133 matches
-
cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îndemna cu chiote prelungi, ascuțite, folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de panică. Poate sunt alergică, asta ar explica de ce îmi e atât de greață... —Trei. Băiatul de la grajduri venise prin spatele meu și o ajutase pe Brenda să-mi treacă celălalt picior și fundul de partea cealaltă și să mă aburce pe monstrul înșeuat. Și apoi a început cu adevărat coșmarul. — Ce grozav! Ed îmi întinse o mână, dar eu mi le-am ținut pe ale mele acolo unde erau, încleștate pe frâie de parcă ar fi fost singurul lucru de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Și-atunci, nu mai ai de ales. Trebuie să-ți suni taximetristul. —Alfie, arăți tare rău. —E doar un pic de gripă, atâta tot. Ei bine, acum sunt eu aici. Lasă-mă să intru să-ți încălzesc niște supă. Am aburcat cele trei sacoșe pline pe masa lui din bucătărie. —Dumnezeule, draga mea, dar unde ai găsit toate astea la ora asta din noapte? —A trebuit să opresc un taxi și, înainte să mă întrebi, șoferul nu era nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o prismă de aer pe care cei veniți din urmă o loveau cu piciorul, se opreau o clipă, o cântăreau din privirile nevăzute, o aburcau la subțioară cu lăcomie, dispărând dincolo de prag. Aerul și spațiul din jurul lui dispărând în întregime, în afara unor fâșii subțiri ce i se mulau pe brațe și pe tot trupul, invizibil încă de dinaintea invaziei pe care o urmăreau dintr-o margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stătea Întinsă pe canapea, fuma o țigară și bea un lichid incolor, care sigur nu era apă, dintr‑un pahar de cocktail. — Parcă era vorba că nu fumăm În apartament, i‑am zis eu și m‑am trântit lângă ea, aburcându‑mi picioarele pe măsuța de lemn pe care mi‑o dăduseră ai mei. Nu că mi‑ar păsa cine știe ce, dar era regula impusă chiar de tine. Lily nu era o fumătoare Înrăită ca subsemnata, ea fuma de regulă numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lăsaseră bebelușul cu Lily și se duseseră să se Îmbrace și să Împacheteze, iar copilul Începuse un soi de văicăreală care părea la câteva secunde de o veritabilă criză de isterie. L‑am scos din scaunul lui și l‑am aburcat pe‑un umăr, după care m‑am apucat să Îl frec pe spinare prin pijămăluță și, fapt remarcabil, a tăcut. — N‑o să crezi dacă‑ți spun cine a fost la telefon adineauri, am dansat eu cu Isaac În brațe. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aici. E evident că s-a demodat calcarul; acum totul e din sticlă opacă alcătuind poduri false japoneze peste pâraie În care crapi cu gura deschisă nu reușesc să se hotărască dacă sunt artă sau mâncarea de prânz. Rod se aburcă pe scaunul de lângă mine, Chris Bunce stă vizavi de Momo. Nu-mi place cum se uită la ea: pofticios, șiret, cu buzele umezite, dar ea pare să se simtă bine flirtând cu el, gustând puterea pe care nou-dobândita Încredere i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus, ești liberă să pleci“1. Dumnezeule, cât uram florile alea, felul În care consumau tot aerul, al meu și al ei. I le-am dat moașei, care le-a aburcat pe umăr și le-a luat acasă, În Harlesden, pe scuter. După treizeci și șase de ore, moașa de noapte, irlandeză, mai blândă, mai muzicală decât perechea ei de zi, m-a Întrebat dacă poate lua bebelușul ca să mă odihnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din fabrică Dar cureaua nu de foame am mâncat-o, ci fiindcă mă alarmase faptul că nu mai am putere să urc găleata cu apă sus, la colegii mei de pe schela sondei Însă, mai punându-mi odată ambiția, am mai aburcat iar găleata cu o țâră de apă, sus, la geamblac, încât oamenii au mai prins oleacă de reveneală și mai săltându-ne limbile, ne sfătuiam, grăind, despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și pe o parte mustața-i roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în formație, la fel ca infanteriștii români aflați în retragerea de pe frontul sovietic din Cotu-Donului, fu capturat din goana jeepului: Anibal deschise portiera, îl culese pe taică-său din zăpadă și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere spre orașul care adormea sub zăpadă. Anibal încetini, oprind lângă solitarul pelerin, care, venindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai implicat în sforării de umplere a tainului universitar, căci acolo ar fi avut catedră, sau celui jurnalistic. Ar fi trebuit să facă față unor coterii gata să-l demoleze dacă și-ar fi arătat colții, sau gata să-l aburce-n șaua tronului criticii literare spre a se mândri cu el, așa cum o fac Miticii dâmbovițeni de prin preajma vedetelor ce umplu ecranele televizoarelor sau coloanele ziarelor. Numai că, acest cap instruit și plin de lumina unei judecăți limpezi a decis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o vorbă... Respiră adînc de multe ori și parcă, parcă își revine. Mă privește și îmi surîde; la rîndul ei mă încurajează (probabil arătam și eu ca dracu!); schimbăm cuvinte amabile. Șirurile se pun în mișcare și dau să mă aburc la drum. Pe capul meu simt mînuța prietenei mele de suferință. M-a protejat să nu dau cu capul de tavan la ridicare. Acest moment m-a impresionat cel mai mult. Solidaritatea umană. Sufletul omului generos. Omul este frumos, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
companii... Poți să-i faci și curte, că bărbatul e ocupat și s-a săturat de multă vreme de dânsa... Dar, fii atent!... Bibicule, dumneata te afli, dintr-o dată, ca un acrobat de la circ, care, dintr-o săritură, s-a aburcat în capătul frânghiei, sus, pe podiumul din mijlocul cupolei: poți să-i ții pe spectatori cu sufletul la gură, să faci tot felul de exerciții, să improvizezi felurite exhibiții; dar o mică neatenție îți poate fi fatală, poți să cazi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
secundă chiar am crezut că eu am determinat-o, apoi o bubuitură surdă - care, tot într-o fracțiune de secundă, m-a convins că totuși nu eu eram persoana implicată în eventualul accident. În stația, de altfel pustie, s-a aburcat în patru labe, târându-se spre liman, un om între două vârste. S-a așezat în fund și a început să-și frece cu mâna un genunchi, mormăind mai mult de spaimă decât de durere. Din mașina care frânase brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
masoneriei mozaice ținut la Basel în acel an. Frăția lui Filon din Alexandria a fost o adevărată șărpărie de unde s-au răspîndit în imperiul roman atît fariseismul fanatic cunoscut drept curentul zelot cît și mii de sa-taniști care urmăreau să aburce șărpăria pe creasta imperiului. Să încercăm o înțelegere a realităților acelei regiuni și acelor vremuri după surse istorice cunoscute dar puse în judecată cu manuscrisele descoperite la Qumran și celelalte texte ale lor amintite mai înainte. Între anii 64-63 î.e.n.
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fără să reușească să articuleze vreun sunet. Dar poate chiar asta și suntem, toți cei prezenți în colțul acela de lume părăsită, departe de realitățile anului 2000: un fragment din memoria afectivă a unui creator situat într-o altă dimensiune, aburcat la un nivel ontologic inaccesibil fantoșelor care mișună pe pajiștea verde. VASILE GÂRNEȚ: Atmosfera e de spectacol suprarealist. Evenimentul poartă numele POST SCRIPTUM - am mai auzit numele ăsta, înainte de a ne îmbarca pe vapor, dar nimeni nu ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și muzică în Zamkowy Square, sub genericul Wszystko jest poezja („Totul e poezie“), cu un public numeros, peste 500 de oameni, cel mai numeros pe care l-am avut la lecturile noastre de până acum. O scenă pe care e aburcată o orchestră. În prim-plan, un poet-trubadur cu chitară. Un fel de Vîsoțki polonez, bine cunoscut publicului, judecând după reacția lui entuziasmată. Tipul e înalt, îmbrăcat în costum negru, larg, care i se potrivește perfect, dându-i un aer de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
R-Vâlcea) Nicodim Costake, meșterul cu apa care poartă atelierul mecanic etc. [ISTORIA LUI MOGOȘ CU BOCANCII 1956]* Un trenișor industrial cu vagonete, platforme ș-o mașinuță care fluieră subțirel, parcă chemând copiii la joacă, așteaptă la gura Barnarului, ca să se aburce în munte, unde se află tăietura. Un grup mare de lucrători așteaptă să fie transportat sus. Între localnici, pe care-i deosebești cu ușurință și după port și după înfățișarea lor vioaie, sunt amestecați și "ungureni": dintre aceștia unii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu merinde pentru schit, pe poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite chipuri. Într-un rând pe lângă povara de mere, prune și hribi ce i-au pus călugării Pocrovului în spinare, s-a aburcat pe samar și Gherman monah beteag de un picior. Golovici l-a suferit până la izvoarele de la jumătate de cale: doi km. Dar când a ajuns la izvor, s-a pus jos și n-a mai voit să se ridice. Privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peste aripi. Iar musca își reia zborul haotic, în căutarea unei ieșiri care nu s-a închis în urma sa. Tot în acest film se mai pot vedea niște babușka lustruind frenetic o cruce mare de aramă ce urmează a fi aburcată pe o biserică proaspăt renovată; o fostă crescătorie de porci din epoca sovietică, un kolhoznic ce nu încetează să scrie pe adresa FSB (fost KGB), în speranța că i se va face dreptate și că averea kolhozului unde lucra nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mare număr evreilor” <endnote id="(886, p. 404)"/>. „La țară, evreul cu perciuni și caftan se vede adesea călărind, chear fără șea”, scria M. Schwarzfeld În 1889 <endnote id="(80, p. 139)"/> ; sau : „Dacă vi-e dragă regiunea și vă aburcați mereu - nota F. Brunea-Fox Într-un reportaj din 1928 despre Maramureș -, să nu vă surprindă dacă pe o cărăruie de munte vă iese În cale călare pe un tretin alb un evreu În caftan, bărbos, cu obrajii fricționați de aer
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]