143 matches
-
sulița în lumea cealaltăť". Simțindu-se exponențial, aflat sub veghea unui mare ochi al lucidității supreme deschis în haos, autorul Poziției aștrilor înalță, orgolios, "imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin memorie), pulberi vii ce încearcă ascensiunea în Paradis". O asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul corespondent. Purificat, esențializat, limbajul se suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
conexează și vectorul emoțional și aspirația transcendență și ispita narativă și ,impuritatea" frapantă a cotidianului, eu care nu se poate asuma pe sine prin expulzarea factorilor de ordin ontologic ce-l califică. Deoarece actul creator nu e numai limitare, renunțare, abstragere mai mult ori mai puțin artificioasă, ci și creștere, sporire a propriei sale intimități organice. Un eu pus sub clopotul unei mașini pneumatice nu e decît o sublimă extravaganță! După refluxul ,impurităților" existențial-morale, urmează ineluctabilul lor flux. , Conținutul", de care
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
aristocratice: în astfel de binom, cei doi nu puteau să nu fie absolut de acord. Dar aristocratismul funciar al prozatorului atinge și resorturi adînci, cu semnificații literare. Din moștenirea sa aristocratică, Ghica a dobîndit o mare capacitate de detașare, de abstragere față de faptele povestite, capacitate care - tradusă scriptic - oferă aerul inimitabil al Scrisorilor. O tragedie (ciuma lui Caragea) se învecineză cu o sărbătoare (nunta în epoca fanariotă), gloria unui personaj e urmată de moartea lui neașteptată, totul agrementat cu un bon
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
unor valori și principii ferme ale criticii face mult mai vizibile abaterile, compromisurile, demisiile din epoca literară a anilor '80, întru totul comparabile cu demisiile, compromisurile și abaterile din ultimul deceniu. Cu alte cuvinte, autorul căruia i s-a reproșat abstragerea din arena criticii de întâmpinare are chiar asupra acestei "arene care pătează" (cu formula lui Adrian Marino) o privire mai atentă și mai lucid-exigentă decât a unor "gladiatori" foiletoniști, înfierbântați de luptele cu fiarele și cu concurența... E comic sau
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o abstragere din lume, din "vara cu miros de beton/ mai rece ca ochii pasărilor". Epitaful are un lexic ce trece în poezie prozaicul și grotescul într-o explozie a deriziunii totale: Aici zace/ Bodnaru Adrian/ cel ce/ după Hristos/ în nouă sute
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
o constituie chiar și un anumit tip de poezie. Spre a nu se răzleți prea mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
concretețe simulată din nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele de abstragere, inevitabile în dialectica morală, cu o materie jovial-suavă: "Sunt singură, nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de duminică). Solitudinea, resimțită în calitatea ei de vid ( sacrificiu) social ca
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
învăpăiat de-o dorință încă departe de-a se domoli, abia drapate estetic. Ideograme ale pulsației vitale ce nu capitulează, găsind cu cale a arbora steagul iluzoriu al unei transmutații în semnul atoate izbăvitor. Un pas mai departe pe calea abstragerii îl reprezintă procesul am spune al denudării, al trecerii în stare de axiomă a propozițiilor. Desfăcîndu-se progresiv de figurile de stil ca și cum și-ar descheia nasturii veșmintelor bogate, Vasile Dan descinde în cotidian cu o simplitate ritualică ce-i îngăduie
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
dar ne simțim în siguranță știind că există. În ce-i privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar ne simțim în siguranță știind că există. În ce-i privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
când Îl delecta enorm viața de colegiu. Îi revenise sentimentul că progresa, urmând o linie dreaptă și fermă. Tinerețea vibra În el și scotea pene noi, strălucitoare. Înmagazinase chiar suficientă energie ca să adopte o postură inedită. — Care-i chestia cu „abstragerea“ asta, Amory? l-a Întrebat Într-o zi Alec, iar când Amory s-a prefăcut că e cufundat În lectură și năuc, a continuat: Nu Încerca să-l joci pe Burne cel mistic față de mine! Amory a ridicat nevinovat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai întâi critica literară, apoi, hélas, literatura, în fine însăși "ideea" pe care își propusese s-o slujească mai presus de orice. Omul despre care s-ar putea zice că și-a pierdut umbra, aidoma lui Peter Schlemihl... Din fericire, abstragerea în idee și creația artistică nu se suprimă mutual, coexistând în planuri distincte, la fel îndrituite în sfera valorilor spiritului, mai generos decât pedanteriile unor personalități nescutite de capricii restrictive. Să spunem lucrurilor pe nume: mai mult ori mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă inferioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al abstragerii, spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teoremă de geometrie elementară îmi dezvăluie din acest moment al devenirii, din complexul calitativ care se chema Euclid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un sistem redus de funcțiuni ale discursului. Se vorbește despre limba naivă "îngerească", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului. * O dată stăpân pe metoda lui, Rimbaud - asemănător și în această privință cu omul de știință - își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite. Își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric. Ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o parte doar din caracteristicile sale. Dacă spune: Acest scaun este negru", trebuie să indice că negreala nu este decât una din calitățile sale. Și trebuie să fie conștient în momentul vorbirii și de celelalte multiple caractere ale sale. "Conștiința abstragerii" constituie una dintre superioritățile esențiale ale unui individ pregătit semantic asupra unui individ care nu este pregătit. Cu iuțeala unei pisici sălbatice, Gosseyn sări de pe pat. Degetele prinseră partea inferioară a barei transversale a grilajului. Se simți ridicat. Efortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o parte doar din caracteristicile sale. Dacă spune: Acest scaun este negru", trebuie să indice că negreala nu este decât una din calitățile sale. Și trebuie să fie conștient în momentul vorbirii și de celelalte multiple caractere ale sale. "Conștiința abstragerii" constituie una dintre superioritățile esențiale ale unui individ pregătit semantic asupra unui individ care nu este pregătit. Cu iuțeala unei pisici sălbatice, Gosseyn sări de pe pat. Degetele prinseră partea inferioară a barei transversale a grilajului. Se simți ridicat. Efortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca de obicei, Într-un rezumat succint, cele spuse săptămâna trecută; ton egal și monoton de metronom bine reglat. Are o dicție ireproșabilă, folosind o logică strânsă În comunicarea ideilor și conceptelor printr-o sobră economie de cuvinte; nimic adăugat, abstragere și purificare de orice umoare discursivă, totul fiind spus sec, fără sânge, fără limfă. Se derulează aici sterilitatea perfectă a discursului; rostirea incoloră degajă asupra noastră o vrajă apăsătoare ce ne ține pe loc. Ești curios să asiști la desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
continuu", cauză-producție-distribuție-consum-producție (1980 b: 128 ff). El dă acestui model formă concretă, concentrîndu-se asupra modului în care instituțiile media produc mesaje, cum circulă acestea și cum le folosește publicul sau cum le decodează pentru a produce sensuri. Hall afirmă că: "Abstragerea textului din practicile sociale care l-au produs și din instituțiile unde a fost elaborat a reprezentat un proces de fetișizare... Aceasta face imposibilă clarificarea modului în care a apărut și s-a dezvoltat o anumită ordonare a culturii și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului principal. Replică pe care Mina și Ilie nu au puterea (dorința?) să o mai asculte. Este rezultatul dramatic al abstragerii din social, al fugii de realitate. Dinu Kivu ("Contemporanul", 5 martie 1982) Teatrul Național din Iași la București [...] Cele două cupluri, două familii, din Calul verde, lucrare aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca Westley și MacLean, Katz și Lazarsfeld. În modelul lui Westley și MacLean, mesajul pe care mesagerul C îl transmite lui B, receptorul, reprezintă selecția a două mesaje în același timp: cel venind de la A, emițătorul și selecțiile lui C, abstragerile datorate obiectelor de orientare (de la X1 la X-) și abstragerile datorate x-urilor din propriul cîmp senzorial al lui C, mesagerul. Faptul că intermediarul servește ca agent al destinatarului constituie o importantă deplasare a problematicii inițiale, care acorda o pondere
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Westley și MacLean, mesajul pe care mesagerul C îl transmite lui B, receptorul, reprezintă selecția a două mesaje în același timp: cel venind de la A, emițătorul și selecțiile lui C, abstragerile datorate obiectelor de orientare (de la X1 la X-) și abstragerile datorate x-urilor din propriul cîmp senzorial al lui C, mesagerul. Faptul că intermediarul servește ca agent al destinatarului constituie o importantă deplasare a problematicii inițiale, care acorda o pondere exclusivă emițătorului. Dar Westley și MacLean se opresc pe parcurs
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
una a refuzului, a revoltei surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare în pofida unei umanități care de ziua națională se înghesuie la fasolea cu ciolan festiv, iar în zilele obișnuite practică dacă nu violul, crima și incestul, măcar bătaia și sudălmile ("simfonia râsetelor/ înfundate și-a paturilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fost nicicând un spirit practic, iar atunci când s-a voit ca atare, căutând a reforma societatea după ideile emise de filosofi, n-a fost tocmai spre binele ei. Exemplele abundă, însă ele nu pot fi relevante decât pe măsura abstragerii intelectualului din viața socială. Altminteri, exemple de cărturari cu vocație pragmatică nu lipsesc și ele trebuie luate în seamă. Cum s-ar putea înțelege Anglia la începutul secolului XVII fără activitatea de filosof și om de stat a lui Francis
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tragică paranteză a istoriei. Examinând acum împrejurările din 1789 în spațiul rusesc, Nathan Eidelman pare a ne spune că acea paranteză nu s-a închis încă de tot. Ce ne mai așteaptă? Și e permis a nutri, împreună cu Karamyin, iluzia abstragerii? Putem oare trage perdeaua fără a ne descalifica moralmente? Sunt întrebări neexplicite, pe care însă textul, parcurs în lumina istoriei recente, le face inevitabile. Ateneu, XXVII, 8 august 1990, p. 2 "SILINȚE CĂTRE LIMAN" În împrejurările prin care trecem, derutați
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în sens general, atemporal și aspațial. Economia are la baza cogniției sale presupoziții, toate acestea fiind forme ale presupoziției generice a comportamentului rațional. În realitate, nu ne referim la concepte autonome, ci la ceea ce a fost luat în calcul la abstragerea conceptelor, părțile componente ale generalităților din Economie, care ajung până la individ și situație. Orice ingerință în acest specific tulbură cunoașterea specificului Economiei. Intervenționismul recomandat de fizicieni schimbă Forma și tulbură pentru o perioadă starea conținuturilor, dar nu poate să blocheze
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]