211 matches
-
față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală a acesteia, inclusiv sub aspect muzical. Lecturile biblice și rugăciunile proclamate în mod public, continuau să fie propuse sub forma cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
domnule Reilly? — Ați auzit ce-am spus, răspunse scurt Ignatius și ieșind greoi pe ușă, o porni spre fabrică. Domnul Gonzalez încercă să se liniștească, dar fu deranjat de un zgomot ce se auzea dinspre fabrică. Păreau să fie niște aclamații. Se gândi că poate unul dintre muncitori devenise tată sau câștigase la loterie. Atâta timp cât muncitorii din fabrică îi dădeau pace, era dispus să-i trateze cu aceeași amabilitate. Pentru el, ei reprezentau doar o parte a fabricii propriu-zise, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de Operă din Verona. Oficiosul liberal revine pe 27 martie 1910 cu un comentariu - redactat probabil de același Minulescu - în care e salutat succesul înregistrat de Marinetti în Italia și în străinătate în cadrul reuniunilor literare de la Trieste, Milano și Torino („aclamațiile entuziaste ale publicului plictisit de cultul morților”). Este, de asemenea, reprodus pe scurt „Manifestul pictorilor futuriști“. În numărul din 30 iulie 1910, o serie de „bilete din Italia” trimise din Genova de către o anume Zoe Gârbea Tomellini anunță adeziunea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer placid și timid, părând a fi uitat cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la 6 oare dimineața au avut loc înaintea rezidenței prințului un serviciu divin solemn. Înaintea unei nenumărate mulțimi de oameni s-au cetit proclamația în care li se anunță montenegrenilor cumcă i s-au declarat război Turciei. După cetire urmară aclamații entuziastice. O jumătate oară mai târziu armia și ștabul erau așezați în ordine de război când sosi și principele călare cu steagul de război în mână și întîmpină astfel armata: "Fii salutată, oaste! Mergem în numele lui D-zeu! Bairaktar, primește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
salutat în cale-i de preoții și credincioșii pe al căror teritoriu trecea, primit la gara de Cernăuți de toate autoritățile înalte ale Bucovinei și făcându - și intrarea în capitala țării după un anume program sărbătoresc, în cântările corurilor și aclamațiile mulțimii, bătrânul călugăr au avut o zi de glorie omenească care li se 'ntîmplă la puțini oameni pre pământ. Fie ca aceste ovațiuni oficiale și neoficiale, aceste slăviri cari pier fără de urmă și cărora scriptura li zice "umbră fără ființă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și morale, făcându-l în același timp stăpânul destinului și călăuza sigură a sufletului spre lumea cealaltă. O propagandă activă i-a propagat cultul începând de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și împăratul Iulian (361-363) îl celebra printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fie înregimentat la acțiunile sale de reformarea a societății românești. Totodată, era și prilejul pentru rege ca să se dea „în spectacol cu o nouă uniformă - pantaloni scurți și beretă albă pe-o ureche - și de a-i smulge poporului aclamații pentru el și fiul său”. Astfel, băieții între 7 și 18 ani și fetele între 7 și 21 ani erau obligați să fie încadrați în această organizație paramilitară. Șeful lor suprem era „marele străjer”, adică regele. Toți străjerii trebuiau să
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
la 9 ianuarie 1932 despre C. Hamangiu: „La capătul unei cariere, fără ca în zeci de ani de exercitare a funcției să nu fi greșit niciodată cumpăna dreptei judecăți, fără ca să nu-ți fie niciodată mustrată conștiința de vreo remușcare, ce aclamații ale unei societă ți recunoscătoare te așteaptă? E soarta de totdeauna a unui magistrat, e jertfa prin care se menține ideea de justiție. Își vor aminti cei mai bătrâni de procurorul C. Hamangiu al Curții de Apel d in I
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
creatura ce pare venită dintr-un spațiu aflat în afara umanului sau dincolo de acesta. Iar Lady Anne nu este singura subjugată, hipnotizată parcă de Richard. Iată cum îi relatează acestuia ducele de Buckingham ceea ce se întâmplase atunci când încercase zadarnic să obțină aclamațiile și uralele cetățenilor Londrei pentru cel ce urma să fie înscăunat rege: „N-au scos o vorbă și, asemenea unor statui mute sau unor pietre însuflețite (breathing - „care respiră”), s-au uitat unii la alții cu niște priviri fixe și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
2); fată (2); frumos (2); fustă (2); ies (2); indiferență (2); la (2); lînă (2); mîndrie (2); naționalism (2); naționalitate (2); nimic (2); pînză (2); populară (2); românească (2); simbol (2); strai (2); subțire (2); tu (2); vară (2); absurd; aclamație; acoperămînt; acum; se află; alergie; animăluț; apă; aprobare; apucă; as; așa; baie; bairam; bătrînețe; bej; bluză populară; borangic; brodat; bună; bundiță; bunici; caldă; cana; o cană; căldură; cămașă națională; cămașă populară; cămașă tradițională; ceai; cere; cioban; ciocîrlie; ciupici; de cînepă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și liderii lui. Românii, în duplicitatea lor "protectoare", nu au crezut niciodată că ceea ce văd la televizor și în societate, inclusiv în 1989, este adevărul, iar regimul ceaușist și cel de după el niciodată nu și-a făcut iluzii că acele aclamații și manifestări de iubire erau adevărate. Un fel de joc dogmatic de-a șoarecele și pisica între societate și stat. Duplicitatea în gândire și în acțiune este o "temă" a Orientului, pe care masa intelectuală din Occident nu a înțeles
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se bucură firea "retractilă, nesociabilă, bănuitoare" a Florenței Albu în tandem cu poezia acestei nefericite bacoviene, "fiice a Bărăganului": ˘Să nu faci nimic / să nu faci decât să te uiți / în golul istoric / să faci istorie privind în gol / ascultând aclamațiile / ovațiile Golului-Gol". Este un citat extraordinar al mizei existențiale a poetei, un mesaj fățiș antitotalitar. Emoționante pagini scrie Gabriel Dimisianu despre omul și poezia lui Cezar Baltag (ilustrându-și analza cu un text poetic ce nu poate lipsi din nicio
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
apoi că mai multe zeci de mii de ostași ar fi trecut Dunărea și, într-un avânt vrednic de timpurile legendare, ar fi sfărâmat zidul de oțel ce apăra pe Osman.... Văd iarăși în acest trecut cuceriri, triumfuri, răsunet de aclamații în jurul voinicilor”. Artur Gorovei, în, Amintiri despre Kogălniceanu, scrie că Mihail Kogălniceanu a căutat să explice că trecerea armatei ruse prin țara noastră este „tacit admisă de Europa” iar noi nu o putem împiedica. În schimb intrarea turcilor „însemnă teatrul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
apoi că mai multe zeci de mii de ostași ar fi trecut Dunărea și, într-un avânt vrednic de timpurile legendare, ar fi sfărâmat zidul de oțel ce apăra pe Osman.... Văd iarăși în acest trecut cuceriri, triumfuri, răsunet de aclamații în jurul voinicilor”. Artur Gorovei, în, Amintiri despre Kogălniceanu, scrie că Mihail Kogălniceanu a căutat să explice că trecerea armatei ruse prin țara noastră este „tacit admisă de Europa” iar noi nu o putem împiedica. În schimb intrarea turcilor „însemnă teatrul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Vor participa reprezentanții clerului înalt, 60 de hidalgos și reprezentanții orașelor. Cele trei stări participau în mod egal la lucrări și deliberări, unele separat, pe camere, altele în ședințe comune. Natura și valoarea hotărârilor erau consimțite în comun (alegeri și aclamații). Prin aclamarea noului rege, de pildă, membri Cortèsurilor declarau și transferau celui ales dreptul de a se numi rege. Determinarea schimbării regulilor de succesiune la tron a fost precedată mai întâi de insurecție, care se află la baza noului regim
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Constituția din Glaris (Landessatzung) de la 1387, proclama: regula fundamentală a unui stat democratic constă în supunerea minorității în fața majorității 395. Decizia colectivă și modul de vot s-au stabilit prin înțelegere. Elveția nu a cunoscut metodele vechilor germani, zăngănitul armelor, aclamații, murmure, aici votându-se prin ridicarea mâinii (Handmehr). Cu timpul Dieta va obține tot mai multă autoritate. Confederația helvetică apare ca un simbol al spiritului democratic și republican 396. În sistemul de guvernare s-au putut distinge însă, în continuare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
eșecul politicii de satelizare a regatului Ungariei. Identificarea influențelor bizantine 568 permite distingerea unor trăsături care amintesc practici compatibile cu evoluția adunărilor Imperiului în ultimele sale secole de existență: iregularitatea convocării; lipsa unei proceduri bine structurate prin reprezentare; votul prin aclamații; puterea uneori discreționară a împăratului etc. Realitățile locale au permis menținerea, până la începutul secolului al XVIII-lea, a dreptului de alegere a domnitorului, a cărui legitimitate dinastică era recunoscută. Acest atribut fundamental al Adunării de stări apropie instituția Țărilor Române
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
suis vero omnes terrigenae, bona hereditaria in Moldavia habentes et alii omnes curienses notabiliores" și face, astfel, distincția între suita de boieri a domnului și cea de curteni. Poporul ("tot norodul" sau "tot poporul") are un rol secundar. Răspunsul prin aclamații ("cu glas mare") este un consimțământ "decorativ" al alegerii (laudatio), o practică ce amintește de Veneția cu prilejul alegerii dogelui, după căderea Republicii 639. În privința structurii Adunărilor de stări, se observă deja din secolul al XV-lea diferența între "boieri
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
apare totdeauna ca fiind luată în unanimitate, principiul majorității fiind introdus doar sub ocupația rusă, între 1768-1774694. În fiecare caz în parte aveau loc dezbateri, tratative și contestări. Până în secolul al XVII-lea Adunarea stărilor privilegiate își dă acordul prin aclamații. La alegerea ca domn al lui Ștefan cel Mare (1457) de pildă, întrebată fiind: "Iaste-le cu voie tuturor să le fie domn?", Adunarea țării răspunde într-un glas, prin aclamații. În același fel își dădea adeziunea Adunarea stărilor două
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
XVII-lea Adunarea stărilor privilegiate își dă acordul prin aclamații. La alegerea ca domn al lui Ștefan cel Mare (1457) de pildă, întrebată fiind: "Iaste-le cu voie tuturor să le fie domn?", Adunarea țării răspunde într-un glas, prin aclamații. În același fel își dădea adeziunea Adunarea stărilor două secole mai târziu, la alegerea lui Constantin Șerban (1654), Constantin Brâncoveanu (1688) și chiar la 1730, la alegerea lui Constantin Mavrocordat, când stările susțin dreptul lor legitim în actul electiv. Votul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
palmier și lumânări aprinse, și, doi câte doi, au intrat în procesiune din cor în biserică. Apoi, așezându-se unii în fața celorlalți, au deschis ușile bisericii și, după ce l-au lăsat să intre pe fratele Giordano, l-au primit cu aclamații și bucurie cântând responsoriul Hic est fratrum amator. Înmărmurit de acest nou mod de primire, fratele Giordano le făcea semne să tacă, dar ei au dus la bun sfârșit ceea ce începuseră cu bucurie. Mirat și surprins de acest fapt, și-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
evacuarea în forță a pieței, ci să plece cu elicopterul, în așteptarea restabilirii ordinii. Singurul care l-ar mai putea contrazice acum pe Stănculescu este Ceaușescu însuși. Puțin înainte de ora 12, când elicopterul își ia zborul de pe clădirea CC în aclamațiile și huiduielile mulțimii, locul lui Ceaușescu rămăsese gol, sau cel puțin așa părea. Imediat, diferite personaje mai mult sau mai puțin cunoscute, începând cu foștii prim-miniștri ai lui Ceaușescu, Verdeț și Dăscălescu, se ițesc la balconul CC oferindu-și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
incidente au loc și după moartea lui Garnier și Valet, în timpul transportării cadavrelor: "La aflarea veștii capturării răufăcătorilor, o bucurie extraordinară a explodat în rîndul miilor de spectatori, care se adunaseră în timpul orelor de asediu. Bucurie care se manifesta prin aclamații, față de poliție și prin strigăte care doreau moartea lui Garnier și Valet" (ibid., op. cit.,, pag. 177, citînd un raport al poliției). Însă mulți anarhiști deveniseră deschis anti-ilegaliști, ca André Girard care scria în ziarul Les Temps nouveaux pe 6 ianuarie
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
vreo parte, să stați cu mine toți. — Jurăm, jurăm! Din rândul boierilor ieși în față al doilea logofăt care citi jurământul de credință al boierilor țării față de Io Constantin Voievod. Iar pe când domnul intra în divan în sunetele trâmbițașilor și aclamațiile gloatei, armașii trăgeau cele trei salve de tun de întronare. Dar pulberea nu s-a aprins la a treia salvă. Mulți din cei de față s-au îngrijorat să nu fie un semn rău. Dacă sultanul nu va aproba alegerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]