377 matches
-
aproape de Valencia. Fabrica din Huelva am vizitat-o cu fata mea Monica. Am făcut într-un an o afacere record, am importat bioxid de titan de la „Tioxide” de 10 milioane de dolari, produs la Huelva. Dar, pe lângă ICI se mai aciuase și o firmuliță de cosmetice pentru bărbați, ape de colonie, after shave, deodorante etc. Ei aveau o fabrică numai în Anglia, care abia se înfiripaseră și îi puseseră și un nume curios de alde „Francisco de Goya”, numele celebrului pictor
EU ŞI... BRIGITTE BARDOT de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351887_a_353216]
-
socială. Ai mei au lichidat gospodăria și ne-am mutat la Chișnău. la Visterniceni, unde tata găsise un post de hamal în gară. Când am plecat din Bardăr am luat-o numai pe Fifița cu noi. Gazdă unde ne-am aciuat nu ne-a dat voie să avem câine și a trebuit să o dea pe Fifița la un țăran, care a băgat-o într-un sac și a dus-o la el acasă în sat la vre-o patruzeci de
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
aproape de Valencia. Fabrică din Huelva am vizitat-o cu fața mea Monica. Am făcut într-un an o afacere record, am importat bioxid de titan de la „Tioxide” de 10 milioane de dolari, produs la Huelva. Dar, pe lângă ICI se mai aciuase și o firmulița de cosmetice pentru bărbați, ape de colonie, after shave, deodorante etc. Ei aveau o fabrică numai în Anglia, care abia se înfiripaseră și îi ... Citește mai mult ICI (Imperial Chemical Industries Ltd.), avea o mulțime de „sateliți
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
aproape de Valencia. Fabrică din Huelva am vizitat-o cu fața mea Monica. Am făcut într-un an o afacere record, am importat bioxid de titan de la „Tioxide” de 10 milioane de dolari, produs la Huelva. Dar, pe lângă ICI se mai aciuase și o firmulița de cosmetice pentru bărbați, ape de colonie, after shave, deodorante etc. Ei aveau o fabrică numai în Anglia, care abia se înfiripaseră și îi ... ÎI. OVIDIU CREANGĂ - AH... ȚI, GHERACLE !, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr.
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
pentru a se spovedi și împărtăși. Primind de la un pelerin un cort, o saltea gonflabilă și o pătură, se pornea prin pustia athonită atent la urmele de pe pietre, pentru a găsi ascunse printre stânci căsuțele unor pustnici, lângă care se aciua muncind alături de ei, participând la slujbe împreună și învățându-le încet-încet limba, mai întâi greaca, apoi rusa, bulgara, engleza și sârba. Vreme de câțiva ani a trăit ca un pustnic, muncind la bucătărie sau în atelierele unor chilii pentru a
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
stăteau cuminți pe raftul din bibliotecă și le promiteam: când ies la pensie, vă copiez pe niște DVD-uri. Bine, mai am eu și alte planuri pentru “când ies la pensie”, printre altele să scanez cele câteva mii de poze aciuate prin toate cotloanele, care se îngălbenesc pe zi ce trece, de ciudă că nu sunt băgate în seamă. Acum vreo lună de zile îmi spune un coleg de birou: - Nea' Dane, mai ai camera aia? - Da, dar e invalidă, îi
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
2011 Toate Articolele Autorului te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la
CRÂŞMA ÎNARIPAŢILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355920_a_357249]
-
21 octombrie 2011. Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Citește mai mult Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
din 29 septembrie 2011. te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Toate Articolele Autorului Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
ie, am dat de vechea-mi poezie; căci am păstrat-o ca pe-un crez... visez acum, sau nu visez? Cuvinte scrise cu sfială, așa, ca-n prima zi de școală, ce-au dispărut ca într-o vrajă... s-au aciuat în suflet, strajă. Ce-mi place azi să le privesc și uneori chiar mă hrănesc din seva lor... și le-aș ruga, să-mi lase verbe-a conjuga. Cu ele vreau să mă alint, cu ele vreau să mă prezint
ÎN BUZUNARUL STÂNG de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355131_a_356460]
-
suit în pătuiag și ne-am culcat pe fân, fân dulce și moale care mirosea a aglice și-a viorele și-a parfum de fân și-a răcoare de luncă, și-a fericire, o dulce și dureroasă fericire...Frida se aciuase în sufletul meu și-o dulce sărutam pe față și pe gâtul ei alb, îi desfăcusem cămașa și-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât, pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele...Lună beată, abur
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
prozatorului, capacitatea lui de a reda atmosfera acelei perioadă din viața lui și a acelui spațiu, ca și omenia sufletului său de artist. Ștefan Dumitrescu, este născut în anul 1950 într-o comună din județul Vâlcea, Valea Mare, satul Drăganu, aciuat în copaia dulce a râului Cerna. Absolvent al Facultății de Filozofie din București, în 1973, profesor de Psihologie, Pedagogie, Filozofie, Limba și literatura română la un liceu pedagogic... aproape toată viața! Colaborează la mai toate ziarele și revistele centrale, are
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
Inteligență denumit de el „Inteligența pozitivă și Inteligența negativă”. Cărțile în care sunt descrise aceste descoperiri pot fi citite și cumpărate de pe site-ul Scriitorul, este născut în anul 1950 într-o comună din județul Vâlcea, Valea Mare, satul Drăganu, aciuat în copaia dulce a râului Cerna. Absolvent al Facultății de Filozofie din București, în 1973, profesor de Psihologie, Pedagogie, Filozofie, Limba și literatura română la un liceu pedagogic... aproape toată viața! Colaborează la mai toate ziarele și revistele centrale, are
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare la fereastră. *** Referință Bibliografică: De gheață floare la fereastră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
a fost o toamnă lungă. Vremea s-a stricat, abia după sărbători, către Sfântul Ion. Dar zile multe nu mai are! Nopțile sunt rele rău... rău...Și zilele, dar ele nu-l chinuie atăt de tare. Când trăia Nicușor, se aciuaseră lângă un gard de fabrică părăsită. Loc ferit de curioși, necălcat de nimeni. Adunaseră de pe unde s-a putut o plapumă, o pătură, niște cartoane, niște lădițe și înjghebaseră un culcuș. După ce a murit Nicușor, n-a mai putut sta
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Unirea cea absolut justificat așteptată. Pe ambele maluri ale Prutului s-a temporizat, fie din nevrednicie politico-diplomatică (se spune că pentru momentele politice mari e nevoie de oameni politici mari), fie cu intenție manevrată de Rusia, prin cozile de topor aciuate în politica post-Independență a R. Moldova. Asta s-a văzut și în destrămarea și vicierea idealului Frontului Popular, mișcarea politică remarcabilă care a realizat Independența. Am relații de amiciție, onorant pentru mine, cu un deputat care a semnat Declarația de
LA MULŢI ANI, BASARABIA, DE ZIUA INDEPENDENŢEI! DAR ADEVĂRATA TA INDEPENDENŢĂ E ÎN SÂNUL ŢĂRII-MAMĂ [Corola-blog/BlogPost/357329_a_358658]
-
întărire pentru părinții care-o pierduseră: - Dumnezău s-o ierte! Ti poți puni cu ursâta! Așa i-o fost scris. Știe numai Cel di Sus ... Flăcăii ăștia mai neîmpliniți, căci ceilalți, care făcuseră războiul, erau mai așezați și se cam aciuaseră pe la casele lor de însurăței, se mai astâmpărară după tărășenia cu broasca lui Budacea ... Și degeaba încercau ei să scoată de la făptaș adevărul cel bănuit, că acesta nu recunoștea nici în ruptul capului. Știa el ce știa ... Că doar nu
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al conacului, locatar al cimitirului din apropiere, care începe să
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
Lemnul ușii, din stejar masiv, era înnegrit de intemperii și adânc scobit de gheare. Dar ușa era întredeschisă. O împinsesem precaut, cu speranța că, odată intrat, voi scăpa de amenințarea fioroaselor animale. Și în casa scărilor însă, pe trepte, erau aciuate potăi, care începuseră să latre sălbatic, provocând un zgomot asurzitor. De afară, alte urlete le răspunseseră, sporind vacarmul. Simțeam că vlaga îmi părăsește picioarele, că panica pune stăpânire pe mine, împiedicându-mă să găsesc o soluție de ieșire din impas
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
în chip dureros, pentru că multe locuri sunt goale. “toate își au rostul lor / numai eu / când vreau să întorc / spatele crucii / regăsesc aceeași toamnă / care păstrează în frunze / parfumul mângâierilor ei / și-atunci ca o ciută / fugărită de umbre / mă aciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapă veșnicia”. Atunci te simți bântuit de nostalgie ca de năluci și nu știi cum să le alungi: “în odăi răvășite de vânt / paianjenii țes aceleași pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
cada de baie și pe urmă s-a dat bătut și i-a trimis vorbă: - Să nu mai vină pezevenghi ala la mine că impușc la el. Escrocii au nevoie de naivi, ca să supraviețuiască. Dar tot aici în sat se aciuase de multă vreme un arab bătrân de la care am auzit o vorbă de duh care mi-a mers la suflet: Când te prinde noaptea în deșert, ridici cortul și te rogi la Allah să aibă grijă de cămila ta. Dar
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359591_a_360920]
-
cu prețul lepădării de neamul moșilor și strămoșilor săi. Corturarii aceștia vor fi zăbovit o vreme prin părțile Buceacului, până ce au au trecut Prutul cel blestemat să despartă un neam. Poate mânați de dorul ascuns al românului, șatra s-a aciuat de la un timp prin părțile Neamțului, nu prea departe de meleagurile ce zgândăreau dorurile ascunse ale lui Gheorghe Dinvale. În sat, după încheierea războiului și întoarcerea din refugiu, oamenii așteptau cu sufletul la gură supraviețuitorii ori scrisorile autorităților cu privire la soarta
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
meleaguri, dar între timp vremurile se schimbaseră și, deși neamul Vodenilor nu se mai afla la cârma țării, erau respectați ca „prințul și prințesa”. De altfel, erau oameni cumpătați și buni la suflet cu cei amărâți. De la un timp, se aciuase la moșia lor o bătrânică uscată și gârbovită. Din milă, îi oferiră traiul de zi cu zi și o cămăruță într-un colț al conacului unde să-și odihnească oasele trudite de bătrânețe. Sărăcuța, nici numărul anilor nu și-l
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]