135 matches
-
respectă semnalizarea și îți permite să „te bagi”, ești atît de uimit, încît simți nevoia să-i mulțumești, clipind de două-trei ori cu ambele semnalizatoare. Un strop de normalitate, și începi să crezi că lumea e plină de oameni drăguți... Abureală și cutremurare De cîteva zile bune, cum am cîteva clipe libere, zapez pe forumuri ale diverselor ziare, la întîmplare, fascinat de „arta conversației” în acest (relativ) nou mediu de comunicare. Ce-i drept, trebuie să te echipezi de la început cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai știe să comunice. Dar nu aș vrea - și nici n-aș putea - să mă refer aici la toate acestea. O să mă opresc doar la o mică problemă de vocabular pe care am constatat-o de curînd : frecvența acuzației de „abureală”. „Totul e abureală de intelectual !”, spune un forumist. „știu că cenzurați, căci așa fac slugile acestui așa-zis lup singuratic cum spune alt aburit”, mai comentează un altul, în cu totul alt context. Referindu-se la Cristian Diaconescu, cineva continuă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comunice. Dar nu aș vrea - și nici n-aș putea - să mă refer aici la toate acestea. O să mă opresc doar la o mică problemă de vocabular pe care am constatat-o de curînd : frecvența acuzației de „abureală”. „Totul e abureală de intelectual !”, spune un forumist. „știu că cenzurați, căci așa fac slugile acestui așa-zis lup singuratic cum spune alt aburit”, mai comentează un altul, în cu totul alt context. Referindu-se la Cristian Diaconescu, cineva continuă în același ton
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la Cristian Diaconescu, cineva continuă în același ton : „Dacă îl punem pe dungă dispare ca aburul, nu are nici substanță, nici măcar umor, debitează la nesfîrșit aceleași vorbe goale de conținut”. Ultima intervenție ne oferă astfel și un fel de definiție : „abureală” s ar referi deci la lipsă de substanță, la vorbe goale spuse însă cu autoritate, cu morgă - și lipsă de umor - și care nu rezistă la o analiză adevărată. Și iată și „modul de utilizare” : PĂUNESCU, VCT, ILIESCU, MANOLESCU... NU
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în comun cu celelalte personaje pe care le enumeri ? ! 2. Păi, de hahohehi (Vizitator), luni, 15 septembrie 2008 - 22 :58 Mai contează ? Toți îs aburiți cînd vine vorba de comunism. Carevasăzică așa : toți pot fi puși în această categorie a „aburelii” cînd e vorba de comunism... Dar cine sînt acești „toți” și ce legătură au ei cu „comunismul” ? Să începem cu începutul. Mai întîi de toate, marea majoritate a comentariilor la textele de autor - și nu doar cele „aburiste” - trec prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care vorbește, pentru a i arunca în față, la o adică : „Uite cine vorbește !”. Dacă Iliescu sau Manolescu, nu are importanță, ar scrie că Pămîntul e rotund, s-ar găsi cu siguranță cineva care să-i strige în față : „Lasă abureala, comunistule !”. După ce textul este redus astfel la persoană, aceasta este identificată la rîndul ei cu autoritatea, mai exact cu pretenția de autoritate. Dacă cineva emite vreo judecată de valoare sau doar descrie un fapt care contravine convingerilor forumiștilor, acel cineva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
exact cu pretenția de autoritate. Dacă cineva emite vreo judecată de valoare sau doar descrie un fapt care contravine convingerilor forumiștilor, acel cineva va fi bănuit imediat că vrea să dea lecții ex cathedra. Și aici apare, spontan, reacția : „Lasă abureala !”. Textul își pierde orice referință și dispare în aburul unei pretenții paternalist-elitiste. Ceea ce pare să ne ducă un pas mai departe, căci acest refuz agresiv al autorității (presupuse) din spatele textului (real) seamănă al naibii cu revolta adolescentină împotriva autorității paternale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
te cutremuri”, comentează o voce de pe forum același articol al lui Cărtărescu. Dar oare această cutremurare emoțională nu este aceeași Mărie cu altă pălărie, reversul filial al aceleiași crize de (ne)încredere ? Să mă scuze forumiștii și neforumiștii pentru această „abureală etno” (cum s-a exprimat recent cineva despre un text al meu), dar nu vreau să dau lecții nimănui, nu sînt nici măcar convins că așa stau lucrurile, ci încerc doar să înțeleg ceva, așa, pentru mine... Muică, sîntem neam de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
român, adresată oricui are curajul să iasă în arena publică, pare să fie ceva de genul următor : Bai frate, ai reaparut pe aici cu mecla ta de zacusca ! hai baga ceva sa ne mai radem pe noi ca altfel e abureala pe aici... altfel doar X mai tine steagu sus cand ii tine lumanarea lui Baselu si ne mai radem de excremarile lui ! Concluzia mea ? Chiar nu știu... Nu am inventat noi hate speech-ul, evident, și cu atît mai puțin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbesc în graiul locului, de cum se vaietă tot felul de domnișori și domnișoare plătiți în valută pe la televiziunile centrale că vai, vai, ce greu o ducem. În timp ce-i ascult pe domnișori și domnișoare mi se arată așa ca într-o abureală, un fel de epifanie, o arătare asemenea aceleia de pe valea Damascului, și nici nu pot spune ce-i aceea ce se arată: arătare sfîntă ori vis mincinos, iluzie ori fapt de viață. Și cum spun, în abureala minții mele ( sau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca într-o abureală, un fel de epifanie, o arătare asemenea aceleia de pe valea Damascului, și nici nu pot spune ce-i aceea ce se arată: arătare sfîntă ori vis mincinos, iluzie ori fapt de viață. Și cum spun, în abureala minții mele ( sau mai bine zic în abureala minții noastre, că suntem mai mulți) taman vine domnu' Adrian Păunescu și se indignează pe acute joase, zice: "vai, vai, popor român ce greu o duci" și, pe urmă, după ce isprăvește căinarea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o arătare asemenea aceleia de pe valea Damascului, și nici nu pot spune ce-i aceea ce se arată: arătare sfîntă ori vis mincinos, iluzie ori fapt de viață. Și cum spun, în abureala minții mele ( sau mai bine zic în abureala minții noastre, că suntem mai mulți) taman vine domnu' Adrian Păunescu și se indignează pe acute joase, zice: "vai, vai, popor român ce greu o duci" și, pe urmă, după ce isprăvește căinarea, pleacă la vila lui cea mare într-un
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Mercedesul personal, trântește ușa supărat pe sărăcia care nu-i dă pace, pornește aerul condiționat sau ce-o mai fi având el pe acolo, poruncește șoferului să plece degrabă la Butimanu sau la alte locașuri asemenea. Așa mi se arată abureala aceea în vis: în loc să-i văd săraci pe măsura văităturilor, dimpotrivă, iată-l pe uica Ion Diaconescu de la Parlament aburcându-se bătrânește și chibzuit într-un Land Rover cu clanțe nichelate. Mă uit, mă frec cu metodă la ochi și-mi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
doamna de altă etnie, de altă istorie, de altă zariște cosmică care și ea urcă în cocie cu spondiloză și mult mai grasă întrucât ani în șir a lucrat la cantina ceapeului, și cum zic, așa se întreabă politicienii în abureala aceea a mea, se agită în dosul parbrizelor Patrol Nissan, Mercedes, Opel Vectra, stau acolo și dau din mâini, mișcă din sprâncene ca să ne dea de înțeles că țara e în pericol: cum se poate să se întâmple toate acestea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
privire aprigă. ă Până acuma, n-am nicio idee. ă N-ai nicio idee? tonul lui Liputin era indignat. ă Dumneavoastră aveți, excelența voastră? Ați avut acum ocazia să analizați toate probele de la dosar. ă Bineînțeles că nu am. Aceste abureli fără sens nu sunt de niciun folos. Pentru Dumnezeu, Porfiri Petrovici! Ce-ai făcut până acuma? ă Am urmărit piste. ă și unde te-au dus? Porfiri își ridică brațele neputincios. ă Foarte bine că mă voi ocupa eu acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se duse în ungherul dinspre răsărit și se cățără cu îndemânare pe ieșiturile din perete. Sub zidurile cetății se căsca o prăpastie al cărei afund zăcea înecat încă în cețuri. În schimb, cerul era limpede ca un geam lipsit de abureală. În ceruri nu respira nimeni. Apoi, dintr-odată, marginile se rupseră și se putură privi, omul, de-o parte, soarele urcând, de cealaltă, și la mijloc genunea. Când lumina fu destul de puternică încât trupul lui să lase umbră, Petrache se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este bine să miroși ceapă, să te freci cu zeama ei la ochi și să picuri În ochi". URCIOR Furunculul mic ce se face la rădăcina unui fir de păr de la gene, cauzat de lipsa igienei. Comprese cu apă rece; abureală, picături de apă de viță de vie, fierturi de cozi de cireșe, zeamă din frunze verzi de frasin, limba oii, nalbă mare, mușețel, rouă adunată dimineața de pe flori, Înainte de răsăritul soarelui, fierturi de sita zânelor. Oblojeli cu pastă din busuioc
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
vedea. Viața după gratii era grea pentru el. I-a povestit tot felul de chestii, ca să-l înspăimînte. Credea că obligatoriu toți ăia care comit crime ajung la mititica. Îi spunea despre libertatea de alegere și drumul greșit și alte abureli din astea, pe care copilul nu le-nțelegea prea bine. Tot ce făcuse înainte era greșit și-acum îi toca creierii să nu-i calce pe urme. Era ca și cum ar fi aruncat cu noroi în modelul lui Radu, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
De aceea acum nici nu știa ce să zică și, că să iasă din încurcătură, pofti pe Domșa să ia loc și să-i facă cinstea de a gusta puțină friptură. Invitația ei și răceala lui Apostol provocă o nouă abureală de sudori pe obrajii avocatului. Mulțumi doamnei printr-un surâs disperat și se întoarse spre Apostol: ― Știi bine cât de mult te prețuiesc, dragul meu, zise cu o ezitare, ca în fața unui necunoscut. Altfel nici n-aș mai fi venit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
decât un redactor care să-mi spună deschis ce părere are. Ea reproduse discursul pe care el îl rostise în biroul lui Henry când s-au întâlnit prima dată. Jesse aprinse o țigară și spuse: — A fost numai o fanfaronadă. Abureli. Sunt ca un biet copil care abia face față unei critici constructive, darămite unei critici de-a dreptul necruțătoare. Leigh puse palmele pe masă și zâmbi. — Ei bine, Jesse Chapman, în privința asta ești asemenea oricărui alt scriitor pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se schimbă, și tu ai prins cu patru ani? tot o-nghețat anu', o-nghețat anu' și anu' viitor dă licența, vezi ce-nseamnă să fii deștept! învățam un an și așa terminam odată cu ei! acuma la sfîrșit ne-o băgat niște abureli di șele, meseriașe! la cantină cartofi prăjiți cu checeap, ce nu-mi plac cartofii prăjiți cu checeap! borăsc pe-aici! "Roșu și Negru" discoteca, mai am și sîmbăta viitoare și-atît, pi 15 șî pi 16 mai am! pierdem cheile înșirate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
până se înfierbîntă. Cailor răciți li se agață după cap o traistă cu ovăz înfierbântat. Râmătorilor, răciți la stomac li se dă să mănânce sânge de porc, sărat. Răgușeală. Se bea lapte dulce, fiert bătut cu un ou. Se face abureală de pleavă și se bea ceai de giugiumă. Râie. Se folosește var stins și cenușă de lemn de stejar cu săpun mult și cu apă fierbinte. Pentru vite, Se fierbe 1 kg. de tutun la 4-5 l. de apă, cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
s-a încălzit încât opărește... tălpile desculțe umblă prin el ca prin cărbuni aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie și, nici măcar abureală de vânt... Miriștile și imașul, cât bate ochiul e ars de soare. Zăpușeala era mare, nici o fărâmă de nour, cerul parcă blestemat, rămânea gol și uscat, și după asfințitul soarelui. „... Oari cât’ a mai țâni săcita aiasta.. ?!”, se întrebau cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și încântare în ultima seară la Lisabona. Părtaș și martor - Robert Șerban. Dovadă că și pe el l-au plesnit în moalele capului cele două ore cu fado stă poemul A patra vedere portugheză (v. numărul trecut). Dar una e abureala poetică, și alta epica din care o să aflați adevărata poveste. Deci, unde? Poetul zice că „la o cârciumă“. Aș! Sao Miguel d’Alfama e un restaurant cu moț, ultra-cotat între zecile de localuri cu fado din cartierul vechi. N-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]