156 matches
-
simplu, atunci când spune că nimic nu mai are rost, eseistul e, dimpotrivă, plin de farmec. Ca un făcut, lamentația îl prinde zâmbind discret: „Eu, idei - nici despre bătrânețe, nici despre orice altceva - nu am. Nu mai am. Nu pot să abstractizez, nu pot să generalizez. Pot, dacă-mi lași timp, dar ce rezultă e neinteresant. Este unul din aspectele felului meu de a fi bătrân. Mi s-a amputat jumătate din minte. Până nu demult, și de când mă știu, am alternat
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul e de-teritorializat prin coborârea (discutabilă!) istoriei sale până la romantism și prin extinderea sferei de aplicație la domeniul literaturii înseși. Dacă termenul de structuralism poate fi abstractizat la problema raportului dintre general și particular, înseamnă că e legitimă aplicarea lui pe autori dintre cei mai diverși, citați de Nemoianu nu fără oarecare doză de entuziasm tineresc (în contextul în care în a doua jumătate a deceniului șapte
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
expresia-mască a puterii. Alte nuanțe nu are. Se mai adaugă doar frica și veșnica dorință de a prevedea viitorul și a-l menține într-un prezent neschimbat. Puterea restrînge reacțiile sufletului și, ca urmare, schimbările de expresie ale feței. Le abstractizează. Adică, face dintr-o viță, care se întinde deasă, vie, mișcătoare pe case, pe pomi, o rețea de pîrghii exacte și bine întinse care se îmbină scîrțîind sau nu și acționează într-un fel și numai în acela. Viul, încîlcitul
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
au reinventat fiecare în felul lui tragedia, ajungând, în cele din urmă, la un soi de seninătate care le permite desfășurarea unui flux poetic remarcabil, deși complet deosebit. La Béezina, înțelegerea legii tainice a armoniei universale conferă anvergură cosmică poeziei, abstractizând-o și dezumanizând-o în același timp. Viziunea poetului român e mai echilibrată, în sensul că la el spaima apocaliptică și aspirația spre trăire extatică nu îmbracă forme exacerbate, ci se transformă în lamentație cenzurată și într-o contemplare a
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
lume solară, predominată de alb și de culori eterice. Compoziția însăși suferă profunde modificări, în primul rînd în sensul schematizării ei, foarte apropiate sistemului bizantin de codificare vizuală. Elementele de limbaj capătă o mai puternică autonomie, relațiile în interiorul imaginii se abstractizează, iar convenția estetică sau, mai exact, invitația privitorului la un alt gen de complicitate, primește o pondere inexistentă pînă acum în pictura lui Dumitriu. însă această surprinzătoare primenire, atît în expresie, cît și în gîndirea plastică propriu-zisă, nu este nicidecum
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
a noastră, o apucă întotdeauna pe căile din ce în ce mai îndepărtate față de concretețea observației ca și a pitorescului ei. E ce spunea odată un lingvist, anume că substantivele, mai ales, au tendința de a se desprinde de originele lor naturale sau spontane, abstractizându-se din ce în ce mai mult până la pierderea identității veritabile. Nu-mi mai aduc aminte numele lingvistului. Deși, mă suspectez... Unii recurg la alții, însușindu-și afirmațiile lor scrise, fără să-i citeze. Mie, câteodată, mi se întâmplă inveres: pun pe seama altora, din
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
maniera unui autentic pictor naiv. Au creat astfel imagini pentru expresii ca „Soare cu dinți”, „Stele verzi”, „Câte-n lună și-n stele”, apoi zicale, „Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură” și altele, dovedind o reală disponibilitate de a abstractiza și a picta în același timp, stimulând memoria și aducerile aminte din vremurile trecute... Mai răzbate, așadar, o undă de nostalgie, de întristare, atunci când bătrânii își amintesc de clipe dintr-o viață care a trecut prea repede și a rămas
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. Îndepărtarea de sursa ,,realistă,, nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de adîncime. Acum pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice și construiește, cu gravitate și, în același timp, cu un anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
Raționamentele însele se dezvoltă după tipicul firelor epice. Ar fi mai corect să spunem că Negrici povestește analize decât că analizează propriu zis. Nicăieri nu vom găsi aici noțiuni în stare pură. Totdeauna acestea vor fi adecvate prin narațiune și abstractizate prin metaforă. O dublă prelucrare, așadar, care are meritul de a întreține iluzia (da, iluzia) permanentei apropieri de text. De fapt, Negrici se ține prea arareori de scripte și prea des de propriile viziuni. Deși citează masiv, exploatează minimal citatul
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
și intrat în miezul problemei. Așa cum nu există boală, ci numai bolnavi, nici bătrânețe nu există. Numai bătrâni. În planul realității imediate, vreau să spun. Totuși, medicii - și, presupun, bă-trânologii - au nevoie de un al doilea plan. De metalimbaj. Ei abstractizează și generalizează ce au observat la bolnavi. În felul acesta se îndepărtează de realitate - în chip necesar. După aceea, revin către ea însoțiți de concluziile la care au ajuns, iar talentul lor de medici constă în capacitatea, mai mare sau
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
constă în capacitatea, mai mare sau mai mică, de a-și adapta ideile despre boală la bolnavi. La bolnavul în speță, mai exact. Eu, idei - nici despre bătrânețe, nici despre orice altceva - nu am. Nu mai am. Nu pot să abstractizez, nu pot să generalizez. Pot, dacă-mi lași timp, dar ce rezultă e neinteresant. Este unul din aspectele felului meu de a fi bătrân. Mi s-a amputat jumătate din minte. Până nu demult, și de când mă știu, am alternat
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
Mai convingător, poate, decît oriunde, "România eternă" primește în scrisul lui Blaga o confirmare modernă. S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd între contrarii (substratul literar al gîndirii sale ce se voia, bovaric, distilată la culme, abstractizată în chip performant, a jucat un rol considerabil în manifestarea ei șerpuitoare, impregnată de pasionalități), C. Noica se arată foarte aspru cu gîndirea românească în genere. Nu mai puțin aspru decît Cantemir cu defectele de caracter al copămîntenilor săi! Obsedat
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. îndepărtarea de sursa ,,realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de adîncime. Acum pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice și construiește, cu gravitate și, în același timp, cu un anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
adăpătoare”. Dar mediaticul, politicul, anecdoticul, chiar biograficul devin irelevante pentru noua experiență poetică, ieșită din apropierea omului de moarte, pentru a o asista. Omul care va muri nu mai este, în acest caz, un personaj încorporînd (simbolic) și ilustrînd o moarte abstractizată prin condiția ei de generalitate. În Puntea nu suferă și nu va muri Omul, ci acest personaj în carne și oase, poetul scriind despre suferința lui. Bolnavul se agață de realitate, de viață, de făpturile și obiectele ei; poetul, urmărindu
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
sudică a Peru și este considerată descendenta culturii Paracas. În Nazca, policromia atinge apogeul, iar exuberanța picturii covârșește privirea. În primele faze ale culturii domină tendința naturalistă, apar apoi elemente simbolice, ființe fantastice și capete-trofeu, iar în final motivele se abstractizează, devenind greu de interpretat. „Vorbind despre cultura Nazca, nu putem să nu amintim cea mai enigmatică moștenire precolumbiană: celebrele linii din deșertul omonim, care nu pot fi văzute integral decât din avion. Desenele înfățișează la o scară enormă formele geometrice
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]
-
ei înșiși ilustrat. Exemplul lui Nichita Stănescu este cel mai relevant. Intrând pe scena poeziei noastre, el o schimbă, făcând-o să-i semene și să se raporteze, de acum înainte, la diversele lui experiențe și experimente. Lirica românească se abstractizează și se modulează după viziunile, elegiile, jocurile și capriciile acestui autor pe cât de original, pe atât de influent. Lecția despre poezie e ținută, practic, pe versurile lui. În schimb, poeți la fel de originali - dar într-un alt sens liric - precum Leonid
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
să iasă din el, Unchiul Vanea. Aici, Vanea e Georges și are o sinucidere izbutită; iar finalul e plin de cupluri fericite, ca într-o euforie shakespeareană. Un text pe care Cehov l-a epurat, l-a esențializat, l-a abstractizat, l-a purificat... O femeie frumoasă (ar fi putut juca Elena Andreevna), îmbrăcată în haine de epocă, așezată în afara arenei de joc, traducea, prin semne, pentru surzi, textul lui Cehov! Cînd în scenă a răsunat o "muzică în cadru", traducătoarea
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni. întors în casă, găsește în locul ziarului o băltoacă de sînge și aude pași grăbiți urcînd pe scara șubredă a podului. Sacrificiul e astfel omologat. Treptat, individul își pierde simțurile, se abstractizează: "îți spun noapte bună/ îmi spui noapte bună/ dar nu te văd// sting ultima țigară/ cu amarul amarului pe cerul gurii/ cobor în patul meu de piatră/ fără să știu aștept/ prin aburi de lavandă apari în vis/ te văd
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
te iubesc nu știu veneam spre tine îmbrăcată într-o rochiță de spaimă mâinilor tale li se făcuse milă și frig mă cautau prin hărți de întuneric desenate-n zăpadă flori carnivore șerpuitoare aici-acolo pe rând alfabet lasciv lirism abstractizat la limita dorinței mișcătoare loveai plecările din albul surd cu îngerul uitat nu știu să te iubesc nu știu pur și simplu realitatea este pentru simpli muritori fumul amintirii doar mai sparge câte-o piatră dă buzna cu o stare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un eșafodaj teoretic solid, o carte ce poate fi citită ca "ficțiune utopică ori distopică", o hologramă teoretică cu instrumente de "narațiune cuantică". Oricum, ceva foarte nou, care cere și din partea cititorului o minimă erudiție interdisciplinară și putere de a abstractiza noțional lucruri care încă nu au avut parte de receptare și discuție teoretică la noi. Cartea lui Ion Manolescu pune noi probleme criticii și teoriei literaturii la nivelul mijloacelor și grilelor de interpretare a textelor. Depășind deconstructivismul dar și ideologiile
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și poezia se împletesc în lunecarea suprafețelor, în jocurile licăririlor. Trebuie să privești ca să auzi. — Pui atâta lumină în tot ce pictezi... — Albastrul este dominant în tablourile mele. Ames tec culorile cu cerul, abstractizez, am impresia că pătrund prin albastru în alte lumi. Apoi, nu te mira că în picturile mele vezi atâta lumină. Eu am pictat lângă Sergiu, am fost scăldată în muzică și în iubire. El căuta să dea 69 luminozitate concertelor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
echivalentă unui răget, unui urlet, miorlăit sau lătrat. Sau boncăluit. Sau ciripit. Sau orice altceva emis de un animal. Interjecția e doar „acum“. Pentru interjecție singurul timp relevant e prezentul. Animalele au un handicap destul de serios. Nu sunt capabile să abstractizeze. Nu sunt capabile de emoțiii decât în prezența obiectului producător de astfel de emoții. Noi putem vorbi și despre ceva absent. Putem abstractiza. Asta se cheamă displacement. Autobuzul reprezintă teritoriul, așezarea, spațiul. Toate așezările sunt azi provizorii, instabile. Iată acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Pentru interjecție singurul timp relevant e prezentul. Animalele au un handicap destul de serios. Nu sunt capabile să abstractizeze. Nu sunt capabile de emoțiii decât în prezența obiectului producător de astfel de emoții. Noi putem vorbi și despre ceva absent. Putem abstractiza. Asta se cheamă displacement. Autobuzul reprezintă teritoriul, așezarea, spațiul. Toate așezările sunt azi provizorii, instabile. Iată acesta are avantajul de a fi și mobil. Mobilitate demografică la propriu. În cel mai pur sens al termenului. Un fel de șatră. Autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se petrece o deznădăjduită căutare de sine și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]