133 matches
-
rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
apoi văzu apărînd capul lui Pierre-Marie, care Încerca să ajungă la suprafață. Tocmai era gata să iasă din cavitate cînd o mînă Îl apucă de gleznă, făcîndu-l să urle de groază. Pierric văzu atunci o tînără femeie Încercînd să se aburce afară din deschizătură, fără să-i dea drumul lui PM, care era Înspăimîntat de moarte. În mod vizibil ea Îl implora, dar Pierre-Marie, Îngrozit, nu căuta decît să se elibereze din strînsoare cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dând într-o zi colțul străzii unde-și tocmise gazdă, și tot astfel, mai păcălind două străzi (dar numai bine, pentru că prea mult de locuință nu se îndepărtase, neavând încă prea evident de ce se teme), pe mâna dreaptă, cum te aburcai către centru, o chichineață de cîrciumică răsărise, fandosită, dichisită, 160 DANIEL BĂNULESCU Fata probabil auzea. Se putea spune și că nu auzea. Puteai spune liniștit chiar că tot încremenită rămăsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, pe nesimțite, ceac-pac, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
procesului verbal de constatare, se lasă în genunchi și privește, pe dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aici. E evident că s-a demodat calcarul; acum totul e din sticlă opacă alcătuind poduri false japoneze peste pâraie În care crapi cu gura deschisă nu reușesc să se hotărască dacă sunt artă sau mâncarea de prânz. Rod se aburcă pe scaunul de lângă mine, Chris Bunce stă vizavi de Momo. Nu-mi place cum se uită la ea: pofticios, șiret, cu buzele umezite, dar ea pare să se simtă bine flirtând cu el, gustând puterea pe care nou-dobândita Încredere i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus, ești liberă să pleci“1. Dumnezeule, cât uram florile alea, felul În care consumau tot aerul, al meu și al ei. I le-am dat moașei, care le-a aburcat pe umăr și le-a luat acasă, În Harlesden, pe scuter. După treizeci și șase de ore, moașa de noapte, irlandeză, mai blândă, mai muzicală decât perechea ei de zi, m-a Întrebat dacă poate lua bebelușul ca să mă odihnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pregătirile fuseseră prea minuțioase, prea lungi după părerea mea. În ultimele zile, nu mai izbuteam nici să dorm, nici să citesc, nu mai respiram decât suflând din greu și cu pauze mari. Aveam nevoie să plec pe dată, să mă aburc pe cocoașa unei cămile, să mă las înghițit de imensitatea deșertului, unde oamenii, animalele, apa, nisipul și aurul au toate aceeași culoare, aceeași valoare, aceeași inutilitate de neînlocuit. Am descoperit foarte repede că poți fi la fel de bine înghițit de caravană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
limbă pe care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt, pentru că tocmai reușise să răstoarne, cu chiu, cu vai, o broască-țestoasă foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la rădăcina lui ca sub o uriașă umbrelă. Să nu adormi la umbra nucului
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cu ditai papornița cu curechi în spati. Lasî cî o duc eu șî când m-a vide Zâna mi-a ișî înainti. Aceste vorbe au făcut să-mi revin după noaptea aproape nedormită. Am ajutat-o pe Sevastița să-și aburce papornița în spate. Când a fost gata de drum, mi-a urat, cu glas moale: ― Sî fii sănătos, conașule. Șî sî știi cî Zâna îi sănătoasî șî sî gândești la mata. ― Spune-i că și eu mă gândesc la ea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
l-am omorît? Este mort? Nu vezi? Văleu, ne mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm. Tot îl vor găsi. Mai bine îl tragem în drum. Vor cunoaște dîra, că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l în spate. Portofel este descărcat la vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mult. Cîteodată singurătatea mă învinge și atunci mă manifest și eu cum pot. Stați singură? Da. Soțul a murit acum doi ani într-un accident. Îmi pare tare rău. Sincer vă spun că sînt afectat de necazul dumneavoastră. Bărbatul își aburcă rucsacul și pare gata să plece. Aneta se pomenește vorbind tîmpenii: Dormiți în sat? Cred că da. Puteți dormi și la mine, se trezește Aneta vorbind. Aș fi încîntat, dar... Poftiți, intrați. Puteți face și o baie. În mintea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pantelimon era mare zarvă, provocată de o veste surprinzătoare. Cancelaria era plină de profesori și aproape toți își manifestau interesul pentru decizia colegului lor, Vasilică Țugui, de a se însura. Nu cred că este adevărat, concluzionează o profesoară care se aburca spre treizeci de ani. Și de ce nu crezi? săreau alții cu gura. Așa, nu cred și pace! Dar am invitația la nuntă. S-o văd și apoi voi crede, continuă colega care juca rolul lui Toma Necredinciosul. Vasilică Țugui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să sune cât mai american cu putință. Ce a făcut acest Terry Jones la viața lui, nu se prea știe dar ca orice american, care a aflat la un moment dat că este american, e normal ca să dorească să se aburce în capul celorlalți, vorba aia, ca să-l cunoască toată lumea. Așa-i la ei, și începe să fie și la noi, poți să fi chiar un tâmpit sadea, dacă atragi cumva atenția presei, om te-ai făcut. Ce a făcut popa
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu chiar la modul dezinteresat să se cațere. Cine-o ajută? Păi n-are cine? Numai privește prietene câți ciraci are în jur Băsescu, și o să vezi că are cine. In primul rând, șeful cel mare o ajută să se aburce și ca să se îmbărbăteze, în loc de hei-rup, își dă și el cu părerea, ba despre cum regele Mihai I, fără să se consulte cu dumnealui, a „trădat" mișelește țara la ruși, ba se trezește vorbind cam cum ar fi comandat el
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
scos ochelarii de soare și am luat un aer bolnăvicios. Așa am reușit să păcălim un țăran tras de o gloabă pistruiată. Ne-am aruncat gențile peste pieile de oaie pe care nu reușise să le vândă și ne-am aburcat: eu în spate, ea în față, pe capră, lângă „vizitiu”: veniți lângă mine, cuconiță, iar neica să se întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în sus. Leo deschise fulgerător diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică la pământ; apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu înstrăinați pământul E porunca-Testament! E avertisment și durere. Pământul e talpa țării. „De vrei să fii tu însuți și fruntea să nu-ți pleci Să ai un cer deasupra, sub tine un loc de veci, Atunci ca și strămoșii, aburcă-te pe munți, De prinde-te de lașii, mulțimile cuminție. Potecile ce urci sunt trepte de lumină Călcate de vitejii ce nu mai sunt la cină; Sunt vatră și altar, un pod întins spre tine, Mândria unui neam ce nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
genunchi, că altfel cum să ajungă el cu mâna după gâtul meu? El Îi din cii cari n-o avut ploaie la vremi, ca sî creascî - a răspuns tata Toader râzând. ― Și, după ce a răsuflat de două ori, m-a aburcat pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie... Întâi am stat cu urechea la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povestit dumnealui - și a spus părerea tata Toader. ― Apoi știți dumneavoastră cu ce se pecetluiește așa o poveste? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Cu o ulcică cu vin din cel brumat din oala ceea pe care nenea Mitru abia a aburcat-o din beci și până aici - a apreciat soțul ei. ― Da’ chiar așa, pe inima goală? - s-a auzit glasul doamnei gazde, care tocmai intra cu două străchini cât o lume pline cu brânzoaice. ― Ei, da! Așa parcă mai vii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stătea Întinsă pe canapea, fuma o țigară și bea un lichid incolor, care sigur nu era apă, dintr‑un pahar de cocktail. — Parcă era vorba că nu fumăm În apartament, i‑am zis eu și m‑am trântit lângă ea, aburcându‑mi picioarele pe măsuța de lemn pe care mi‑o dăduseră ai mei. Nu că mi‑ar păsa cine știe ce, dar era regula impusă chiar de tine. Lily nu era o fumătoare Înrăită ca subsemnata, ea fuma de regulă numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lăsaseră bebelușul cu Lily și se duseseră să se Îmbrace și să Împacheteze, iar copilul Începuse un soi de văicăreală care părea la câteva secunde de o veritabilă criză de isterie. L‑am scos din scaunul lui și l‑am aburcat pe‑un umăr, după care m‑am apucat să Îl frec pe spinare prin pijămăluță și, fapt remarcabil, a tăcut. — N‑o să crezi dacă‑ți spun cine a fost la telefon adineauri, am dansat eu cu Isaac În brațe. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]