874 matches
-
o întrebare, aparent dezinteresată: — Ce-o să se întâmple cu toate lucrurile astea după - cu tot respectul - moartea ta? Am auzit că n-ai pe nimeni. De unde-ai auzit? — De la Fatima; stă toată ziua cu ochii-n televizor. Până i se aburesc lentilele. De la vinul de smochine, mă-nțelegi. — Blestemul soacrei, își amintește Lionel de antanta cordială dintre Fatima și soacră-sa, după ce aceasta din urmă s-a retras în urnă. Inginerul e în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tăi, care sigur s-au gândit să te și otrăvească, mai bine curăță de data asta un dovleac, fă-ți o plăcintă din el, tu ești cea mai bună făcătoare de plăcinte de dovleac, las-o pe asta puțin să aburească pe masă și apoi înfruptă-te din ea. fluviul - despărțirea, întoarcerea am înghițit și fluviul Țdespărțirea), luo na am mâncat cu bețișoare dragostea ta nesfârșită. am demonstrat că sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
până să te întâlnesc, fiecare moleculă a ființei mele a fost digerată de o enzimă fiecare celulă a fost atacată de un virus necunoscut, fără diagnostic, fără vaccin în farmacia sufletului meu de roți de iarnă. geruri cumplite mi-au aburit privirea de pisică în nopțile care deveniseră un lătrat asurzitor zăpezi grele au rupt acoperișurile făcute din dansurile adolescenței mele. adesea mi-am privit inima scoțând fum pe grătarul zilelor fără sens am simțit cărbunii încinși mușcând din tălpile mele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în ceașcă aburește cerul albastru, cele patru gambe de cristal sunt împreunate într-o sculptură de rodin, așezată în grădina dragostei tale, la răsărit. nouă în al doilea loc: pentru că focul stă acum deasupra cerului, nu te lăsa orbit, ci învață să vezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a vieții noastre. nouă în primul loc: picioarele tale sunt două centrale nucleare, inima ta este o turbină hrănită de lacul de acumulare al vieții de până acum, sub fruntea ta, mine adânci de cărbuni ard și înalță în jet aburi puter nici, condensați în privirile tale agere, brațele tale sunt mori de vânt care macină planurile oștirilor dușmanilor tăi, te simți puternic, însă nu te gândești la război, ci la drumul cel mai rapid către grădina suspendată a prințesei vieții
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a avea grijă dimineața îmi este teribil de somn, dar mă gândesc că mai bine îți fac cafeaua Țîn loc de zahăr, o gust cu buzele mele) trebuie să mă fardez, însă îți prepar mai înainte sandviciul cu șuncă fină, aburind cu unt pe care aluneci către telepatiile mele, către spaimele mele muști din el zâmbind, ochii ți se înverzesc, barba ți se îmblonzește palmele ți se încălzesc când chiar trebuie să fug la serviciu rog fiecare floare de orhidee din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că lucrurile din jurul meu stau invers de cum eram obișnuită. Soarele răsare dinspre soare-apune. Doar lângă ocean mi se pare că soarele străbate aceeași traiectorie ca la mine acasă. Mă uit la discul roșiatic cum urcă printr-un fel de ceață, aburi ca la facerea lumii, fiecare dimineață este un miracol, mă bucur cu toată ființa de spectacolul naturii, jumătate întâmplat aievea, jumătate zămislit de propria mea fantezie. Lucrez la spectacolul lumii cu ochii pictorului, cu urechea muzicianului, cu sufletul fragil al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame, începură să cânte, să-și poarte pașii așa, fără țintă, prin jur, dar nu prea departe de locul unde abureau oalele și soarele acela din ceaun care fierbea în draci. Și câinii părăsiră locurile de odihnă de sub căruțe, apropiindu-se cât putură de mult de focurile la care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine meșteșugite. La început, Lisandru nici nu voi să audă ca fiul său, dragul și bunul său fiu, să pășească într-o casă unde i s-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă fulgeră dureros, și mă arunc În baie, strecor capul Înfierbântat sub arcada de inox a robinetului și slobod fluidul rece, covârșitor, care-mi inundă țeasta cu barbarie, trezindu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără consistență. Și ele, ideile mele, nu mai erau decât un pic de cenușă fără consistență. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care, În mod bizar, noul stăpîn citea ză un vers”(98) ; „Lopahin, care nu e Rogojin, nu-i aruncă la picioare [Ranevskaiei] livada, ca monedă de schimb ” (101); „Soluție antică : fiica Îl conduce pe tatăl orb. Aici, Liubov, cu ochii aburiți de lacrimi, ia locul lui Oedip, cel cu ochii străpunși”(105); „Lopahin, acest Bolingbroke În drăgostit de regina pe care o detronează”(111); „Liubov e o Mutter Courage a aristocrației. O Mutter Courage pe dos, căci , pe cîtă vreme mama
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sau atitudinea?". Hai că sunt tare, nu? M-am trezit într-un soi de ocean alburiu. Nu știu cum să explic senzația, dar parcă vedeam totul de jur-împrejur fără niciun efort. Deși cam neclar, de parcă nu mi-aș fi reglat ochii încă aburiți de somn. M-am întins lenevos și satisfăcut. Și în momentul următor am răcnit de spaimă. Adică aș fi răcnit de s-ar fi cutremurat camera dacă aș fi avut glas. Mâinile mele nu mai erau mâini, ci niște ditamai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să mai băgăm și o rubrică permanentă de turism. Mai ales că asta se face ușor, că e plin netu' de poze, de povești și de oferte..." "Aha! Mișto! Nu mai trebuie să trimeți pe nimeni p-acolo-șa. Poți să-i aburești pe toți cu reporteru' nostru special care a fost pentru dumneavoastră în Tenerife sau la Rio. Da, nene, supermișto!" "Eee, nu chiar. Suntem revistă serioasă, ce dracului. Mai se află și p-ormă te faci de cacao. Trebuie să te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
intelectual, da' noi o s-o facem pe bune." "Bă, nene, ești dată naibii! La toate te-ai gândit." "Și normal, o revistă ca asta a fost visu' meu. Cred că dintr-a opta", mărturisi tânăra femeie, o boare de nostalgie aburindu-i nițeluș ochii tip Rupicapra rupicapra. Cum ar zice un latin. Oricum, în latină sau altfel, tot exemplar ocrotit de lege s-ar fi numit. Adăugă, deslușind un alt palier al aspirațiilor sale, devenind cu fiecare cuvânt mai transpusă și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam Veronica, secretara-șefă, rânji ironic: "Vasile, Vasile, cine știe cin' te-o fi prins la nevastă și ți-ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă motanu' în călduri la vârsta ta!". Toate colegele râseră cu multă poftă de gluma șefei, care, nu-i așa, știa ea ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și ține cont, asta și după ce mă jicnești în toate felurile. Da, da, alta nu știu ce făcea în locu' meu...". " Hai mă, nu-mi scoate ochii acuma. Ce vrei? Eram fiert dă nervi. Fiert eram, ai văzut și tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii ăștia pentru care am sacrificat atâtea zile și nopți, atâta sănătate, pentru care vorba lu' ăl bătrân, că nu era prost n-am precupețit nimic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și nu era nimica scris pă ele. Să-mi sară ochii dân cap acu', pă loc, dacă v-oi minți eu cu ceva!" "Să-ți sară, mă, vedea-te-aș cu baston alb, traversând strada! Bă, tu încerci să mă aburești pă mine și acu', cân' avem dovada clară a șmenului ordinar pă care ai vrut să ni-l faci!?" "Ce șmen, domnu' Sandu? Vă spun clar că dă la mine banii au plecat curați. Seara i-am luat dă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atâta dor, Fauvé ajunsese ca un Opel second-hand, cu kilometrajul dat mult În spate, dus apoi În târg să-i fie vândut unui nepriceput. În față vedea doar femininul triunghi al grilei de radiator, moment În care retrovizoarele i se abureau, iar turația la ralenti Îi creștea brusc la 1300 rotații pe minut. Apa Îi fierbea Încontinuu În radiator, alarma pornea din te miri ce, el, odinioară atât de pedant, nici nu mai observa când i se aprindea martorul de combustibil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai auzit, dar nu sunt sigur. -Seamănă cu micțiune, exact ce-a țâșnit din pântecele tău de gorilă, mai Înainte, În spatele șandramalei, aburind aerul din jur. Tot de la mine ai auzit cuvântul ăsta. Dar ficțiunea e cu totul altceva! Ficțiunea e ceva sublim, e o culme a talentului de-a reface lumea după propriile trăiri și necesități. Ea exprimă cel mai bine calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frunzelor, focul ce ardea în sufrageria hanului din Woodstock, doar asta să ne fi înmuiat pe amândoi? Să fi fost chiar tandrețe ceea ce am simțit unul pentru celălalt sau să fi fost aici mâna toamnei pârguind bostanii (John Keats) și aburindu-i pe turiști să se lase extaziați de nostalgia unei vieți simple și mirifice? Să nu fi fost decât tot doi erotomani dezrădăcinați, locuitori ai junglei de beton, care făceam pe noi în blugii noștri prespălați la vederea Noii Anglii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening și tricou. Are o oală sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul capacului de sticlă e aburit de condens. Pășește înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să mă mai întorc de unde plecasem, zice, la viața de dinainte de a te cunoaște. Își sterge și-și tot șterge pe fustă mâna plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]