362 matches
-
și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este punctul de vedere al lui Nichifor Crainic asupra „locului” sufletesc în care se petrec stările mistice. Avem aci de înregistrat în același timp o teorie a cunoașterii, dezvoltată și evidențiată personal și foarte curajos. În fața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și prin ambitusul său. Bogată, problematica omului este și complex reprezentată, într-o varietate de formule ce se înscriu, esențial, în două unghiuri diferite de abordare și construcție a lumii ficționale. În primul, proza este sentimentală, reproiectând, prin oglinda ușor aburită a duioșiei, coordonatele cvasimitice ale universului copilăriei. Autorul, naratorul și protagoniștii acestui tip de literatură - duioasă, nostalgică, recuperatoare a purității pierdute - intră în același plan de referință și „acțiune”, incident prin opoziție cu cel al realului mutilant. În această speță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor. Geamul e o filă veche din cartea îngerilor. Așa începe iarna
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
1972; O poveste adevărată, București, 1973; Sunt un pământean, București, 1973; Întoarcerea la miracol, București, 1974; Răspântiile, București, 1976; Întâlnire cu tinerețea, București, 1977; Trei generații, București, 1977; Fericita călătorie, București, 1979; Itinerariul iubirii, București, 1981; Triptic, vol. I: Oglinzi aburite, vol. II: Portretele au coborât din rame, vol. III: Ultimul vlăstar, București, 1981-1984; Te iubesc, viață!, București, 1984; Plimbare în parcul liniștit, București, 1987. Traduceri: Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936; Louis Frédéric Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937; Al. Dumas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
lui, într-un același coș, sunt plasați Empedocle, Heraclit, Anaxagora, Parmenide, Democrit, trecându-se peste diferențele dintre ei și peste bogăția viziunilor lor asupra lumii. Apoi, pentru a pune capac la toate, sunt împopoțonați cu o gândire magică, taumaturgică, mitologică, aburită și cu ceva religios, cu legende, care mai e și poetică pe deasupra - ah! deja afurisitul defect al expresiei elegante preferate expunerii obscure și muncite! Înaintea rațiunii rezonabile și raționante, înaintea deducției, a eristicii, a dialecticii, a dialogului și a retoricii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
toți, împărtășind celor ce nu au fost la Biserică,din experiența lor. E deja sâmbătă, în ajunul Paștelui, cei a caror credință este de neclintit, țin post negru, ceilalți se lasă vrăjiți și gusta din cozonacul proaspăt scos din cuptor, aburit și galben că puful de pui. Mirosul îmbătător cuprinde întregul sat îmbrăcat în sărbătoare. Ultimile pregătiri sunt puse la punct și acum că și pe vremuri, oamenii scot de la naftalina costumele ce aduc renume satului. Slujba de înviere începe la
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
D. Cruceanu, Porunca Fiului. Eseu asupra prozei lui Sorin Titel, Timișoara, 1997; Glodeanu, Dimensiuni, 145-154; Simion, Fragmente, I, 94-98, II, 322-325; Dicț. analitic, II, 65-66, 388-390, III, 277-279, IV, 267-269; Dicț. esențial, 825-829; Dimisianu, Lumea, 195-202, 569-580; Elisabeta Lăsconi, Oglinda aburită, oglinda lucioasă. Sorin Titel, universul creației, Timișoara, 2000; Micu, Ist. lit., 564-570; Elisabeta Roșca, Sorin Titel. Ciclul bănățean, București, 2000; Daniel Vighi, Sorin Titel, Brașov, 2000; Bârna, Comentarii, 241-271; Popa, Ist. lit., II, 870-872; Nicolae Bârna, Sorin Titel. De la aclimatizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
seama că lucrurile pot fi privite și de pe partea cealaltă a geamului. Că, la urma urmei, există un regret la fel de marcat și al celui care n-a prins trenul. Rămas pe peron, se alege doar cu lacrimile neputinței, În timp ce geamul aburit pare să ascundă cine știe ce taină ori fel și fel de promisiuni În compartimentul aflat deja În mișcare. Pendula și frunza În fața mea, o frunză galbenă de arțar se balansa periculos, gata să cadă. Apropiindu-mă am văzut că avea totuși
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Riga Crypto și lapona Enigel Poezia Riga Crypto și lapona Enigel își are originea în folclor, în baladă. Întâmplarea fabuloasă a celor doi protagoniști a fost "spusă" la un ospăț, de un menestrel, îndemnat să o facă: "Menestrel trist, mai aburit/ Ca vinul vechi ciocnit la nuntă/... Mult îndărătnic menestrel/ Un cântec larg tot mai încearcă,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto, regele ciupearcă!" Primul personaj evocat e Craiul Crypto care "în pat de râu și-n humă unsă,/ Împărățea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un scurt comentariu, reacțiile criticii vremii la apariția unora dintre cele mai importante opere literare ale lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati și Gib I. Mihăescu. Adevărata măsură a arheologiei literare este dată de antologiile Mitul „faurului aburit” (1974) și Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței (1979), a căror ambiție declarată este de a reconstitui, prin prisma mărturiilor autorilor și a apropiaților lor, proiectate pe fundalul istoric și spiritual al epocii, geneza unor opere precum Răscoala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
al existenței (1979), a căror ambiție declarată este de a reconstitui, prin prisma mărturiilor autorilor și a apropiaților lor, proiectate pe fundalul istoric și spiritual al epocii, geneza unor opere precum Răscoala, La Medeleni, Rusoaica sau Craii de Curtea-Veche. „Faurul aburit” este o metaforă sadoveniană, fruntea zeului Hefaistos acoperită cu broboane de sudoare devenind, în ciuda ușurinței de a scrie a autorului Fraților Jderi, imaginea simbolică a unui creator care, așa cum el însuși afirmă într-o scrisoare, nu a așternut niciodată pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
Eminescu, criticul fiind coordonatorul volumelor XI-XIV. SCRIERI: Panait Istrati, București, 1964; Mișcarea prozei, București, 1967; 5 prozatori iluștri, 5 procese literare, București, 1971; Panaït Istrati. Un chevalier errant moderne (Dossier de la vie et de l’oeuvre), București, 1973; Mitul „faurului aburit”. Excurs în atelierul de creație al prozatorilor români moderni, București, 1974; Incidențe critice, București, 1975; Panait Istrati. Dosar al vieții și al operei, București, 1976; J.-J. Rousseau și L. N. Tolstoi. În căutarea vârstei de aur (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
grupe de grosimi, definite la milimetru; - lățimi peste 100 de milimetri sau, la cerere, peste 60 de milimetri. Cheresteaua se vinde croită după uscare (ceea ce înseamnă o reducere și un control ale umidității la nivelul KD 10-12%), antiseptizată și ușor aburită. Principalele faze ale procesului tehnologic de realizare a cherestelei sunt: 1. recepția (calitativă, cantitativă și dimensională) a buștenilor; 2. sortarea și cojirea buștenilor; 3. debitarea buștenilor cu ferăstraie-panglică; 4. prelucrarea primară a cherestelei debitate și sortarea primară; 5. prelucrarea termică
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor. Geamul e o filă veche din cartea îngerilor. Așa începe iarna
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
aicea și mi-am făcut vînt, l-am luat și eu așa! taci din gură, Liliana, nu mai vorbești nimic! ai scris despre mine, pentru mine e de ajuns! excursie de elevi, educatoarea evanghelică, ungurește, folosește chitara drept stindard, geamurile aburite, depuneri între ele, în filmul despre Truman Capote mitul scriitorului închis în mit, trăit cotidian, tot așa și legea noastră, vorba comună supracodificare, cînd îți iei și tu chitara cu tine o iau toți, cînd nu, n-o ia nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
asta ! ? râde Pribeagu. — Ești o figură, Sachi, cumetre, zice Mamutu’. Da, ca să vezi ! Sunt o figură, dar nu fac atâtea figuri, nu găsești ? Apoi o liniște apăsătoare s-a lăsat la masa celor trei, care era chiar lângă vitrinele puțin aburite. Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de ieftin de lângă gară, știri mondene, bârfe despre te miri cine, glume mai mult proaste și cele mai multe despre evrei, la care Pribeagu își mai umplea câte un pahar pentru a le gusta. Cristi o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am spus că nu trebuie să uit. Era vorba de luminile schimbătoare de la cinematograful Odeon, unde mă duceam cu Hartley în copilărie. Mă aflam în galeria centrală, în care mă adusese tata ca să văd Cavalerul râzând, dar lumina părea puțin aburită și densă, oarecum granulată și maronie, deși afară strălucea soarele, sau poate că era de vină doar mahmureala mea. Galeria era pustie. Și atunci am observat ceva ciudat, un soi de coincidență plină de ecouri. Priveam, cu ochi cețoși, tabloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
preferat să știu, în acest moment, că-mi citește cuvintele și că turbează de gelozie. Domnia terorii lui se apropia de sfârșit. Când m-am apropiat de casă, încă nu se întunecase, dar ziua se învăluise în acea lumină blândă, aburită, care, în miezul anotimpului de vară, celebrează apropierea unor amurguri care, cel puțin câteva zile, nu vor atinge nici un moment bezna noptatică. Luceafărul abia de era vizibil, și urma să strălucească solitar, încă multă vreme, în crepusculul prelungit. Marea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald, de stâncile calde, după strania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prietenii mei din sat. Iar dânsul e domnul Opian, care mă ajută la treburile casei. Tonul și precizarea erau menite să-l stabilească pe Gilbert, cel puțin pentru moment, dincolo de o anumită barieră nespecificată. Ochii lui Gilbert căpătaseră o expresie aburită și uimită. Și, pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l împingeam pe Titus pe ușă, i-am tras lui Gilbert o lovitură în gleznă, în chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost judecat, a fost reabilitat; pentru mine, nu mai există." Probabil, subscrie și acum exclamației lui Dej: "l-am potcovit pe Pătrășcanu așa cum trebuia să fie potcovit." * D ouă evenimente, aproape concomitente, readuc în atenție un personaj controversat și aburit de uitare: Mao Tzedun. Primul: la Beijing s-a anunțat moartea lui Mao Anqing, al doilea fiu al lui Mao cu prima sa soție, executată de Guonmingdan în 1930. Al doilea: la noi, a apărut, în traducere, cartea lui Maurice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de mine. Pe ea cine a crescut-o? Pe mine cine m-a crescut? Da’ pe ăsta cine naiba l-o fi borât În lume până Într-atât de falnic, Încât toată lumea care trece pe aici Întoarce după el priviri aburite de emoție? Tot umblând după banii datorați de Editura Calende, Îl mai văzusem și altădată pe Restoiu preumblându-se pe peronul din fața cazematei Casei Scânteii. Mișună de pe la un birou la altul, pentru că tot de aici, de prin birourile astea, Își conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l aducă pe lume. Ninge cu fulgi mari, ninge lent și atmosfera e tot mai prietenoasă. O vreme splendidă...pentru ieșit în natură! Ninge continuu de câteva zile. Privesc din ușa ce dă în balcon, cu nasul lipit de sticla aburită. Chiar dacă șterg ceața răsuflării mele aceasta revine de fiecare dată când îmi apropii fața de sticla înghețată. În părculețul spitalului a început deja să se contureze profilul unui omului de zăpadă uriaș. Sunt câțiva tineri și nu numai tineri care
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie. Sub raport narativ, are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează prezentul, îl dizolvă și absoarbe, iar realitatea ajunge să trăiască doar pe oglinda aburită a amintirilor. Câteva notații privind cadrul natural și reținând de obicei o mișcare lentă, abia perceptibilă, precum căderea unei frunze, adierea vântului, alunecarea norilor, restaurează cu delicată grijă curgerea întreruptă a timpului. Pe motive întâlnite și la alții S. are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]