1,632 matches
-
Preferința cioraniană pentru fenomenul ratării și ilustrările sale antologice, cunoscute în tinerețea românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare) și "a fi" (pur și simplu). Avem de-a face cu atracția sentimentală, în accepție schilleriană, față de naivitatea aurorală a insului, a culturii. Cel realizat râvnește, nostalgic și compensator, la acela pururi virtual, aflat într-o potențialitate inocentă. Aproape o jumătate a cărții este centrată pe comentarea unei probleme care - dată fiind sensibilitatea cu totul
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
suportă obiecții, de multe ori fiind izolate nu adevărate subsensuri, ci doar tipuri de contexte în care se actualizează o anumită valoare a sensului general. Chiar și așa, a avea strînse la un loc zeci de citate care ilustrează o accepție contextuală, pe parcursul a cîteva secole, e un lucru extrem de prețios pentru specialiști.
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
nu, chiar de scriitorii care vor să compună textele lor literare cu ajutorul C -, care să formuleze pretențiile lor către "tehnicieni". Este cert însă că, așa cum s-a întâmplat cu integrarea, fie șí târzie, în domeniul C, a rolului contextului (în accepții largi și acționând prin diverse niveluri, explicite și implicite), sau a unei perspective sociale, de interacțiune și comunicaționale, inclusiv dialogal (dar, de asemenea, just înțelese), se va impune obligatoriu, pe scară largă, necesitatea colaborării multidisciplinare și, în cadrul ei, a unei
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
arcușe à la Corelli și à la Vivaldi, se știe că ritmul era supus altor convenții la Roma decât la Versailles, iar ornamentica era altfel inventată și citită în Italia decât în Franța, basso continuo avea o paletă largă de accepții, totul era legat de contexte, tradiții locale și epocă. Față de toate acestea cuvântul-cheie este "autenticitate" și, ca în orice polemică, atitudinile au luat forme extreme: de o parte continuatorii manierei de interpretare emoționale moștenite din secolul trecut (ansambluri mari, spectru
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
ceva mai departe, "o practică a resuscitării, a rememorării, făcînd din succesorat, în toate variantele sale (de la plagiatul imaginar la sinonimie, de la repetiție la parafrază), o lege și o valoare a creației". Observăm deci că scriitoarea a operat modificări în accepția acestui concept cu un trecut cultural atît de încărcat. Așa cum bine știm, la Platon și la Genette (acesta din urmă preferînd să vorbească de "mimologism"), cratilismul se referă la motivarea limbajului în raport cu lumea pe baza unei relații de asemănare. Monica
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
cuvîntul, neadaptarea la context, îndepărtarea de sensul etimologic, imprecizia semnificațiilor și neglijarea nuanțelor și în același timp transformarea sa într-un clișeu supărător prin abuz. În dicționarele noastre, înregistrarea sensurilor curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește foarte repede" și "care are capacitatea de a se înmulți". A califica un autor ca prolific (formulare cu tradiție, admisă tacit în uz de multă vreme) ar fi așadar, potrivit DEX-ului, o
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
sau varietăți diferite (argoul lumii interlope și argoul tinerilor, jargonul medicilor și cel computeristic etc.). Oscilații terminologice - reflectate și în dicționarele generale, și în manualele școlare - au făcut ca cei doi termeni să fie uneori considerați sinonimi, alteori să aibă accepții specializate; azi, cred că e tot mai mult fixată (în contradicție cu definițiile din DEX, dar într-o ceva mai mare potrivire cu terminologia internațională) ideea argoului ca limbaj cu caracter expresiv și/sau secret, marcînd apartenența la un grup
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
jargoane... și limbaj de cartier" (show.ro); "mahalagismul cu iz de competență full de Ťjargoane dă Ferentariť afișat de dl deputat C. Ș." (unirea.3x.ro); "romantism, nu bruschețe, nu injurii, jargoane de stradă " (ecouri-raducanene.go.ro). Într-o altă accepție, jargoane desemnează termeni și formule din codul informaticii și al mijloacelor de comunicare electronice. De exemplu, sub titlul "Jargoane de chat. Folosite mai des" (usr.rhp.ro) sînt enumerate mai ales abrevieri; "te deranjează vorbitul în jargoane și prescurtări? " (computer-games
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
la curent cu anumite jargoane dâmbovițene" (doizece.ro); "văz că ai acumulat argouri mioritice" (romania. emiweb.org). Devierea semantică reprezentată în acest caz de concretizare mi se pare inacceptabilă în limba cultă, în care există posibilitatea de a folosi pentru accepția respectivă sintagme - cuvînt argotic, termen de argou, cuvînt din jargon - și chiar derivate: argotism(e). Ceea ce nu înseamnă că fenomenul nu trebuie consemnat și analizat cu atenție în limba populară: unde formularea a băga argouri și jargoane devine un indiciu
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
poeme răzlețe, cele cu șanse mai mari de supraviețuire în dura competiție a timpului". S-a făcut uz pînă la abuz de conceptul de "poet mare, important" etc. Salutar restrictiv într-o materie textuală pletorică, sufocantă, Constantin Abăluță propune o accepție a termenului care să se bizuie pe raportul dintre anvergura "sistemului" poeticesc și miezul viu al pieselor cu adevărat semnificative, rezistente: "Poeți importanți se vor dovedi tocmai aceia care vor suporta această operație de "autopurificare" fără a-și știrbi profilul
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
intelectuale și a criticii literare. Dacă facem distincția între participarea în activitățile culturale, pe de-o parte și examinarea evoluției culturale, pe de alta, studiile literare ca disciplină academică pot avea o bază științifică (și știu că în tradiția Anglo-Saxonă accepția acestui cuvînt trimite imediat la științele naturale). Totuși cred că, în sociologie și în psihologie, azi e general acceptată ideea că aceste discipline se pretează la munca științifică. În același sens cred că studiind istoria literară sau sistemele literare putem
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
Rodica Zafiu Termenul jargon suferă de o anume ambiguitate: în ciuda definițiilor de dicționar sau a distincțiilor din articolele de specialitate, folosirea lui oscilează între mai multe accepții: ca sinonim pentru argou (limbaj secret al lumii interlope, al tinerilor, în genere al grupurilor care vor să nu fie înțelese sau să se diferențieze), ca sinonim pentru limbaj de specialitate sau tehnic, ori cu sensul mai general de limbaj
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
genere al grupurilor care vor să nu fie înțelese sau să se diferențieze), ca sinonim pentru limbaj de specialitate sau tehnic, ori cu sensul mai general de limbaj hibrid, amestecat. Originea cuvîntului (în franceză) îl leagă mai ales de prima accepție (ca tip de argou documentat istoric); în engleză s-a impus mai ales cea de a doua (de limbaj profesional); tradiția românească îi asociază mai ales semnificații sociale (jargonul franțuzit). Termenul își dovedește utilitatea mai ales cînd denumește varianta orală
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
existență a argoului ca limbaj secret și subversiv, folosit în opoziție cu legalitatea. Mă refer la ceea ce circulă acum și la noi sub numele de "jargonul hackerilor"; în texte în engleză, jargon este tot mai des folosit exact în această accepție specializată, fără alte determinări (un bogat inventar terminologic înregistrat sub acest nume a fost de altfel deja tradus și adaptat în română, în L. Ivaner, Lexiconul Hackerilor, 1997). Cuvintele și expresiile informatice pot fi discutate în funcție de gradul lor de asimilare
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
1964, stă o realitate dramatică ce a afectat într-un mod sau altul fiecare familie și persoană trăind în epoca dictaturii comuniste. Acesta este subiectul celei mai recent traduse cărți a lui Gail Kligman, Politica duplicității, lucrare de antropologie în măsura în care accepția americană a termenului subînțelege intervenția științelor politice, sociologiei și a istoriei mentalităților. De altfel, miza cărții nu e atît să atragă atenția asupra efectelor tragice ale interzicerii avortului, deși autoarea nu încearcă să-și ascundă poziția, cît să arate cum
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
vizitatorilor" diferite informații. Integrarea acestui sens alături de semnificațiile mai vechi nu era deci o problemă. În franceză, substantivul site (pronunțat sit) are mai multe subsensuri: peisaj pitoresc, loc unde s-a construit, unde se cercetează sau se instalează ceva - cu accepții specializate în administrație, arheologie, astronomie, biologie etc. O situație asemănătoare prezintă în italiană substantivul sito (din lat. situs, -us, derivat din sinere "a pune"). Și în română exista deja substantivul neutru sit (pl. situri): acesta nu a fost înregistrat în
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
Era, după cum remarcă poetul sibian, un caz asemănător cu cele din spațiul literar românesc, ale lui Bacovia sau Mircea Ivănescu, adevărate „cazuri” față de care contemporanii nu reușeau să beneficieze de ceea ce un eseist german, Heiner Mühlmann, numește „lentoare”. Lentoarea, în accepția sa, este o „mișcare ce durează mai mult decât o generație”, așadar un timp de observare asociat cu durata lungă a istoriei, în cazul nostru a criticii și istoriei literare pentru ca, în cazul particular al receptării critice, fenomenul apariției unui
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
regăsește în romanul lui Gabriel Chifu, cu marea deosebire că ambele personaje - Damian Bordea în pielea personajului malign și Octavian Cadar în ipostaza caracterului benign - ajung să aibă destine memorabile. Ce-i unește e că nici unul nu e normal în accepția mediocră a termenului, amîndoi fiind peste media generației: Damian excelează în facultatea voinței, căreia nici o piedică nu-i poate opri elanul, în vreme ce Octavian izbește prin candoarea omului inocent, la care ambiția, cvasi-inexistentă, lasă locul impulsurilor altruiste. Primul e încrezător în
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
marii poeți români care, prin vitregia vremurilor este - în continuare - absent din conștiința conaționalilor săi. Nici Eugen Ionescu, nici Cioran și nici toți cei care i-au cunoscut și i-au admirat poemele nu s-au înșelat în aprecierile lor. Accepția hegeliană acorda operei de artă rolul de conciliator între ceea ce este pur exterior, sensibil, trecător și cugetarea pură, între natură, realitate și libertățile infinite ale gândirii conceptuale. Fără a fi fost un hegelian, Horia Stamatu ne convinge, pe calea eminentă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
el, fiu rătăcitor, / din pragul ei se-ntoarce - /, el, Prințul-cerșetor... (...) poetu-i plîns în sărbătoare, / poetu-i rîs la-nmormîntare - // nimic al lui din tot ce are..." (Poetul). Melancolia posturii lirice răspunde într-o melancolie a unui destin colectiv. În sfîrșit o altă accepție a patriei se înregistrează în creația lui Ioan Radu Văcărescu. Dacă la poeții mai sus menționați țara era o entitate precisă, cu limite geografice și cu un dosar al prezenței în istorie, la autorul sibian ea își pierde particularitățile, se
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
pe un ton "mobilizator". * Sinteză fără personalitate, comandă politică evidentă, istoria succintă a lui Emil Boldan ne pune în față o oglindă a epocii proletcultiste, în toate reflexele ei ideologice. Punctul de vedere a istoricului literar este unul marxist, în accepția sociologismului vulgar de sorginte gheristă. Literatura este o expresie a luptei de clasă, punând în evidență, de la origini până în prezentul anului 1961, conflictul dintre exploatatori și exploatați. În secolul al XIX-lea acest conflict se concretizează în opoziția dintre burghezie
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
în sensul major urmărit de opera antumă. Cel mai adesea, ele supraîncarcă abuziv dimensiunea specifică a creatorului dispărut, venind cu inedite recuperate de te miri unde, proiecte, bruioane, dedicații și glumițe scriitoricești, făcute în momentele de respirație. Moștenirea culturală, în accepția proprie a termenului, e o problemă delicată în posteritatea unui artist. Sorin Stoica reprezintă o excepție și în această privință. Prolific, fără a fi industrios, în cei cinci ani câți numărăm de la momentul debutului său editorial la cel al dispariției
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
s-ar putea chema ( în sens barthesian) corporalitatea textuală". Dar surpriză! Pe podiumul învingătorilor se mai înscrie o personalitate: Bacovia. Odată cu acesta, "se înregistrează la noi un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit, dar este vorba de o accepție pe care o capătă acesta numai în receptarea actuală; vreau să spun că, fără perspectiva postmodernistă, Bacovia nu ar fi fost descoperit și evaluat la proporțiile de acum". Cum așa? Cum ne-am putea da seama situîndu-ne, bieți profani, în afara
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
sau tezist implicat de o astfel de orientare programatică. Mai puțin de o treime din volumul Octombrie, ora opt (în versiunea sumarului din 1997), partea cea mai impresionantă, e ocupată de experiența deportării și a repatrierii. Biografia generică, îndepărtată de accepția documentară a unei autobiografii, e continuată cu alte episoade, din adolescență și tinerețe, care, dacă nu certifică, indubitabil, o eliberare de trecut, relevă măcar o uitare temporară și o atenuare a traumei. Povestirea Lipova ne arată un protagonist ezitând dramatic
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
că masca sângerândă și ghearele auguste ale fiarei le oferă posibilitatea de a pofti la altceva, de a prelua un destin de o noblețe neștiută, o altfel de fericire. E o preocupare mai veche a scriitorului român de a contrazice accepții înțepenite, angajându-se premeditat și orgolios în întrecere cu rivali iluștri. Aruncând mănușa, el se lansează în arenă neinhibat, nu se teme de paralela cu predecesorii și nici de eventualitatea ca himera, pe care se reazemă, să se destrame în
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]