36,225 matches
-
act de modul ridicol și absurd în care se ajunge la căsnicii durabile, penibilă lecție de conformism și de manipulare voluntară, așa cum Simțul ridicolului este o dureros de autentică transcriere a tragicei nesimultaneități dintre gând și faptă, a contrastului dintre acceptarea mincinoasă, mimată și afectivitatea stearpă, a abuliei personajului masculin ce acceptă involuntar și penibil jocul erotic neasumat, căci scrisul lui Teodor Mazilu luminează "exact acele zone profunde, marcate de prejudecăți, care nu sunt altceva decât frica de a fi tu
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
muzicale. Autoarea împarte trend-urile muzicii noi în modernism IRCAM, postmodernism IRCAM, postmodernism non-IRCAM (minimaliștii) și pop non-IRCAM (Stevie Wonder, Michael Jackson). Se profilează așadar o luptă estetică între modernismul european și postmodernismul american. Anii ’90 aduc un alt fenomen: acceptarea unor tineri compozitori europeni de orientare postmodernă, strategie ce - pare-se - pornește chiar de la Boulez și susținătorii săi. Ea ar avea rolul să contrabalansenze revolta estetică a americanilor și să ofere o altă alternativă, tocmai în momentul în care coeziunea
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
această mișcare revoluționară nu poate fi apărată și promovată decât dacă URSS-ul e apărat. Oricine gândește că poate apăra mișcarea revoluționară separat de sau împotriva URSS-ului se ridică împotriva revoluției și va aluneca inevitabil în tabăra dușmanilor revoluției».” Acceptarea pe nemestecate a penibilelor sofisme de acest tip n-avea cum să rămână fără urme în făurirea identității comunismului românesc. Transformarea activiștilor în sclavi incapabili de gândire proprie, entuziasmul supunerii în fața unor raționamente primitive (nu poți fi revoluționar decât dacă
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
retoricii clasice pentru propovăduitorul creștin numai în disputele publice cu intelectualii neconvertiți<footnote V. Florescu, op. cit., 93. footnote>. Astfel, fin observator al culturii păgâne, pe care, de altfel, și-o însușise destul de bine și cunoscând primejdia pe care o reprezenta acceptarea discuției cu literații păgâni, atât de versați în filosofie și tehnica disputei<footnote Ibidem, 91. footnote>, apostolul Pavel le scria colosenilor: „Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia”<footnote Col., 4
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
bine în vocabularul său critic, fie că, în timp, idei inovatoare în ceasul expunerii au devenit locuri comune. Dacă, și în comparație, studiile despre lirica americană reprezentau în deceniul alcătuirii lor o noutate absolută, datul mai explică, prin notele de acceptare și chiar celebrare a unei rostiri fruste, pozitive, rustice, directe, la polul opus poeziei pure așa cum o concepea abatele Brémond, dualitatea unei conștiințe artistice. Fascinată de peisajul și de mirajul Helladei, de reflexele cerului acesteia într-o mare de azur
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
de amintirea acelei acțiuni de defenestrare din dramaticul iunie 1990, a rămas cu frica de a mai tulbura orice ape, mai ales, într-un guvern monolitic, în care domnia sa a căpătat ce și-a pohtit. Așa că, la orice întrebare-reproș privind acceptarea resemnată, în fiece an, a acelui ridicol procent din buget pentru cultură a răspuns cam în maniera: Atât se poate. Punct. Drept urmare, mari proiecte culturale de reabilitare a unor obiective din patrimoniul național - ca să vorbim numai de acestea -, proiecte purcese
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
se vadă amîndoi, într-una din zilele următoare, într-un loc mai liniștit, fără priviri străine, care să interpreteze? Privirea lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața venea de multe ori cu cearcăne adânci și cu ochii roșii, uneori și cu vînătăi. Ce au prins atunci ochii ei, orbiți de plictiseala eternă a
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
mai apropiat membru al familiei. Ulterior, acesta a declarat că una din valize i-a fost furată la Viena. Șeful serviciului secret francez al vremii a afirmat, Însă, că Nenișor dăduse această valiză - cea care cuprindea prețioasele documente referitoare la acceptarea de către Rusia a ideii că Basarabia e românească - unor români, care Însă, de fapt, erau agenți moscoviți. Mai târziu, Gigi Anastasiu a afirmat că valiza ajunsese pe biroul lui Stalin. Ați colindat prin lume, domnule Danielopol. Ați cunoscut oameni de
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Întreaga existența a cetățeanului. Pasivitatea exercitată de noua forță determină confuzie, fiecare personaj zbătându-se În problemele insignifiante (dar atât de acut percepute de fiecare dintre ele) ale unei existențe derizorii. De asemenea, indiferența acestui Dumnezeu denaturat de societate condiționează acceptarea de către locatari a mutării lui Simion În ascensor, În scurt timp ajungându-se chiar la a-l privi ca pe un potențial salvator, capabil să rezolve orice problemă socială sau personală. Fiecare personaj i se va confesa În vederea rezolvării „anumitor
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
de a avea succes În afaceri pe care o duce, o viață În care el, copilul de altădată, e doar un apendice silit acum, odată cu pierderea ei, să reevalueze intimitatea și Înstrăinarea, să caute un echilibru Între vertijul amintirilor și acceptarea imposibilității de a mai schimba ceva, un echilibru Între lumea privită prin ochii lui și realitatea ei. Narațiunea are ca punct de plecare sosirea personajului la Aeroportul Otopeni pentru a asista, și acesta este cuvântul potrivit, la Înmormântarea mamei sale
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
ordin estetic. Mai există o perspectivă din care poate fi analizat romanul, aceasta ținând de schimbarea punctului de focus de la viața copilului la cea a mamei. Odată cu părăsirea subiectivității se produce nu doar o nouă cunoaștere a sinelui, ci și acceptarea multiplelor fațete ale realității: mama e percepută diferit În funcție de nivelul de Înțelegere a realității, e Înstrăinată și apoi regăsită din frânturi de imagini pe care străinii din țara de departe i le oferă. Un alt artificiu ce face volumul interesant
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
că a distrus viața fiului său și hotărăște să se predea. Deoarece Întoarcerea printre ceilalți l-ar fi readus la viață pe fostul Jim, el este omorât prin ștrangulare de către proprietarii bărcii, moartea venind ca unică soluție pentru Înțelegerea și acceptarea realității: „Știu atunci că Roy Îl iubise și că asta ar fi trebuit să fie de ajuns. Doar că el nu Înțelesese nimic la timp.” Ultimele două părți ale romanului prezintă viată lui Roy după 30 de ani subordonată Încă
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
-și apăra propria liniște. Oamenii nu au suficient curaj pentru a lua măsuri, ci aleg calea sigură a evitării oricărui conflict. Lașitatea e, de fapt, tot o formă de apărare a unei societăți bolnave, care preferă uitarea dată de băutură, acceptarea unor căsătorii de conveniență, Înstrăinarea de celălalt/familie și apropierea de vecinii mai bine văzuți În societate, ieșirile la picnic și hainele scumpe adevărului. Lewis este de la Început privit ca un excentric, asemenea mamei sale care s-a Înecat În urma
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
devreme că poate fi acceptată, Întrucât el era chezașul unității credinței și ortodoxiei În comunitatea antiohiană. Acest exemplu ne ajută să pătrundem În practica bisericii antice. Nu toate comunitățile aveau același canon În veacul al II-lea. Pornind de la criterul acceptării reciproce a textelor și tradițiilor teologice și liturgice, se tindea să se creeze o anumită uniformitate. Lipsea un centru de decizie și se simțea nevoia inventării unor instrumente pentru a rămâne În comuniune Întru dreapta credință, respectiv a excluderii unor
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
drum lung. De la bun început, însă, apare o problemă specială în legătură cu însuși textul muzical. Ce înțelegem prin „text”? Există pentru aproape fiecare operă multiple variante. În muzica de tradiție orală, ne-notată, acest lucru este normal. Rămâne la fel de normală acceptarea variantelor și pentru muzica cu autor cert, fixată în scris, potrivit posibilităților oferite de sistemele notaționale de care creatorul a dispus? Problema textului original și a înțelegerii corecte a acestuia nu a preocupat întotdeauna pe muzicieni. Sau nu îndestul. Între
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Mozart și toate Concertele compuse de și după Beethoven au Cadențe scrise de autorii lor. Improvizația nu e exclusă, dar cele originale sunt de regulă preferate. Dar nu numai sub aspectul existenței/inexistenței ornamentelor adăogate sau improvizate ne interesează problema - acceptarea necesității lor fiind o discuție departe de a fi încheiată - ci mai ales ca situare în contextul expresiv. Dinamica ornamentelor este o problemă mult mai generală. Ea se pune diferit, după cum acestea joacă un rol structural sau sunt doar accesorii
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
altor arte, ca parte a marii simfonii a ordinii inițiată și susținută de Dumnezeu, simbolic Cel mai mare dintre toți compozitorii, Creatorul Universului Universurilor. Muzica creată de oameni este un simbol al tiparului infinit de grandios al Creației lui Dumnezeu. Acceptarea acestei dimensiuni mistice a muzicii are consecințe importante pentru creștinism. În accepțiunea sfântului Tommaso d’Aquino frumusețea este splendoarea ordinii<footnote Andrew Wilson Dickson, The Story of Christian Music (Minneapolis: Fortress Press, 1996),12. footnote>. Un ultim aspect este legat
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
crescut în România însă. Colaboratorii noștri din Grecia sunt puțini, dar aleși cu foarte multă grijă. În paginile ziarului nostru publică prof. dr. în Sociologie Monica Săvulescu Voudouri. De asemenea, promovăm dialogul deschis cu cititorii, astfel încât cei care trimit spre acceptare articole, reportaje sau poezii sunt publicați, în măsura în care creația lor se ridică la nivelul ziarului. Din România avem constant reportaje de la Loredana Dascălu și, de asemenea, în paginile noastre am găzduit semnături de prestigiu din mass-media românească sau reprezentanți ai oamenilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93869_a_95161]
-
vor mai fi desemnați și nici aleși de o comisie din MAE pe baza unor plicuri cu semnături strânse în mod netransparent. Potrivit noii metodologii, propuse de Comisia pentru Românii de Pretutindeni din Senatul României, semnăturile vor fi necesare pentru acceptarea candidaturilor, nu pot candida decât cei care au o anumită susținere din partea comunității. Dar apoi vor urma alegeri în bună regulă pentru ocuparea locurilor din Congres. Mai mult, birourile electorale constituite la consulate și ambasade vor fi formate în colaborare
Românii din diasporă își vor alege reprezentanții [Corola-blog/BlogPost/93909_a_95201]
-
dinadinsul să creadă că acel străin îi dorește mai mult binele decât părinții sau familia,este superbă. Toate lucrurile care i se vor întâmpla îi vor aduce mulți bani și viața îi va fi un “party” nesfârșit...Următorul pas este acceptarea din partea victimei iar ceea ce vine după se poate încadra fără tăgada în metodele sclavagismului modern. Mai întâi se confiscă pașaportul, cu vorbe dulci, cu explicații subtile, ca pradă să nu intre în alertă...Apoi urmează drumul către paradisul promis care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94023_a_95315]
-
întreprinsă și realizată, cu toate că acest lucru nu va fi deloc ușor de realizat în condițiile când mediul social este atât de grav afectat. Cu asemenea urmări în dezvoltarea umană și socială nu are loc procesul de integrare în spațiul european. Acceptarea R.Moldova în UE, ca stat independent, ar avea șanse reale doar după 30-40 ani (posibil), dacă se vor regla pe principii de transparență procesele economice și sociale din cadrul țării, astfel eliminând în prim plan corupția din stat care este
Unitatea naţională – substanţă în salvarea societăţii basarabene [Corola-blog/BlogPost/94037_a_95329]
-
fiind mai accentuată decât la al doilea. Opera scapă însă de circuitul dizolvant, chiar dacă nu în întregime, uneori delimitările nu sunt lesne de operat. Pentru Bertolt Brecht, chiar în sfera ideologicului, alternează impulsurile nonconformiste, dorința rebeliunii cu lungi perioade de acceptare tacită a pozițiilor rigide fixate la Moscova. Piesele sale celebre continuă să fie străbătute de un maniheism, al conflictului de clasă, o fatală împărțire între bogați și săraci. Și în diferențierile categorice, ilustrare a sciziunii, dăinuie însă aproape mereu un
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
necesară descrierea ei. Cred că efectul ar fi fost mai adănc, mai tulburător. Dar poate mă înșel. * Desideriu, mi se pare că diabetic, citind pe Emil Gărleanu! E ceva profund cehovian ăn acest ultim roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact, cred că ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului o veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
oare, Maria Banuș preferințe selective pentru unele sau altele dintre împrejurările intrate în canavaua Jurnalului ? Un răspuns net pare riscant, e de ghicit doar un interes permanent pentru etapele de tranziție, cum a fost aceea, încărcată de consecințe, sub semnul acceptării sale în cercul colaboratorilor revistei „Azi“, echivalent cu pătrunderea în lumea literară, unde adaugă noi prietenii altora bine consolidate (Paul Păun,în primul rând,frate al unei colege de școală, iar, prin el, Gherasim Luca). Este intervalul de după absolvirea Institutului
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
cultură. Oare nu e vădit că resortul acestui tip de eroism e un simțământ tipic masculin, de stil individualizant?! Nu e clar, că asemenea gesturi, legitime la bărbați, și admirabile ca excepțiuni - sânt o înstrăinare adâncă a sufletului feminin prin acceptarea unei legi complect opusă lui? Ceea ce cazul excepțional acoperă prin respectul ce deșteaptă în noi - nivelul mediocru al acestui fel de comportare cuceritoare își arată calitatea adevărată. Când e îngrădit în orizontul mai strâmt al vieței de toate zilele, acest
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]