212 matches
-
himera:” Mă voi trezi mereu agonizând,/ Rânjind parșiv, iubindu-mă-n osânda/ Tot alergând de mine, alergând “.( Aceasta e a orelor aroma). Adrian Munteanu, prin sonetele sale, experimentează simbolistică literelor alfabetului:”Abrupt atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt atac, aripa amuțita, experiment litera a ), sau “Dispunere domoală-n dicționar,/ Dâram despotic, decadent durată/ Destinului decapitat. Dispar.“( Depun dantelă datinei decise. Experiment litera d ).Stranietatea versurilor, idealismul profund umanist, demnitatea tonului, severitatea și
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
școlii - căci pământului care doare i s-a luat dreptul la istoria naturală, dar nicicând sfințenia întemeietoare, cuminecătura prin jertfă și credința în veșnicie românească. Aceste redute trebuie arătate. Pe de altă parte, demersul Marianei Cristescu însoțește, într-un timp abulic, timorat de adevăr, o dată legată de tragismul istoriei noastre, împlinirea a 200 de ani de la sfârtecarea Moldovei în două. Întrebat ce își dorește, acum și în viitorul apropiat, un jurnalist din Chișinău răspunde: România să nu tacă adevărul despre noi
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
preocupă cu precădere de problemele moralei și ale filozofiei. Gândirea sa oscilează între raționalism și scepticism, între știință și religie, încercând să le împletească armonizându-le. În acest context Pascal dă în vileag neputința rațiunii omului de a călăuzii existența abulică, lunatecă a omului, toropită de letargia somnului, acest prolog al morții. Însă adevărul este că Pascal alături de Descartes au luptat pe aceași baricadă a rațiunii, fiecare cu ideile lui. Cei doi au “ asediat “ pe Hipnos și Morfeu și această poziție
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
Regele, care pilise ceva mai mult la vânătoare, fiindcă de multă vreme vâna stând întins în caretă, de fapt trăgea cu muscheta în niște animale de carton iar apoi îi erau prezentate trofeele omorâte cu o zi înainte, eram cam abulic, prin urmare, ca să se mai distreze le dădu poruncă să pornească aparatul. Rânjind fericiți doctorii începură să umble la telefonul pe care noi, acum, îl știm de smartphone. Adică inteligent! Stupoare... consternare... dezamăgire... groază... Nenorocitul de aparat refuza să pornească
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
absolut al adevărului istoric, nu au nuanțe, iar asta e trist pentru mediul academic al cărui membru este. „Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință. Aici nu este vorba despre conflictul dintre generații, nici despre mitul vârstei de aur, nici despre nostalgia tinereții, ci de realism. Am fost avertizați demult că „somnul rațiunii naște monștri”. Nu demult, am
Sunt generația „Google”, „Facebook”, „SMS”, sau toate la un loc () [Corola-blog/BlogPost/339148_a_340477]
-
din temelii misterul!... Eu nu mai am întrebări de pus ! Toate-mi sunt prea clare! Să mă-ndrept spre un apus ?! În neputința de iluminare ?! Din lăuntru-mi ar recădea gânduri la o grea osândă ... și tare nu aș mai vrea abulică să-mi fie izbăvirea si ideea lipsită de Lumină! Maria Crocy (ex-Cozma) Geneva, 02 deecembrie, Referință Bibliografică: Lin se curbă Era / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
LIN SE CURBĂ ERA de MARIA COZMA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340587_a_341916]
-
seama de reguli, să nu te doară spatele încercând să te odihnești pe o bancă cu alură mortuară proiectată contra omului și așezată de vreun Dorel, girat de administrația publică, la un metru de țeava de eșapament, să nu cauți abulic stația RATB numită Piața Romană (știind acum de la studenții la design că există vreo patru sau cinci stații diferite în Romană numite toate, cu deosebită imaginație, Piața Romană...) sau să nu dai aiurit ture motorizate din cauza semnelor de circulație confuz
Cum deschidem Bucureștiul? () [Corola-blog/BlogPost/338087_a_339416]
-
închide gura tuturor, făcând în același timp tot posibilul să nu intru. Am eșuat din nou, cu o notă puțin peste 5. Parcă parașutat în București, senzația că lucrurile se petrec cu prea mare repeziciune, făcând abstracție de existența mea abulică, s-a proiectat asupra întregii mele ființe. Viața trecea pe lângă mine ca un tren de mare viteză de care stai prea aproape și care te trage sub roți. Am început să alerg spre ceva nedefinit. Sprinturi epuizante și o dezamăgire
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
nevăzute, a spiritului, a duhului, a psihicului, a conștiinței noastre, cum vreți să-i spuneți. Suntem bolnavi astăzi pentru că am ales să ne lobotomizăm pentru a ne face viața mai plăcută, mai puțin grea, mai fără griji, de fapt mai abulici. Am secționat din partea noastră nevăzută tocmai zona care ne întreținea, „peste mode și timp”, tensiunea necesară pentru orientarea în marasmul obiectiv al tuturor modelor și a tuturor timpurilor. Ne-am omorât cu bună știință acel centru nervos care ne conecta
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
-i bai avem de toate și vă dăm ca să vedeți și dumneavoastră orășenii că noi la stână păstrăm sfintele obiceiuri rămase din moșii și strămoșii noștri, hă, hă, hă!” Pe mine unul, țuica, groaza, drumul și perspectivele mă aruncaseră în abulic unde și rămăsesem, destul de fericit. Cristi însă, fire profund meditativă, se joacă cu degetul printre firele de nisip de pe hârtiile întinse pe scândura pe care o consideram masă. Observ cu oarecare mirare că firele de nisip se mișcă și singure
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
în fața tatălui năuc, F. șterge cu latul palmei cărțile de pe masă și-și deplânge soarta: -Cărți blestemate! A doua oară mi-ați răpit un tată, chiar-nainte să-l fi cunoscut cum se cuvine! Ca replică, T. într-un halou abulic, străbate în lung și-n lat încăperea în același lamento descurajant: -Ce șuier străin îmi intră în ureche? Ce picur de venin mintea-mi vrea să-ncânte? Sunt Nimeni și Nimic! Atât! F. ridică mâinile spre cer, cu surpriză și
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
lor soldații săi deja căsăpeau trupurile celor care nu se îndurau să lase castronul cu friptură de la gură. Acțiunea părea una cu mare folos. Doar că nu aducea combatanților nici o satisfacție. Era ca și cum ai omorî viermi de mătase puhavi și abulici, incapabili de vreo ripostă. În scurt timp, intrară toți în depresie și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul era zi
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
este contul din bancă. Și crede-mă, nu este deloc o iluzie... - Îți place să trăiești fără să gândești pentru ca așa îți este confortabil. Și exact pentru această idee de confort, întreaga omenire trăiește precum viermele din untură, amorțit și abulic fiindcă este convins că nu-i lipsește nimic iar starea asta va dura la nesfârșit. Faci socotelile viitorului folosind informațiile trecutului fără să te preocupi de riscurile posibile, unele care deja își arată colții iar altele pe care nici nu
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
unu pe ruta marcată se zice că în iubiri cine mută primul trage linie pentru ultima dată dumnezeii orașului cerșesc îngeri apocrifi ne intersectează mă iubești ca pe tunuri kafkian cu mâna stângă îți simt sufletul alb cum dansează orașul abulic îmi întinde zece vieți /terminale famate/ vreau o mie și una de iubiri cu picioare subțiri /șeherezade/ și o inimă violet între noi arde orașul arde concret Referință Bibliografică: Uraganul numit aleluia / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
URAGANUL NUMIT ALELUIA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376867_a_378196]
-
e luni după ziua cea mai lungă clopotele se aud programat din sat încă un mort s-a înălțat e luni și carnea parcă s-a desprins din hesperia de pat apolonice visele încă ard din vie ceața se ridică abulică după o săptamână de ploaie neîncetat iar eu m-am trezit cu speranța că soarele ne v-a regăsi pe plaja aceea cu flamură în dungi albe și albastre ... Citește mai mult mânăstiri de voievozi românise înalță pe stâncile insulei
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
stau pe facebook? Facebook-ul nu-i tot o carte?! Ehei, câte Ane Karenina nu am întâlnit aici! Câți Cațavenci? Câte narcisiste? Câți pantagrueli! Câți filfizoni! Dame, cu și fără camelii! Madame Bovary și Don Quijoți, cârcotași de profesie, idioți și abulici, apocaliptici, predicatori și visători, sf-iști și realiști, revoluționari, exaltați, creștini și atei, pesimiști, patrioți și patrihoți, paranoici și panicarzi, moraliști și filosofi, judecători și condamnați, atoateștiutori și habarniști, analfabeți, la propriu și la figurat, ce-și dau cu părerea din
TABLETA DE WEEKEND (80): SEMNALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375148_a_376477]
-
Ce nebun să facă surfing pe-așa timp? Dibuiți un salvamar! Chemați 112! Oare trăiește? De unde să fie?! N-avem nici un doctor?! Aflat de mult lângă trupul zvârlit de furia mării, mă ridic. Ca la școală îmi salt brațul rostind abulic Prezent! Ființa întreagă îmi urlă! Un răget de fiară îmi vine să scot! Năstrușnica formă inertă este-așteptata... iubita-mi... soția... Cui pot s-o revendic?! Mi-e luată! E dusăăă! Mutată în sufletu-mi lărgit de durere, tornada de-afar-a plecat
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
unite pentru ca noua ordine să nu atingă securitatea propriilor lor state, drepturile ce decurg din tratate sau echilibrul european. Evident, este vorba de un succes al lui Metternich. Țarul și-a dat seama că Austria nu va rămâne o spectatoare abulică a politicii sale orientale. Mai mult, convenția atașa (și submina) protectoratului țarist asupra Porții o garanție comună ruso-austriacă. Dealtfel, după opinia noastră, aceasta însemna primul pas pe calea eforturilor puterilor europene vizând demolarea tratatului de la Unkiar Iskelessi. Străduințele țarului către
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de o privire care, deși captează nuanțe dintre cele mai șterse, este puțin participativă. Paginile cele mai bune se ivesc atunci când atenția naratorului față de realitate (înviorată în câteva rânduri de o emotivitate lirică temperată) pare a se subordona unei mecanici abulice, de un lirism leneș. G. Călinescu observase adâncirea realismului „sub proporția normală a verosimilului, până la fantastic și suprarealistic.” Această calitate, ținând de modernism, face proza lui C. interesantă, însă într-o cheie minoră. SCRIERI: Odaia ambulantă, București, 1930; Flori de
CORNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir”, „ritmuri funebre” însoțesc pulsațiile dezordonate ale unui suflet agonizant. „Joc de hypnoze și magie”, doar poezia
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
dar fudulă vânează alianțe pe care, într-ascuns, le disprețuiește (În ciuda coanei Dochia). Lașitatea micului burghez proteguiește râvna căpătuielii și resignațiunea bicisnică împacă iute lucrurile. Se întâlnesc, în proza lui B., două mari categorii de personaje: pe de o parte, abulicii, timorații, făpturi asemenea celor din schițele lui Cehov, pe de alta, firile energice, eficiente, indivizi care nu se dau în lături să smulgă, prin malversațiuni, profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
anii 1848 și 1859, jurnalul lui R. - Jurnalul meu - oferă o surprinzătoare, paradoxală imagine a omului politic de clocotitoare energie. Exaltatul cu gesturi fastuoase, făcând din fiecare apariție în public un adevărat spectacol, apare în notațiile de aici ca un abulic, bolnăvicios și lacrimogen, lăsându-se pradă unor chinuitoare frământări. O natură hipersensibilă și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i se întrevadă firea de un
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
ale propriilor scrieri etc. Cercul de ochi, Zeii obosiți (1969) și Dincolo (1970) sunt exerciții epice în care este stabilită tematica și se deprinde modelul prozei psihologice. Metafora „zeilor obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz profilul feminității vulnerabile și orgolioase (Anca K.), iar în
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
Alcătuit din iritare și veșnică disperare, era pururea nefericit. "Disperarea - credea - îmi vine aproape exclusiv de la abulia mea, aflată în contradicție cu o exigență morală ascunsă în mine și care dăinuie acolo în ciuda convingerilor mele atît de apropiat de universul abulicilor. Am, mai mult sau mai puțin inconștient, nostalgia acțiunii, a eficacității, a făptuirii, lucruri pe care le disprețuiesc în teorie; dar teoriile noastre n-au nimic de-a face cu realitățile noastre profunde". Astfel încît, adaugă imediat: "Eu îmi trec
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
circuitul sufletesc monoton al unor inși mecanizați, aplatizați de viața de provincie. Astfel, în povestirea Într-un oraș, cea mai realizată, gestul simbolic al unui tată care recuperează rămășițele fiului său căzut pe front este prezentat ca actul unui dement abulic. Atmosfera cenușie a târgului de provincie se recompune prin alipirea de instantanee fără legătură între ele, oamenii nu au identitate, veștile par a se transmite sincopat, haotic.Tragicul situației este accentuat de adoptarea tonalității indiferente, apatice, S. configurând o atmosferă
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]