378 matches
-
acum prin Piața Universității, sau până una alta, să treci aiurea, pe oriunde, și să dai peste vreun proletar încă pus pe treabă sunt, să fim serioși, zero, din moment ce aia ori au crăpat, ori sunt pe cale sa, ori s-au aciuat prin cine știe ce cotloane unde sunt practic imposibil de găsit de ăștia că noi. De altfel, s-a văzut asta la protestele astea de când cu criza, când în Piață Universității au venit numai hipsteri d-ăștia ca mine, majoritatea pe filmele
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
și să moară de foame dacă nu rod tot timpul lemn! Dacă nu găsesc lemn de ros, e jale! Nici noi nu putem câteodată să scăpăm oamenii de ei. Acum vreo trei săptămâni a trebuit să dărâmăm o măcelărie. Se aciuaseră în pivniță și n-am reușit să le dibuim galeriile. Clădire veche, ce mai! Am închis măcelăria de trei ori, am pulverizat peste tot, am lăsat înăuntru trei căldări cu toxice, nimic. Și atunci s-a chemat un tanc și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi, pentru ceea ce reprezintă mîndria și conștiința epocii noastre partidul cît de concis, de simplu și emoționant este ea exprimată în această poezie de două strofe a lui Victor Tulbure, intitulată Steaua: Multe stele ard pe cer Seara cînd se-aciuă, Dar se sting pe rînd și pier Toate pîn-la ziuă! Peste timp de slavă plin Luminînd departe, Numai steaua de rubin Arde fără moarte". Spre înveselire vom cita binecunoscutul catren al lui A. E. Baconsky, ușor amendat de coraportor: "Trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
măcar ne ținem de catargul ăla, cel mai înalt. Mă refeream la stâlpul de la Kilometrul Zero, pe care scrie Zona Liberă de Comunism. Stăm acolo și plângem, înainte de a emigra în Congo, zic. În Congo, vorba vine: ne-am putea aciua și pe undeva, mai prin zonă. Da' ce să facem noi acolo? Unde găsim noi ziariști așa veseli și fericiți când se suspendă Președintele țării? Unde mai găsim noi o Doamnă Dragostescu atât de drăguță, atât de haios îmbrăcată și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
primește ajutoare importante din partea statului sovietic, devenind stăpâna unei frumoase gospodării. Într-un final, după cinci ani de absență, Mircea revine în satul Ciutura, dar pare un om total schimbat. În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale) care atacau sovietele sătești. În satul Ciutura sosesc ofițeri de miliție care formează echipe de tineri voluntari pentru a lupta cu bandiții, iar nopți la rând
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
constantă de război, toate construiesc drama poetului, drama întregii Basarabiei, pe care, cu măiestrie, Gr. Vieru a conturat-o cu lacrimi în vers: " Întreaga ființă basarabeană, batjocorită și umilită timp de două veacuri de către stăpânele purtătoare de cnut, s-a aciuat răbdătoare în firea acestui bărbat și, deodată, s-a produs acea ieșire-din-ascundere pe care grecii de felul lui Platon o numeau alétheia. A ieșit din ascundere, prin Grigore Vieru, inconștientul colectiv, cum îl numea C. G. Jung, iar meritul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mircea Ciobanu, Ilie Constantin, Leonid Dimov, Ștefan Aug. Doinaș, Miron Scorobete, Horia Zilieru ș.a. "Agero", Stuttgart, www.agero-stuttgart, accesat 20 ianuarie 2012 Adrian JICU Ion Barbu și ermetismul canonic În condițiile în care critica românească actuală se îndepărtează de teorie, aciuându-se în zonele universitare aride sau în publicistica de factură impresionistă, Theodor Codreanu face figură aparte prin consecvența cu care luptă pentru promovarea transdisciplinarității și a transmodernității, concepte care devin pivoții criticii sale. Pe un teren în care sintezele sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o privi și el. Avea un aer timid, contemplativ: -Codrine, îmi placi. -Și tu îmi placi. Ești foarte drăguță, dar ești cam încrezută... -Era deja întuneric, rămăsese aprinsă doar o veioză care lumina vag. Musafirii dansau în cupluri sau se aciuaseră pe unde puteau, pe canapele, pe fotolii sau pe podele. Petrecerea se divizase în perechi. Ei doi începuseră a dansa, la început timid, apoi din ce în ce mai strâns. Codrin o sărută mai întâi pe gât, apoi pe umeri, iar ea îi strânse
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu cea a lui Estash; am plecat în larg înotând printre stâncile înalte și ascutite. Când m-am întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate hainele pe care le-am găsit prin rucsac și m-am aciuat lângă o moviliță de nisip. Acolo am adormit ostenit, tremurând de frig noaptea întreagă și așteptând cu nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când m-am trezit și m-am uitat pe plajă, după vreo zece minute am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre vecină, care s-a chinuit un timp să moțăie cu bărbia în piept, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l urcă alături de celălalt, pe genunchi, încercînd să-i amăgească pe rînd cu cîte o bucățică de carne. Ce bădăran! șoptește bătrîna cu ochelari, lăsînd o clipă împletitul, să se poată apleca spre urechea bătrînei cu cățelușa, care s-a aciuat la masa lor și-i arată în direcția bărbatului cu cei doi copii pe genunchi. Ce n-am putut să sufăr: bărbații prost crescuți. Uite-așa era bărbatul dintîi al fetei mele: un bețiv și-un bătăuș... Lasă, Tinuțo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Andrei du-te după geamantan. Toți se ridică și trec alături, ducînd cu ei paharele și cana cu vin. Poate adoarme Sultana la mine, să poți umbla la bani șoptește Pavel lui Ovidiu. După un timp, cînd toți s-au aciuat în camera de alături, Andrei se întoarce cu mîna goală. N-am cum. Doi s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin (pentru unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
picioare În cur, striga la micuț caporalul Porcescu, dezvelindu-și dinții Într-un rînjet inegal, de mare clasă. Apoi toată unitatea a fost aliniată În marginea trenului, pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe geam, să nu cîntăm cîntece deocheate, să nu facem aia și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care apucase deja o bâtă noduroasă de sânger, lucioasă de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta Înfruntarea, o tulea afară din Căminul cultural și se aciua pe lângă vreo ceată de băieți mari care jucau barbut pe mesele de șah din beton armat. Acele mese pe care, două decenii mai târziu, comercianții particulari aflați la Începuturile carierelor de prosperi oameni de afaceri În regim de libertate totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că teroriștii trăgeau din cupola marii biblioteci, aflată și ea pe o latură a pieței. Vocea stridentă a revoluționarului ordona echipajelor din tancuri să tragă obuze incendiare În clădirea pe care o bănuia Înțesată de inamici. Tancul lângă care se aciuase și Monstrulică Își tură uriașul motor și Începu să se miște ușor, căutând o poziție de tragere cât mai bună. Cei din jurul mașinăriei se răspândiră care Încotro. Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vopsite roșcat, varice și capoate slinoase. Îmi evocau bătrânele rusoaice de gubernie din romanele lui Gorki și Dostoievski. În agora masificată a cozii poveștile de viață se țeseau naturalist, scatologic și morbid. Moși clămpănitori, parkinsonieni, păpuși dezarticulate. Aproape întotdeauna se aciua câte (cel puțin) un alienat mental. Îmi aduc aminte de o asemenea femeie dintr-un bloc vizavi de al meu, „Nebuna”, o unguroaică rămasă cu mințile rătăcite după ce soțul și patru copii își pierduseră viața într-un accident de TIR
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-se că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec. Puteai să auzi multă lume zicând că unii versificatori se aciuaseră pe lângă sanctuarele profetice. Ei aflau răspunsurile șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de voievod al locurilor, stăpânul pământurilor din zonă, „coconul" era adesea nașul mai a tuturor celor care îl conduceau la locul de veci. Biserica era clădită tot de dânsul cu meșteri străini ori cu stăruința localnicilor, care și ei se aciuaseră în vale sau pe la strașina dealurilor, feriți de bătaia vânturilor și de zloata timpurilor neprielnice, zidindu-și bordeiele în margine de pădure, din care vor mușca încet, încet bucățelele din trupul ei ca să-și întindă curțile și jerebiile, locurile de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a locuit el le-a pârjolit focul: a locuit în Curtea domnească, în al doilea an al Domniei palatul măreț s-a prefăcut în cenușă; s-a mutat la Mitropolie și a ars și ea, rămânând doar biserica; s-a aciuat la mănăstirea Galata - focul a ajuns și acolo; după foc a venit mazilirea lui. Au rămas însă, după cum am spus, multă vreme obiceiurile fanariote. Ocuparea dregătoriilor țării a fost altă preocupare a fanarioților, ocazii de jefuire și pe această cale
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
timp liber și cum și-l întrebuințau. Au fost oamenii aceea niște sălbatici, cum mai cred unii? Nici de cum, ne răspund specialiștii. Cercetările arheologice, întovărășite de cele ce ne spun „hârtiile", fac dovada că populația din „Ttel", ca și cea aciuată pe văi și dealuri, în marginea ori în adâncul pădurilor, funcție de împrejurări (codrul frate cu românul), omul preistoric deci a avut și el ziua lui obișnuită, viața lui. Cioburile și uneltele pe care le folosea, descoperite și cercetate, vorbesc despre
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Se cunoaște astăzi că specia canis familiaris a evoluat odată cu oamenii, de care s-a apropiat Încă de pe vremea când trăiau În condiții de sălbăticie, fiind atrași de bucățile de carne și oase aruncate În jurul colibelor, la care s-au aciuat, pierzându-și Încet, Încet din sălbăticie și devenind, cu timpul, paznicii acestor colibe sau Însoțitorii oamenilor primitivi la vânătoare. Mai apoi au fost folosite ca forță de atac În luptele tribale, fapt ce le-a creat un statut privilegiat de
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
vor să se despartă cu nici un chip de pământul în care s-au născut. Alții au evadat în zona Dealul Perjului, locul de unde au plecat numindu-se astăzi Copacul trăsnit de la Cioara, în care bătrânii spun că s-ar fi aciuat Satana.’’ O altă versiune a denumirii acestei așezări este aceea că această zonă ar fi fost locuită de oameni muncitori, așezați în îndeletniciri stabile. Pe aici a trecut, tare de mult, un boier însoțit de sclavi țigani, în căutare de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
flocoasă/ Și să-i dai sub pat/ Cu coarnele să-l trântești,/ Cu coda să-l plesnești/ Cu ghiciul de foc să- l pocnești/ La Doina să-l pornești./ Să nu poată mănca,/ Să nu poată hodini,/ Să nu poată aciua,/ Să nu se poată astâmpăra/ Cum nu s-o putut mă-sa astâmpăra/ Când o făcut-o pe ea/ Cu genunchile plecati,/ Cu lacrimi vărsati/ Cu sudori di moarti,/ Cu vinili crudi,/ Cu poalili udi,/Pânâ n-o veni la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dacă nu chiar ca niște intelectuali, măcar ca niște burghezi onorabili. Primul intră în scenă Vulcan, individ necioplit, cu păcate grele (e hoț, bețiv și afemeiat), ce obișnuiește să-și ponegrească frumoasa nevastă (o zeiță, totuși!) în fața fetelor de pripas, aciuate pe la cârciumi în căutare de clienți darnici. O anume Kritia intră imediat în joc și-l măgulește pentru a-i stoarce câteva bijuterii de valoare, însă cei doi sunt zăriți de Helios, care, jignit în amorul propriu (aceeași necredincioasă Kritia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]