1,238 matches
-
au trecut în tabăra „fabulanților”. Căzând în sfera insolitului, povestirea se depărtează radical de rețeta transmisiilor reportericești în direct - de tip Mircea Nedelciu -, virând în direcția contrară. Într-o gară de provincie uitată de lume evoluează două personaje anonime - un acar și un șef de stație bovaric. Harul narativ al prozatorului îi surprinde pe ambii în succesiunea bine ritmată a câtorva scene, derulate cinematografic. Metronomul existenței lor se mișcă leneș, aproape imperceptibil, în ritmul celor două trenuri (un personal și un
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
oarecare importanță) de unde șeful a fost cândva exilat. Tot eșafodajul de normalitate cotidiană a personajelor se sfărâmă în țăndări în momentul în care trenul-fantomă își face intempestiv apariția la acest capăt de lume, ademenind pe unul dintre cei doi protagoniști (acarul) în lumea „de dincolo”. La fel ca în prozele lui Mircea Eliade, insolitul se camuflează în chiar inima realului, ale cărui norme - întruchipate solemn pentru șeful de gară de mersul trenurilor și de regulamentul de funcționare al căilor ferate - trenul-fantomă
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
ambii a lâncezelii. La un moment dat pe tânăr îl cuprinde moleșeala și, abandonându-se somnului, își lasă „iubita” să coboare înainte ca el să ajungă la destinație, resemnat de a nu o mai revedea, poate, niciodată. În Bariera un acar joacă șah singur, necăjit că din caisul apropiat nu cad fructe, deși sunt coapte, alinat de gândul că, dacă nu și-ar fi pierdut un deget de la o mână, ar fi putut ajunge milițian sau funcționar. Narațiunea Ultima zi optimistă
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
, N.[icolae] V. (14.XII.1935, Pufești, j. Vrancea - 2.XI.1987, Iași), prozator și poet. Este fiul Anicăi (n. Apostol) și al lui Vasile Turcu, acar CFR. Urmează școala primară la București, apoi liceul la Iași. Funcționează câțiva ani ca impiegat de mișcare CFR. Între 1958 și 1963 își continuă studiile la Facultatea de Istorie-Filosofie, secția filosofie, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Asistent la
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
o plenară în care se discuta problema aprovizionării, „măsurile” luate se lăsau cu câte o nouă penurie. Uneori se mai „rotea” câte un activist acuzat de proastă gestiune, mai era sacrificat câte un cap - un caz de țap ispășitor sau „acar Păun”, celebru în epocă, era traficantul de vinuri ștefănescu, condamnat la moarte pentru speculă. Se făcuseră despre el și două comedii de propagandă, Secretul lui Bacchus și Secretul lui Nemesis, cu ștefan Mihăilescu-Brăila (în rolul negativ - memorabil!) și Emil Hossu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lamento erotic buf: „erau și nopți când/ nu vorbeam despre trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
izgonită din cetatea științei. Nu toți sociologii sau istoricii sociologiei au făcut apologia deșănțată a comunismului. Însă cercetarea sine irae et studio a acestei perioade nu a sosit Încă, sunt mai facile ridiculizarea unor articole și cărți, găsirea câte unui „acar Păun” pentru toate inepțiile elaborate În spiritul indicațiilor de partid decât cercetarea aprofundată a contextului și găsirea răspunsului, de la caz la caz, la Întrebarea: de ce a scris autorul așa, și nu altfel? Demascarea postdecembristă a modului de reabilitare a lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pot deveni subiecte de senzație se va manifesta într-un volum precum Trimis special (1974), subintitulat Din amintirile unui ziarist, alcătuit din „relatări” care de care mai spectaculoase - Focul cel mare de la Bacău, A fost odată Târgul Moșilor, Ghicitoarea Mafalda, Acarul Păun, Banditul Coroi, Petrache Lupu - omul care a vorbit cu Dumnezeu. Partea a doua a cărții este o sugestivă evocare a carierei de gazetar la „Națiunea” lui G. Călinescu. Interesul pentru biografie, pentru anumite personalități care pot deveni obiectul unui
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
persoană fizică autorizată 1 Punct de distribuție de gaze - 10 salariați care locuiesc în sat și fac naveta dacă este cazul 10 CFR 3 Bibliotecă 1 Electrica (Luduș) 2 Contabil la un abator 1 Maistru la o fermă 1 CFR (acari, manevranți) 3 Fabrica de zahăr - Luduș 2 Fabrica de prelucrări metalice ? Alte posturi de muncă în afara satului: firmă anvelope, croitorii, fabricare poșete, carmangerie, feronerie ? Sursa: interviurile cu săteni și autorități. Singurele activități nonagricole din sat sunt prin urmare reduse: un
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pentru pace (Despre Pace, Trei delegați), Canalul Dunăre-Marea Neagră (După două mii de ani), munca minierilor pentru depășirea planului (Balada despre Barta Iosif și ortacii săi), construirea socialismului la sate (La frasinii de la răscruce, În ospeție), munca măruntă dar importantă a acarilor (Dintr-o gară), strângerea recoltei, legătura dintre sat și oraș (Trec zece care), legătura dintre muncitori și intelectuali (Cântec de Mai pe apa Someșului, naționalizarea imobilelor, noile locuințe (Poezie de dragoste la mutarea În locuință nouă), concediile de odihnă ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce. Țigăncile acelea umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aveau bilet, un grup de vreo treizeci de țigani, bărbați, femei și puradei. Au năvălit cu toții în sala de așteptare, care era fără foc de la începutul iernii, fiindcă nimeni nu stătea peste noapte în sala de așteptare. Am trimis un acar ca să le ducă un braț de lemne iar pentru întreținerea în continuare a focului nu aveau decât să ia cărbuni dintr-o haldă de vreo 5 tone de cărbuni, aflată la vreo treizeci de metri de sala de așteptare. Dacă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca să le ducă un braț de lemne iar pentru întreținerea în continuare a focului nu aveau decât să ia cărbuni dintr-o haldă de vreo 5 tone de cărbuni, aflată la vreo treizeci de metri de sala de așteptare. Dacă acarul nu le-a dus și cărbuni, nici ei nu au adus, așa că s-au culcat așa în frig. Baragladinele s-au întins pe băncile masive de stejar, iar pirandele, direct pe mozaicul de pe jos, punând puradeii pe picioarele lor, ca să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
stejar, iar pirandele, direct pe mozaicul de pe jos, punând puradeii pe picioarele lor, ca să nu-i pună direct pe ciment. Așa au stat și chiar au dormit întreaga noapte, dar nici nu s-au dus după cărbuni. Dimineață, a venit acarul la mine să-mi spună că indivizii iar nu iau bilet și vor să se urce așa în tren. Pe mine prea puțin mă interesa lucrul acesta, nefiind de competența mea, dar din curiozitate, i-am întrebat ce e cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
octombrie 2003 Grohotiș de vorbe goale Curg și-acum, cum au tot curs, Și vor curge mult în cale Pân’ la ultimul discurs. 16 noiembrie 2003 „Forme fără fond” cu carul Au dat buzna și mai vin; Nimeni nu schimbă acarul Chiar de multe nu convin. 17 noiembrie 2003 „Forme fără fond” ne vin, Cu mâna-s pe clanță; Noi le umplem în cămin Doară cu speranță. 18 noiembrie 2003 Eternul pe aripă Cheamă fără teamă, Dar huma-n orice clipă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în numele Guvernului un răspuns care să infirme ceea ce acesta deja declarase (era prea mult și ar trebui să existe măsură); nu vroiam, pe de altă parte, să incriminez pe un coleg pe care îl respectam și nici să devin eu acarul Păun. B. Evaluarea acestei acțiuni diplomatice 1. La sfârșitul celor patru ședințe, Președintele a tras concluzia în numele Comitetului, în sensul că membrii acestuia mulțumesc reprezentantului României pentru eforturile pe care le-a făcut, spre a răspunde întrebărilor care i-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră îi mai îngustă - a comentat bătrânelul. Chiar atunci, un acar striga în lungul garniturii: „Toată lumea jos! Mergeți la linia trei, unde așteaptă un tren gata să plece!”... În timp ce Toaibă, ajutat de bătrânel, mergea cu greu spre locul indicat de acar, ofițerul a pornit cu pas grăbit spre coada trenului, făcându
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noastră îi mai îngustă - a comentat bătrânelul. Chiar atunci, un acar striga în lungul garniturii: „Toată lumea jos! Mergeți la linia trei, unde așteaptă un tren gata să plece!”... În timp ce Toaibă, ajutat de bătrânel, mergea cu greu spre locul indicat de acar, ofițerul a pornit cu pas grăbit spre coada trenului, făcându-se nevăzut... Urcați în tren, cei doi s-au așezat pe aceeași bancă. Bătrânul a deschis geamul cu greu și până la plecarea tenului a cercetat împrejurimile. Când s-a așezat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nedumerit, pe dată îmi răsare pe dinaintea ochilor Hrebenciuc la cămeșuță albă, pe urmă degrabă mi se arată dom' Costea, și el în cămeșuță albă, trec vagoanele cisternă de la Jimbolia la Pancevo și mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier și un brutar, au găsit un mușchetar, au găsit o servitoare cu șorț și un eschimos, au găsit un asirian cu barbă, au găsit un acar de la calea ferată, au găsit un grădinar, au găsit un bărbat gol cu mușchii la vedere și cu schema sistemului nervos și circulator, au mai găsit o femeie goală, dar aceasta își acoperea pubisul cu mâna dreaptă și sânii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
baraj. Czampar șase puncte, Dobrovolsky, 5. Remus, 0. Remus, tare-n gură: „păi, ce contează cărțile la comandanți? Nu ne manipulează ei! Eu am citit în niște cărți și este cum zic eu! Ahile? Capul avea fragil. Ca orice om. Acarul lui Păun? Păi, era o poveste cu un ac băgat. Așa e, doamnă! De ce nu se face concurs cu: Cine e șef pe Rahova?, din astea curajoase!“ Urmează barajul. Se dă: ce a fost cerberul și ce-nseamnă acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prin păiș, Se strecoară pe furiș Și îți șuieră-n urechi Doar un cântec foarte vechi. Ce zic eu nu-i lucru nou, Dar nici vorbe spuse-n vânt: Ea trăiește sub pământ, Unde sapă un metrou. E..., dar nu acar. Pasăre ca el mai rar. La un capăt șade jugul, Iar la altul este plugul; Dar mai este și-o zicală Cu lăsatul pe... Burduhos ca un butoi, Are mersul cam greoi; Are nas, dar n-are coadă Și stupinele
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată ziua dă căldură, Dar n-o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată, Dar lumina e furată. Are-o oiște cu care Dă prin garduri la-ntâmplare. Deși-i mare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ceva despre trupa de teatru? —Păi, Sophie face costumele pentru piesa asta, zisei eu. Nu știam că a mai lucrat aici. Singura persoană de pe aici pe care o cunosc de mai mult de câteva luni e Sally - Salvatore Santorini, cel acare face decorurile pentru Vis, spusei eu. Până la punctul acela reușisem o eschivă și-o minciună directă. —Acum, vă deranjează dacă mă întorc la lucru? Nu vreau să par nepoliticoasă, dar chiar nu știu cum vă pot ajuta și am de terminat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amesteca în apă cu lut și lipea chirpiciul pe pereții de scânduri subțiri pe care bărbatul îi potrivise în grinzi. Au ridicat două odăi acoperite cu carton și muierea le-a spoit cu albastru. Pe urmă au sosit ceferiștii. Chirică, acarul, Spiridon, fochistul, și Ilie, de umbla și el cu trenurile. Aveau mai mulți copii decât lucruri, în camioanele care-i aduceau ar mai fi încăput. Se umpluse maidanul de plozi. Stere îi privea de pe scările de ciment ale prăvăliei. Negri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]