196 matches
-
Spahii Încearcă să se ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii ajung la trupul lui Amir. Descalecă. Și mai jos, În dreapta mea... Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc... un fel de seceră, cu un lanț... O rotește cu o iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd pericolul... Îl doboară pe Alexandru la pământ... unul din ei Îi pune vârful suliței În piept... Alexandru văzu vârful suliței coborând asupra lui și Îi simți oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră escorta erau și ei pe jos. Nici unul nu respira. Nici o picătură de sânge nu indica vreo luptă. Pași repezi și gâfâiți se auziră deodată. Se Întoarse. O ceată de aproape douăzeci de ieniceri năvăleau spre el. Privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se Înălță o coloană de fum galben, Înecăcios. Fumul se risipi repede alungat de vânt. Totul se petrecu fulgerător, poate În trei sau patru secunde. Dar, dincolo de fum, nu mai era nimeni. Toți ienicerii căzuseră sub atacul umbrei, așa cum căzuseră achingii care Îl luaseră prizonier. În jurul lui nu mai era decât moarte. Simți că vântul slăbește, Încet, În intensitate și auzi tropote de cal. Mai sus, la peste cinci sute de pași, văzu mantiile albe ale Apărătorilor care Își croiau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Își croiau cu săbiile drum spre el. Spahiii se ridicaseră În șei și porneau spre el. Alexandru nu Înțelese decât că sultanul poruncise să fie prins și, dacă nu putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe drum. Achingiii Încercaseră să Îndeplinească porunca, dar În ultima clipă căzuseră răpuși de o forță necunoscută. Sau poate de Umbră. Ienicerii din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
linia de susținere de sub ideogramă... timpul trecut... acțiune acum Împlinită... M-am Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o respectăm, se va abate asupra noastră. Sultanul Îl trimise, cu un gest, Înapoi. Era livid de furie. Ceea ce se Întâmpla era imposibil. Dar mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre Ștefan!! Acum!!! La semnalul generalului Mihaloglu, achingii porniră. Soarele Începu ușor să coboare peste dealurile Ilișeștilor. În depărtare, se bănuiau meterezele asediate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
noastră. Sultanul Îl trimise, cu un gest, Înapoi. Era livid de furie. Ceea ce se Întâmpla era imposibil. Dar mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre Ștefan!! Acum!!! La semnalul generalului Mihaloglu, achingii porniră. Soarele Începu ușor să coboare peste dealurile Ilișeștilor. În depărtare, se bănuiau meterezele asediate ale Cetății de Scaun. Victoria lui Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre Ștefan!! Acum!!! La semnalul generalului Mihaloglu, achingii porniră. Soarele Începu ușor să coboare peste dealurile Ilișeștilor. În depărtare, se bănuiau meterezele asediate ale Cetății de Scaun. Victoria lui Mahomed era aproape. * Mongolii rămaseră Îngenuncheați În jurul lui Amir. Nici unul nu Închisese ochii celui plecat spre Eternul Cer Albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu capetele lipite de pământ. Marele Maestru se ridică. Spuse un cuvânt pe care Alexandru nu-l Înțelese. Războinicii Bordjighin ridicară capetele și puseră genunchiul drept la pământ. Li se permitea să privească. Dinspre Răsărit se auzi semnalul unui atac. Achingii porneau spre mongoli. Nimeni nu tresări. Anda se ridică În picioare. Era singurul care avea dreptul. Era primul care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el, uimit, transformarea fratelui său. Portretul nu mai era același. Era din ce În ce mai dur. Fără expresie. Fără trăsături. Galopul achingiilor se apropia. Sus, departe, călărimile Moldovei intrau În dispozitivul ordonat de căpitanul Oană. O clipă se auzi doar foșnetul vântului prin păduri. Apoi Andà ridică brațul drept și spuse un singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
știu exact... va fi lumină... - Nu Înțeleg. - Nici eu. Dar văd o lumină care se apropie. Unde e Pietro? - Cu Alexandru, răspunse Gâlcă. - Salvat... - De un necunoscut. Apărătorii au sosit prea târziu. - I-am văzut plecând... cum adică prea târziu? - Achingii voiau să-l ucidă. N-au reușit. Văd că Pietro se Întoarce. - Cu Alexandru? - Nu. Alexandru galopează, Împreună cu luptătorul necunoscut, spre locul În care se află mongolii. - Luptătorul necunoscut... Gâlcă, ia un ochean. Privește prin el În locul meu. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
așteptau doar ordinul de atac. - Tăcere? ridică ușor vocea Oană. De când refuză Apărătorii să răspundă la vreo Întrebare? - Nu refuză nimeni... se grăbi Pietro. Doar că... trebuia să ajungem primii... am greșit... am pierdut prea mult timp ca să trecem de achingii... - Câți erau? - Peste o mie... - De când nu pot trece o sută de Apărători de o mie de achingii? Ani de zile v-am antrenat ca să ajungeți acolo unde sunteți trimiși. Zi sau noapte. Obosiți sau odihniți. Era În joc viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nu refuză nimeni... se grăbi Pietro. Doar că... trebuia să ajungem primii... am greșit... am pierdut prea mult timp ca să trecem de achingii... - Câți erau? - Peste o mie... - De când nu pot trece o sută de Apărători de o mie de achingii? Ani de zile v-am antrenat ca să ajungeți acolo unde sunteți trimiși. Zi sau noapte. Obosiți sau odihniți. Era În joc viața fiului meu! Pietro! Viața lui Alexandru! Și tu Întârzii?! Pietro nu răspunse. Simțea că Oană e nedrept. Săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
intraseră În luptă. La două secunde, o altă lansare porni, de data aceasta pe două laturi, distrugând flancurile spahiilor care Încercau să Încercuiască războinicii conduși de Marele Maestru. Mongolii răsturnaseră un Întreg regiment de spahii și măcelăriseră ultimele rămășițe ale achingiilor. La porunca Marelui Maestru, Îi uciseseră pe toți ofițerii care purtau Însemnele imperiului. Dar În fața lor se afla, acum, corpul de elită al ienicerilor Însărcinați cu paza sultanului. Lupta devenise sălbatică. Părea doar o Încercare disperată de a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cinci sute de pași față de cea condusă de căpitanul Oană și continua să Împingă trupele de spahii și ieniceri Înapoi, spre pădure. Cartierul general al sultanului dispăruse În mai puțin de jumătate de ceas de la declanșarea atacului, ultimele forțe ale achingiilor fuseseră spulberate de mongoli, iar pierderile spahiilor și ienicerilor În derută erau imense. Peste jumătate din cei cincizeci de mii de oameni care aveau misiunea de a-l captura pe Ștefan zăceau fără viață În Luminișul Ursului. Se petrecea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai multe considerente. În primul rând pe superioritatea numerică a oastei otomane, care, împreună cu oastea Țării Românești, se ridica la aproximativ 80.000-100.000 (Oastea turcă avea peste 30.000 de călăreți, o parte din trupele de ieniceri, azapii și achingiii din sudul Dunării). Pe de altă parte, fiind iarnă, Ștefan cel Mare nu putea să primească ajutorul vecinilor săi creștini. În afară de aceasta, Moldova era mult prea neînsemnată ca întindere, deci, gândeau turcii, nu putea să opună o oaste prea numeroasă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apere. Că domnul a avut dreptate în judecarea evenimentelor o arată și faptul că după bătălie, sultanul a rămas timp de trei zile în tabăra de la Războieni. Mahomed avea la dispoziție o cavalerie foarte numeroasă formată din spahii, azapii și achingii. Victorios, în chip firesc ar fi trebuit să lanseze această călărime în urmărirea oastei lui Ștefan. N-a făcut-o, iar acest amănunt spune multe. Rămâne de discutat care au fost pierderile suferite de oastea moldovenească la Războieni. În Letopisețul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
intenționa în mod sincer să pornească împotriva turcilor, se lasă convins, până la urmă, că trebuie să vină, dacă nu în sprijinul lui Ștefan cel Mare, cel puțin în apărarea provinciilor de la hotarul Moldovei care află, pentru prima dată, cum știau achingii turci să prade. Cu sfetnicii săi, Cazimir cobora din Prusia spre sudul regatului și ajungea la 10 august la Piotrkow, unde convocă Adunarea regatului. Regele Ungariei, care avea să se laude cu faptele lui Ștefan cel Mare, ar fi avut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acoperită și, odată acoperită, cu strășnicie păzită contra turbării vrăjmașului; și tot prin ea poate fi cu ușurință cuprins de creștini și adus la ascultare statul dușman” - adică Imperiul Otoman. Nu se realizează nici o înțelegere, iar în acest an, incursiunile achingiilor ajung până pe Isonzo. Venețienii nu găseau nici un aliat de nădejde, iar politica dusă de Matei Corvin îi izola complet. Banii strânși, pentru a fi trimiși lui Matei, făcuseră să nască speranța că vor scuti Republica de eforturi și de pierderi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este împărțit în 60 de sangeacate și fiecare sangeacat era obligat să trimită la chemarea sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau feude și numărul lor se ridica la 40.000, în 1475. Mai erau achingii, călăreții care mergeau în dobândă, circa 15-20.000, care se deplasau înaintea armatei, aruncând groază prin sălbăticia cu care se comportau față de locurile prin care treceau. Baiazid ceruse hanului tătar să vină cu forțele sale, peste 50.000 de călăreți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Anatolia erau 36 de sangiacate cu 5.500 de timare, care furnizau 37.000 de oameni cu armuri. Acestora li se adăuga un număr ce nu poate fi controlat de călăreți, azapi, spahii, care țineau de curtea sultanului și de achingii, trupe care mergeau „în dobândă”. Dacă oștile românești ar fi fost organizate după tipicul feudal, ele nu ar fi putut număra mai mult de 10-12.000 de oameni. Cu un asemenea efectiv, domnii români, de la Basarab la Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare și turcii, Alexandru Gonța acceptă cifrele oferite de înaintași și afirmă: „În decembrie (1474) o armată de ieniceri și alte trupe de infanterie (până la 100.000) se concentrează la Nicopole, adăugându-se celor 30.000 de spahii și achingii care trecură Dunărea la Vidin încă din octombrie”, fără să se observe că armata otomană era preponderent o armată de cavalerie. Spahii formau o armată de provincie, care în schimbul serviciului militar primeau un domeniu, de regulă luat de la popoarele cucerite
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
era imaginat, în mentalul românesc, doar cu pumnalul în dinți, cu iataganul într-o mână și cu lațul de prins copii de creștini pentru ogeacul ienicerilor sau fete frumoase pentru haremul sultanului în cealaltă mână. Au dispărut sultanul, pașii, ienicerii, achingii care călcau mereu Țările Române în căutare de pradă. Turcia de azi este o țară modernă, în plină dezvoltare economică, cu o industrie turistică de invidiat și cu o poziție strategică de excepție. Cât despre relațiile ei cu România, merită
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
sub stăpânirea Porții”. Venea, în vara anului 1474, Soliman Pașa asupra Moldovei cu toată puterea lui, cu 120.000 de luptători din cei mai vestiți. De fapt își luase un număr așa de mare de ieniceri, de spahii și de achingii ca să facă din expediția împotriva Moldovei un fel de plimbare triumfală, înru slava căreia să zbârnâie pana cronicarilor. Se vede că, pentru planurile de cucerire a Europei, lui Mahomed îi trebuia o izbândă repede și hotărâtoare împotriva ghiaurului de la răsăritul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]