicării Regulamentului 15. Opoziția antiregulamentară
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
dar și a stilului de filosofare și scriitură, precum și "deconstruirea" unui personaj-cheie în conceperea modernității vin să contureze desprinderea de modernism și intrarea într-un stadiu discursiv nou, în care, cel mai adesea, a fost etichetat drept postmodern. Baudrillard critică absolutizarea economicului și a procesului său dialectic, obsesia marxistă care a transformat latura economică într-o instanță fantastică, ridicând-o la nivelul unui principiu de realitate. Atât Marx, cât și Freud se fac "vinovați" de nesesizarea îngustării și a separației (la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Închinau ode iubiților conducători, iar acum Într-un picior, și ăla de lemn, țin lecții despre cum trebuie să fie scriitorimea română. Ridicolul supunerii, slugărnicia vremurilor de atunci și parcă, la noi, din toate timpurile, este, În aceste rânduri, o absolutizare a absurdului, dacă cuvântul absurd suportă absolutizarea. Până una, alta, ca să ne mai și descrețim frunțile, și pentru că anul acesta mi-am propus un serial al destăinuirilor, am să vă povestesc mai Întâi, cum eu și soția mea, Beatrice Silvia
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
un picior, și ăla de lemn, țin lecții despre cum trebuie să fie scriitorimea română. Ridicolul supunerii, slugărnicia vremurilor de atunci și parcă, la noi, din toate timpurile, este, În aceste rânduri, o absolutizare a absurdului, dacă cuvântul absurd suportă absolutizarea. Până una, alta, ca să ne mai și descrețim frunțile, și pentru că anul acesta mi-am propus un serial al destăinuirilor, am să vă povestesc mai Întâi, cum eu și soția mea, Beatrice Silvia Sorescu, am așezat În jurul unei mese de
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
popoare la puterile lor bancar-financiare. Creșterea pericolelor autodistrugerii prin proliferarea invențiilor și promovarea unui tradiționalism îngust, opac și artificial, prin cultivarea exagerată a clasicismului greco-latin sunt alte forme de manifestare a crizei modernității. Una din cauzele eșecurilor democrației moderne este absolutizarea majorității și sacrificarea minorității pe care ar putea-o reprezenta elita. Această meteahnă veche a alegerilor este un derivat al "legii materiei și a forței brutale". Legea se exprimă prin exagerarea cantitativului în detrimentul calitativului, respectiv a competențelor diferențiate realizate printr-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tradiționalism la tânăra generație de intelectuali postbelici și altele. Z. Ornea a readus în atenția generațiilor optzeciste scriitori reprezentativi pentru literatura română contemporană. Eugen Lovinescu ca "avanpost al militantismului antitradiționalist și al modernizării structurilor românești; negarea constituenților orientali (traco-dacici) și absolutizarea celor latini". Ion Pillat cu "opinia sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea unui tradiționalism modern, adversar al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
retroductiv". Soluția se poate căuta și cu un model ce apelează la simbolizări și alte procedee figurative folosite prin metoda încercărilor și erorilor. O regulă a acestei secvențe poate fi împletirea fermității cu toleranța la ambiguitate. Pot apărea și riscuri: absolutizarea modelelor tradiționale de căutare; congelarea metodei; autoimpunerea unor restricții iluzorii și altele. După zbuciumul petrecut cu prepararea, se trece la o fază de liniștire sub forma incubației sau a dospirii problemei, plasată acum în planuri mai puțin conștiente, cum sunt
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
observa că „ele sunt, de obicei, îndepărtate drept neimportante sau, într-un mod mai frustrant, recunoscute pur și simplu și apoi neluate în serios și neinvocate“. „Rigidizarea teoriei sintetice a evoluției“ ar consta, prin urmare, într-o tendință crescândă de absolutizare a rolului selecției naturale. Alți factori ai evoluției ar fi subapreciați și neglijați. Ce propunea Gould, ca alternativă față de programul adaptaționist, invocând „pluralismul lui Darwin“? În principal, evidențierea rolului pe care îl joacă în determinarea direcției schimbărilor evolutive și în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]