144 matches
-
televiziune și imaginile multimedia, Sartori susținând că acestea "inversează progresia de la sensibil la inteligibil și o răstoarnă prin ictu oculi, printr-o întoarcere la simpla vedere. Televiziunea produce imagini și anulează conceptele; dar în felul acesta atrofiază capacitatea noastră de abstragere și o dată cu aceasta întreaga noastră capacitate de a înțelege"28. Înlocuirea lui homo sapiens și symbolicum cu homo videns determină și trecerea în plan secund a limbajului abstract în favoarea limbajului perceptiv, infinit mai sărac, intuitiv și lipsit de capacitatea de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
au niciun corespondent în lucrurile vizibile și a căror semnificație nu e raportabilă la și nici nu e traductibilă în imagini. Oraș este un alt cuvânt vizibil; dar națiune, stat, suveranitate, democrație (...) sunt concepte abstracte, elaborate prin procese mentale de abstragere (...) sunt de asemenea abstracțiuni non vizibile conceptele de justiție, legitimitate, legalitate, libertate (...) Și toată capacitatea noastră de a gestiona realitatea politică, socială (...) se bazează pe o gândire prin concepte (...). Așa-numiții primitivi sunt astfel deoarece în limbajul lor primează cuvintele
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
te murdărești! Și, cît de știrb ar fi, zîmbetul lui e mereu sărbătoresc, onorînd anotimpul etern al candorii: printre fulgi și soare, zâmbetul știrb al unui copil Florentin Smărăndache Cam didactice, unele poeme vor să accentueze destul de stîngaci capacitatea de abstragere și pierdere de sine a copilului: Râde un copil. Sar toate lacătele și-un stol de fluturi Vali Iancu culegând scoici copilul ignoră valul care-l atinge Mihaela Codrescu În primul poem, metafora descătușării este inabilă și legătura cu fluturii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
școala; iconologia sau semiologia tratează aspectul simbolic al operelor (fie elucidând imaginea cu ajutorul mediului ei intelectual, fie printr-o analiză internă a formelor); istoria mentalităților va trata influențele și locul imaginilor în societate. Astfel se face diviziunea muncii academice: prin abstragere și decupare a unor planuri din realitate, dezarticulare științifică necesară, dar care are inconvenientul de a escamota legăturile care le unesc. Căci fiecare dintre poli este retroactiv față de ceilalți doi: schimbându-și natura (tehnică), imaginea nu mai are aceleași efecte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu peste secvențele unui film văzut în sală, care-ți impune desfășurarea și ritmul lui. Percepția vizuală este în sine distanțată, percepția sonoră este apropiată, dacă nu chiar tactilă. Sunetul ține de pathos, imaginea de idea. Afect într-o parte, abstragere dincolo. Oricât de discret și de eterogen ar fi, spațiul sunetelor este refractar la more geometrico 95. Auzul nu este în mod spontan un organ de analiză, precum văzul. El ignoră separația dintre subiect și obiect; poate și pe cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cunoștința, după cum și cunoștința e mai subțire decât cunoașterea lucrurilor ce cad sub simțuri<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Perceperea lucrurilor sensibile e proprie oricui, chiar și animalelor. Cunoștința unor principii raționale e mai subtilă, căci implică o putere de abstragere de la lucrurile sensibile și de la multitudinea lor. Dar credința e mai subtilă și decât această cunoștință, căci surprinde indefinitul, care e forma realității celei mai înalte sau a persoanei. Cine poate defini persoana cuiva, nesfârșită în manifestările ei mereu noi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
aflat în act acționează asupra lor prin intermediul speciilor sensibile. La nivelul intelectiv, intelectul agent este cel care se află tot timpul în act și care se ocupă de actualizarea caracterului inteligibil al imaginilor prin dublă să acțiune de iluminare și abstragere a speciilor inteligibile: (ÎI.5.1.) Șed quia Aristoteles non posuit formas rerum naturalium subsistere sine materia; formae autem în materia existentes non sunt intelligibiles actu, sequebatur quod naturae seu formae rerum sensibilium, quas intelligimus, non essent intelligibiles actu. Nihil
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în act. Nimic nu este adus de la potenta la act decât prin ceva în act, la fel cum simțul este actualizat prin sensibilele în act. Era necesar, așadar, să postulam o putere în partea intelectiva care să actualizeze inteligibilele prin abstragerea speciilor din condițiile materiale. Și de aici [provine] necesitatea de a postula intelectul agent. Puțin mai jos, în aceeași quaestio 79, articolul 3, din Summa theologiae, Toma din Aquino afirmă că intelectul agent este necesar în procesul cunoașterii, unde îndeplinește
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fie pe masura intelectului posibil. Cum anume realizează intelectul această actualizare a inteligibilității? Prin cea de-a doua operație a lui, numită iluminare? Înțelegând felul în care are loc iluminarea, vom putea înțelege și soluționa problema de mai sus, a abstragerii inteligibilului din sensibil și, în fond, a distingerii între două tipuri de obiecte cognoscibile. În primul rând, trebuie spus că intelectul nostru participa, prin asemănare, la lumina necreată: (ÎI.5 .4.) Ipsum enim lumen intellectuale quod est în nobis, nihil
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prae oferă o nuanță de anterioritate termenului lângă care stă; (2) râdă cină intelligo este folosită, în acest caz, deoarece activitatea se desfășoară la nivelul intelectului; (3) singurele funcții pe care le are intelectul agent sunt cea de iluminare și abstragere, din imaginile senzoriale, a speciilor inteligibile; altfel spus, intelectul agent actualizează caracterul inteligibil al informațiilor senzoriale despre obiect, făcându-le astfel pe masura intelectului posibil. Pregătirea pentru cunoaștere ar însemna nu o primă cunoaștere sau o cunoaștere dinaintea cunoașterii propriu-zise
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a realismului, de felul realismului (I.A.1), chiar plecând de la identitatea dintre speciile inteligibile și concept. Eleonore Stump, în cartea pe care o dedică lui Toma din Aquino, tratează conceptul ca fiind analog, la nivelul intelectiv, cu imaginea senzorială. Abstragerea speciilor inteligibile este începutul, sursa cunoașterii intelective, iar completarea acestui proces are loc în momentul în care speciile inteligibile sunt transformate într-o intenție intelectiva, un concept, care permite intelectului să cunoască obiectul extramental. Acest concept este co respondentul cuvântului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că valide consecințele realismului la nivelul conceptelor. Prima consecință pe care am identificat-o a interpretării realiste este aceea că intelectul agent este cel care formează conceptele (1). De exemplu, în Philosophy of Mind, Norman Kretzmann afirmă faptul că, după abstragerea speciilor inte ligibile, „prima operație a intelectului constă în formarea, de către intelectul agent, în intelectul posibil, a conceptelor obiectelor externe a exact ceea ce ne-am aștepta“. Dar stau lucrurile chiar așa cum „ne-am aștepta să stea“? În Sentenția libri De
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Summa theologiae, I, q. 85, a. 2, ad 3) (A.3). Așadar, daca as consideră, împreună cu Norman Kretzmann, ca intelectul agent este cel care formează conceptul, ar trebui să accept o serie întreagă de funcții ale intelectului agent: iluminarea și abstragerea speciilor inteligibile din imagini, formarea conceptelor și cu noasterea sau înțelegerea propriu-zisă; totuși, o asemenea perspectiva este contrazisa de textele tomiste, mai exact de ceea ce Toma din Aquino afirmă în următoarele locuri din Summa theologiae și Summa contra Gentiles: (ÎI
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
exclusiv râsului estetic. Ocupând în ierarhia sancțiunilor sociale locul al treilea, după cele juridice și morale, comicul are și un caracter punitiv difuz, ușor, platonic, acționând la nivel individual. Însă atunci când el vizează violarea unor norme colective prin singularizare, gafă, abstragere distrată etc. sau a unor cadre sociale (moravuri, conduită publică etc.), are loc un grav proces sau ritual de ,,ostracizare a pharmakosului"21 printr-o pedeapsă gravă, constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile contrare, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca de obicei, Într-un rezumat succint, cele spuse săptămâna trecută; ton egal și monoton de metronom bine reglat. Are o dicție ireproșabilă, folosind o logică strânsă În comunicarea ideilor și conceptelor printr-o sobră economie de cuvinte; nimic adăugat, abstragere și purificare de orice umoare discursivă, totul fiind spus sec, fără sânge, fără limfă. Se derulează aici sterilitatea perfectă a discursului; rostirea incoloră degajă asupra noastră o vrajă apăsătoare ce ne ține pe loc. Ești curios să asiști la desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificând însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cât mai depărtate (sau cât mai apropiate) între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat, din formulele și convențiile utilitare și prea des utilizate. Respingând logica, poetul se poate vedea atunci, fără contradicție, coborând de pe un alt munte Sinai „cu tablele logicei noi în mâini”, întemeind o proprie ordine a universului, o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sunt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a îmbrățișării, în ciuda sensului, a cuvintelor. ș...ț Pentru mulți drum, chemin, weg, cammino înseamnă același lucru. Inexact”. Și tot aici, un pasaj revelator pentru înțelesul abstragerii despre care vorbeam mai sus: „Cuvântul în literatură, ca și culoarea sau linia în pictură, are un rost abstract, mai presus e înțelesul gramatical sau logic (s.n.). Există o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale acțiunilor dintre ele. Verbul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dar obrajii trebuie să fie Întotdeauna Îmbujorați, În contrast, ceea ce semnifică emoția Întâlnirii și candoarea, puritatea. Cum se poate vedea, imaginea fizică a femeii În mentalitatea țărănească presupune o percepție rafinată și complexă, mergând de la corporalitatea senzuală până la spiritualizare și abstragerea ființei materiale În simbol. Desigur, nu trebuie omis nici faptul că modalitățile specifice de elaborare a acestui portret, respectiv regulile construcției folclorice Își pun și ele amprenta, În sensul fasonării unei imagini ideale. Din punct de vedere istoric, important este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
grădinița de copii. Astfel, pentru dobândirea unei noțiuni se folosesc următoarele mijloace: Faza 1: Dobândirea noțiunii 1. Însușirea respectivă e asociată unor obiective familiale • Se prezintă diverse obiecte posedând aceeași însușire • Prin ce se asemănă? • Prin ce sunt identice. 2. Abstragerea însușirii gândită ca element de sine stătător • Individualizarea prin limbaj; se denumește însușirea. Observații: Se va pleca de la o viziune globală pentru a se ajunge spre analiză printr-un efect de abstragere. Faza a II-a: Verificarea înțelegerii noțiunii 1
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
ce se asemănă? • Prin ce sunt identice. 2. Abstragerea însușirii gândită ca element de sine stătător • Individualizarea prin limbaj; se denumește însușirea. Observații: Se va pleca de la o viziune globală pentru a se ajunge spre analiză printr-un efect de abstragere. Faza a II-a: Verificarea înțelegerii noțiunii 1. Regăsirea însușirii în alte obiecte, cât mai diverse cu putință. Aspect particular: Căutări în colectiv și individual. Observații: Efort de generalizare. Faza a III-a Controlul cunoștințelor dobândite 1. Controlul imediat sub
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
a accidentelor îi împiedică să sesizeze limpede natura lucrurilor). ) Pentru Abaelard ca și pentru Descartes, materia este o substanță simplă ; forma și materia sunt în realitate împreună, iar cel ce le separă este intelectul și el operează această separare prin «abstragere». În cercetarea naturii corporale, Descartes alege un lucru particular căci “noțiunile generale sunt de obicei prea confuze”21), iar finalul analizei sale conchide că “percepția ei (cerii) este doar o inspecție a spiritului ; nu există nimic altceva decât intelectul sigur
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ca Westley și MacLean, Katz și Lazarsfeld. În modelul lui Westley și MacLean, mesajul pe care mesagerul C îl transmite lui B, receptorul, reprezintă selecția a două mesaje în același timp: cel venind de la A, emițătorul și selecțiile lui C, abstragerile datorate obiectelor de orientare (de la X1 la X-) și abstragerile datorate x-urilor din propriul cîmp senzorial al lui C, mesagerul. Faptul că intermediarul servește ca agent al destinatarului constituie o importantă deplasare a problematicii inițiale, care acorda o pondere
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Westley și MacLean, mesajul pe care mesagerul C îl transmite lui B, receptorul, reprezintă selecția a două mesaje în același timp: cel venind de la A, emițătorul și selecțiile lui C, abstragerile datorate obiectelor de orientare (de la X1 la X-) și abstragerile datorate x-urilor din propriul cîmp senzorial al lui C, mesagerul. Faptul că intermediarul servește ca agent al destinatarului constituie o importantă deplasare a problematicii inițiale, care acorda o pondere exclusivă emițătorului. Dar Westley și MacLean se opresc pe parcurs
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
existențiali, nu-i lipsesc enunțului; astfel încât, condiționarea sa (a enunțului) în structura factică din care face parte ar putea să fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al enunțului, survine prin abstragerea tuturor sensurilor ustensilice ale ființării-la-îndemână. Dar nu cumva în felul acesta formalul semnifică tocmai ordinea în care este operată abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa, cum am dovedit în aplicația anterioară? Adevărul, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
își are proporțiile în funcție de cel căruia i se oferă. Sugestia și nu explicitul este ideea pe care pare să o urmeze, în timp ce omul medieval recunoaște simboluri, le ansamblează și stabilește raportul cu realitatea. Grotescul devine conceptul asociat prezentului, alimentat de abstragerea cunoașterii, se îndreaptă către devalorizarea tradiției. În secolele în care putem vorbi despre evoluția societății, contemporanul este influențat de tot ceea ce înseamnă mass-media, fără a permite interpretări ale informației. Totul este oferit, în timp ce tradiția stagnează, mergând chiar pe o pantă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]