21,363 matches
-
morți), a lui Radu Afrim (îngerul electric) și Alexandru Berceanu (Uzina de plăceri S.A.) au o certă adresă polemică, o vibrație stenică a nemulțumirii care nu poate să nu impresioneze, dincolo de eventualele stângăcii, de vocabularul de gang, de stridențele unor accente. Contactul cu dramaturgia lumii, recuperând ceea ce a fost ocolit în anii comunismului simultan cu piesele scrise recent, poate crea o stare de ușoară confuzie amatorilor de clasificări, dar e benefică pentru publicul care își poate verifica disponibilitatea de a accepta
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
al doilea pe evaluarea datelor istorico-literare și critice, de ale căror constrângeri ține seama pasionat pentru a pune în valoare concretețea, exprimarea directă, raportate mereu la imaginație, cea care transformă realitatea în poezie. Ambii cercetători pun, fiecare în felul său, accentul interpretării lor, pe amănuntul variat și sugestiv, pe realitatea compactă și dinamică a textului, pe tumultul interior al scriitorului, frust și biologic, născând imagini de o senzualitate romantic naturistă. Nicolae Rotund semnalează apariția în sumarul celui de-al VI-lea
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
reper major este chiar viziunea antropocentristă, chipul uman ca imagine coagulatoare a lumii, dar și ca reflex al asemănării divine. Prefigurările baroce se regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice. însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește, în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică. Nu ,,alegorii manieriste relativ simple" face Arcimboldo, cum cu atîta suficiență afirmă Hocke, și nici
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. în prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă se transformă în pete și în accente cromatice. Fără ca imaginea să sufere perturbări în ansamblul ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și întreg. în cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
spirituală. "Plăcerea textului" cuantifică, și în cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
cu voluptate gestul făcut, care se mișcă greu de atîta desfrîu gastronomic și lene oblomoviană, care pare o fîntînă nesecată de cuvinte șablonarde, care nu este doborîtă de nimic, nici chiar de moartea fetei. Personajele sînt citite altfel de Dabija. Accentele se plasează în alte puncte și se creează alte pîrghii care susțin acest spectacol în imediata actualitate a timpului nostru bîntuit de cinism, de distrugere, de bîrfă veninoasă, colportată cu limbă ascuțită și rea, de morbid, de micimi și nimicnicii
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
pe cealaltă, apărută la o dată diferită, iunie 1908. Când Izabela Sadoveanu comentează poziția lui Anatole France din "Le Temps", privitoare la simbolism, "pe la 1886", Margareta Feraru aduce în subsol titlul Les premières armes du symbolisme, însoțit de toate datele bibliografice. Accentele puse de Margareta Feraru răspund legilor riguroase ale unei ediții științifice. Nu este pentru prima oară când lucrările sale demonstrează că ceea ce face egalează cu o certitudine. Că știe mult, dar se exprimă în puține cuvinte, cu o înțelepciune disciplinată
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
unui text sacru, cuvintele puse pe foaie în momentul inspirației nu pot fi schimbate, ele țin de o "ordine a lucrurilor" (sunt expresia ei), care nu poate fi altfel decât este. în același timp, această filosofie centrată pe limbă, prin accentul pe care în mod necesar îl pune pe jocul aparențelor "frumoase" ale lucrurilor, prin sofisticatul sistem de proceduri și tehnici retorice pe care-l atrage după sine, dezvăluie o altă contribuție nietzschenă majoră: anume, estetismul lui întemeiat ontologic, ideea că
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
valabil de care pomeneam, nu înseamnă decît refuzul de a crea, de a exista prin cultură. Invitația la maturitate e singura modalitate de salvare a culturii române în plină și reală criză". Dacă Virgil Ierunca n-a pus atunci, fățiș, accentele politice ale crizei semnalate, probabil din dialectice rațiuni, ele apar pe deplin în textele lui Ion Caraion, publicate, ca și mai multe alte intervenții ferme ale "criziștilor", în Jurnalul de dimineață. Poetul înfățișează cu fior tragic jugularea libertății care a
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
din dos arme lui Saddam, deși la fereastră erau numai zâmbete și flori în glastră la adresa celor care tocmai se pregătesc să atace Irakul!) e și ea rezultatul unui aranjament. Nici unul dintre oficialii implicați nu s-a sfiit să pună accentul pe i: e vorba de o lărgire politică a NATO, adică o lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
din dos arme lui Saddam, deși la fereastră erau numai zâmbete și flori în glastră la adresa celor care tocmai se pregătesc să atace Irakul!) e și ea rezultatul unui aranjament. Nici unul dintre oficialii implicați nu s-a sfiit să pună accentul pe i: e vorba de o lărgire politică a NATO, adică o lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
a informației și a publicării, ar fi urmat Bietul Ioanide, roman - el însuși suficient a fi pus în cele mai variate și multiple talgere ale unei balanțe interpretative dintre cele mai sensibile. Și chiar numai el în stare să pună accent în sistemul de exigențe istorice ale mai multor generații. Dar este prea unitar rezultatul examenului interior al epocii în care G. Călinescu și-a scris romanele și a tot ce a decurs de la acest moment până astăzi, ca epica scrierii
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
Așa că la întrebarea îndreptățită a bunului Dumnezeu/ "Petre ce mai face exilul românesc?", sfântul răspunde: ""Cel puțin, nou veniții fac curat pe restul planetei"/ "Și fac măcar treaba asta bine?", " Nu, Doamne!". Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista realitate stă martoră că: "99% din cei ce te
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
nu-ți pun niciodată întrebarea pe șleau". Nesuferită, neapărat, situația noului venit și, după sensibilitate, de-a dreptul insuportabilă: Când, totuși, gâtuiți de emoție, rupem tăcerea,/ O facem din nevoia disperată de comunicare / - și nu pentru a schimonosi cu un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
tulburarea timpurie a relațiilor cu André Breton, care, excedat de nihilismul dadaist, dar ascunzând cu greu și un fel de invidie, nu ezită, deja în 1921, să-l respingă violent pe "promotorul unei mișcări venite de la Zürich", atacându-l, cu accente xenofobe: "ceea ce nu vom permite este doar ca soarta întreprinderii să depindă de calculele unui impostor lacom de reclamă"; iar autorul cărții notează și ecourile acestei luări de poziție în presa naționalistă, unde se vorbește despre "balega dadaistă", adăugându-se
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
să i-o conturăm informațiile de până acum. Este o contribuție care ar merita să fie luată cândva în seamă și pentru o traducere în limba de origine a poetului, căruia un reporter îi înregistra încă, în ultimii săi ani, "accentul românesc".
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
strînse cu principiile ei generale, emanate mai curînd din zonele literaturii. Imaginea sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui prodest, eroismul?" În "odaia cu scară" au loc însă și "întîlniri miraculoase", cu prietenii, cu dragostea - evadările din cotidianul cenușiu și constrîngător. Accentele cad, evident, pe povestea de dragoste: "E prima oară cînd scriu surdă la fala, frumusețea sau urîtul vorbei, la efectul cuvintelor. Poate fi o nerușinare intimitatea evocată, poate ar trebui spusă altfel dragostea bărbat-femeie, evitat carnalul, prea trăitul. Dar eu
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
văd aventura propusă de doi artiști importanți ca regizorul Victor Ioan Frunză și scenografa Adriana Grand plecînd de la basmul Făt Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu și cel al lui Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrînțe și viață fără de moarte. Accentul cade pe fantastic și pe elementele ce-l pun în valoare. În locul păpușilor sau marionetelor, apar de data asta măști, de tot felul, create de Adriana Grand, pe care actorii le mînuiesc cu grijă, încercînd să construiască dimensiunea unei călătorii
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
atât "între timp", cât și "timp meschin"). Pornită într-o îndrăzneață odisee personală, eroina paginilor jurnaliere se dezvăluie progresiv (cititorilor) prin experiențele care o marchează și o reformează ca om. Străină, într-un mediu care o respinge de la bun început (accentul - care o dă de gol în permanență, obtuzitatea londonezilor plini de prejudecăți și de principii, statutul ei de "refugiat politic "dintr-o fostă țară comunistă și teama de a nu fi expatriată împreună cu fetița ei, Valeria), Hermina face figură de
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
nou și de mai nou, să dizolve canoanele poetice. Nu acest lucru va găsi, însă, în volumul Marinei Dumitrescu, intitulat cuminte Caiet roman. Autoarea practică o poezie de notație intimistă care reactualizează linia tradiționalistă a liricii interbelice, în special prin accentul pe care îl pune pe dihotomia trup-suflet și prin filonul religios care o străbate. Astfel, întâlnim aici o atmosferă senină, apolinică, în care visele nu sunt bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind cele "trăite cu ochii deschiși") sau frici ancestrale
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
că notația fonemelor â, ă, ț, ș etc. (care, după ei, erau... slave!) trebuiă latinizată. Și au propus: â în campus > câmp), î (în rivus > rîu), ê (în foenus > fên), ô (în fontana > fôntâna) și û în... sûnt (cu timpul, accentul circumflex a fost uitat). Aceste propuneri reprezentau cel dintîi efort românesc de a conferi limbii noastre romanice un alfabet latin. Adaptarea fonemelor limbii române la alfabetul latin era tot atît de complexă precum fusese, în sec. XIV-XVIII, aplicarea alfabetului slavon
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
faimoasele Versete, pe când Rushdie încă mai călătorea cu bodyguard și cărțile sale nu se vindeau în Orient, de teama eventualelor proteste (nici Suspinul nu s-a vândut la Bombay, deoarece unul din personaje caricaturiza un leader de partid regional cu accente fundamentalist hinduiste) - carte patetică și palimpsest, care a obținut premiul Booker în 1995 - ar putea fi subtitrată recviem pentru ciocnirea civilizațiilor. Lumile se înfruntă, se devoră unele pe altele și dispar. Povestea de familie spusă de descendentul exploratorului Vasco da
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
fost contestată și înlocuită vehement cu infinitele reprezentări ale tranzitoriului și ale deriziunii. Antropocentrismul multimilenar, care a susținut cu filosofia și cu morala lui întreaga energie a clasicității greco-romane, a Renașterii și a modernității, a sucombat în preajma lui 1900, iar accentele s-au deplasat vertiginos înspre tiparele gîndirii și filosofiei orientale, în speță spre acelea de esență veterotestamentară. Avangardele istorice au dizlocat umanismele de cabinet, esteticile imitației și o întreagă civilizație a figurativismului, într-un cuvînt, absolutismele imaginii, pentru a înlocui
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
pînă la Dup Darie, Aurel Vlad, Titi Ceară și Laurențiu Mogoșanu, omul pervertit, masificat și golit de substanță se găsește în toate stările de agregare, de la scheletul inert și pînă la carcasa pustie. Oarecum similar, dar cu un mai apăsat accent în registrul dramatic și metafizic, se regăsește această preocupare pentru chipul uman, în speță pentru portret, și în pictura Ancăi Mureșan, a lui Valeriu Mladin, a lui Constantin Butoi etc. Într-o situație specială este figurativismul Ioanei Bătrânu, parte a
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]