454 matches
-
Cronicar Hiperbolă fără temei În numărul 5 din 2012 al revistei ACOLADA, Barbu Cioculescu, cu același umor și aceeași rafinare a termenilor, își răsfață cititorii cu cîteva meditații care vin la țanc în marginea posterității lui Caragiale. Dar ce a atras atenția Cronicarului în articolul „Caragiale, leneșu”, e o îndrăzneață și deopotrivă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
simțit o emoție mare, întâi fiindcă acest neperitor monument, întâiul la înălțimea morală și artistică a poetului nostru național, ați izbutit să-l duceți la bun sfârșit. Ceea ce mai este de făcut, după cum spuneți în prefață, ar fi doar o acoladă de finisaj arhitectonic, muncă pe care bănuiesc că d[umneavoa] stră ați și terminat-o și își așteaptă în manuscris tiparul. Eu vă doresc cu tot sufletul și cu toate gândurile de bine să vedeți tipărit și ultimul volum ca să
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
Florescu, Mircea Anghelescu, Ștefan S. Gorovei, Marin Bucur și multor altora. Epistolele pe care le expediază istoricului și criticului literar Marin Bucur (1929-1994) conțin note și precizări, valoroase, despre opera sa și cea a lui Nicolae Cartojan, precum și câteva acide acolade despre trecerea României de la comunism la o altă societate. Impresiile sale din anii nouăzeci, din nenorocire, se confirmă în totalitate. Intuițiile și premonițiile din aceste scrisori ne urmăresc și astăzi ca un blestem greu de acceptat. * 94260 Fresnes, 14 mai
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
drept că n-a împlinit încă veacul): „Aici zace bietul Sorbul/ Cu succesele-i în șir/ Îl ucise Mihalache/ Comparându-l cu Shakespeare”. Cronicarul trage speranță că, spre deosebire de autorul Patimii roșii, debutanta de azi n-a luat prea în serios acolada. La polul opus, un alt poet din încă tânăra generație, Gabriel Daliș, reușește să rămână rezonabil, căzând însă în păcatul irelevanței. Recomandând un coleg ajuns, aflăm, la a cincea carte, el îi găsește înaintași mai puțin iluștri: „ci cu decența
Coperte by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3815_a_5140]
-
și anume, să ștergi cu buretele ce a fost înaintea ta și să apari tu împărat peste un loc viran!...), deși aparent îți dă putere, în realitate te face vulnerabil și mic până la indistinct. Supraviețuirea egală cu performanța În revista ACOLADA (nr. 3), Gheorghe Grigurcu publică un articol cu titlul „Scriitorul în impas”, în care discută situația delicată în care se află scriitorii români contemporani. El trece în revistă cu înțelegere dificultățile pe care le-a înfruntat anul trecut Uniunea Scriitorilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
deschide întotdeauna ca eliberare a unghiului de valorizare. Și chiar dacă, în acest din urmă caz, momentul "instrumentului de lucru", necesar cu precădere cînd este vorba de creații complexe, dificile, cu un statut valoric nesedimentat sau controversat, rămîne un fapt pozitiv - acolada concluzivă cere mai mult decît atît. Aceasta e și situația operei lui Petru Dumitriu (în ultimul timp editată, reeditată și tradusă), al cărei loc în istoria literaturii noastre e totuși încă departe de a fi unul relativ stabil (adică sprijinit
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
una consacrată poeziei lui Dorin Tudoran, cealaltă prozei lui Dumitru Țepeneag -, spiritul critic a fost la el acasă. Textura tematică densă a lucrărilor și ideile îndrăznețe ale studenților și masteranzilor participanți i-au ispitit pe autorii-temă la deschiderea unor largi acolade discursive în partea rezervată discuțiilor. Ceea ce nu înseamnă că s-au lansat în excursuri ex cathedra infructuoase. Aceștia au pus o serie de probleme spinoase ale actualității, precum viața în comunism, relația cu Securitatea, (auto)cenzura sau disidența. La secțiunea
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
mult la el era curiozitatea demnă de un învățăcel de geniu: nu era deloc îngâmfat, îl interesa absolut tot și era dispus să discute despre câte-n lună și în soare.” Ce lume, ce oameni! O lecție de zoologie În ACOLADA (nr. 11, noiembrie 2013), Barbu Cioculescu ține o mică lecție de zoologie, având ca subiect cârtița. Ținând seama că nu e vorba de zoologie pur și simplu, ci de zoologie politică, nu trebuie să ne mire unele ajustări: „Cârtiță mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
numai. Istoricul și criticul literar Stan V. Cristea (n. 1950) a cercetat, a adnotat și a bibliografiat într-o carte de referință1 toată corespondența, publicată, a benedictinului de la Păltiniș. Epistolele lui Constantin Noica conțin numeroase informații, note, știri, referințe, microportrete, acolade, rectificări, nuanțări privind unele momente din literatura și cultura națională. Revelatoare în acest sens sunt și cele două epistole, necunoscute până acum, trimise istoricului și criticului literar George Munteanu (1924-2001), unul dintre cei mai însemnați și exigenți eminescologi din ultima
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
Nicolae Scurtu În însemnările, interviurile, paginile de jurnal și, mai ales, epistolele lui G.Călinescu există o sumă de informaț ii și prețioase acolade critice privitoare la cercetarea biografiei interioare și exterioare a unui scriitor, indiferent de locul pe care îl ocupă în ierarhia valorilor estetice ale literaturii naționale. Inițiat și instruit de istoricul și criticul literar Ramiro Ortiz (1879-1947), stimulat să citească marile
Noi contribuții la biografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4628_a_5953]
-
literari, cu unele excepții, uzitează adesea câteva clișee care nu satisfac, iar cercetătorii literari și unii editori sunt improvizați, ignoranți și, desigur, nu i-au citit cărțile fundamentale. Literatura epistolară conține însă o sumă reprezentativă de note, informații, precizări și acolade privitoare la opera sa și a confraților săi ce se cuvin a fi cunoscute și analizate cu discernământ critic. Revelatoare sunt epistolele trimise, în timp, lui E. Lovinescu, Dimitrie Caracostea, Sextil Pușcariu, Lucian Blaga, Ion Petrovici, G. Călinescu, Tudor Vianu
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
ar mulțumi cu scuze din partea lui Mircea Arman, căci, sprijit de puterea locală, acesta este de neclintit din funcție, oricâte prostii ar face. Nu avem nimic de adăugat. Modelul literar de succes, astăzi Recomandăm parantezele lui Nicolae Prelipceanu din revista ACOLADA (nr. 7-8, iulie-august). Reproducem începutul textului său: „La Cluj era un băiat care delira în doar două cuvinte: poezie literatură. Le rostea chiar așa, fără pauză, într-un sigur cuvânt. Mi-a arătat odată un caiet întreg pe paginile căruia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
făcuse până atunci Pamfil Șeicaru? Obiectul cercetării lui Victor Frunză nu constă în această parte a biografiei șeicariene. Intenția de reeditare printr-o variantă revăzută și adăugită e pronunțată ici-colo în carte, dar autorul trebuie să-și impună mai ales acolada de timp de dincolo de august 1944. Pentru că, oricât ar fi fost falsificate informațiile în comunism, în prima parte a vieții patronului de la Curentul s-au născut etichetările și "folclorul" în legătură cu "rechinul de presă", "șantajul și etajul" (atribuită lui N. Iorga
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
bisericii Sân-Nicoară, într-o zi de 2 iunie, puțin surprins. TEI Tei grei de floare. Mirosul lor puternic, din curtea aceluiași sfânt lăcaș. Doar ei și albinele-n ei și ploaia, lângă două busturi. Din care, unul Liviu Rebreanu ofițer. ACOLADĂ Pe malul Tisei, dinspre Apus, stau cu fața spre Răsărit; deci spre România. Și ascult cuvintele ghidului; într-un grup, în orașul, de statui, Szeged. Deci până aici, între două râuri, s-a spus că s-a plâns, în marea
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
o excepție printre poeții tineri, dar nici caz cu totul banal. El pleacă mai degrabă de la un principiu simfonic, punînd tema în orchestrație și administrînd-o în dezvoltări coerente, cu articulațiile controlate. Modulațiile acesteia au libertatea improvizației, ca efecte baroce în interiorul acoladei, dar și ele se întorc, pînă la urmă, în folosul suprem al economiei tematice". Rezultatul? Bineînțeles e un surplus de autentificare a expertizei în care se reunesc două instanțe, cea exegetică și cea auctorială, prima aptă a se introduce, în
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
Onisei, desferecă histoires despre profesionalism și modele. Rapelul, cînd stau de vorbă George Banu, regizor și critic, acum profesor de Artele spectacolului la Paris, și Emilia Chiscop, e despre școli, diferit înțelese, despre influențe, despre schimbări și literatură. Fiecare asemenea acoladă se deschide și se închide, firește, pe cartea lui George Banu tocmai lansată în România, Peter Brook. Spre teatrul formelor simple, coeditată de Polirom și Unitext, întocmai cum întrebările celuilalt dialog pleacă și vin spre/ dinspre răspunderea unui critic și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
esențialul existenței". De asemenea, în legătură cu același poet întîlnim o interpretare a uneia din poeziile sale în care detaliile fizice, de ordin optic și cinetic, par a deschide drumul unei perspective morale, unei viziuni așadar de adîncime, care, aidoma unei elegiace acolade, îmbrățișează cvasiintegralitatea operei în cauză: ,Bărbatul din această Elegie, pe care Eul liric îl contemplă cum înaintează pe trotuar înaintea sa, pare aievea, deși el este doar o proiecție a propriei imagini. Cum nimeni nu se poate privi din spate
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
a ordonat literatura universală pe „vârste”, si se închide cu scriitori români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
viață, adunînd resturi din pubele comuniste a rostit subiecte dragi aparatului, pentru case de cultură și teatre, simțindu-se obligat să imortalizeze clasa muncitoare într-o veșnică pomenire din repertoriul Cântării României". Verva lui Corneliu Buzinschi îi cuprinde în aceeași acoladă pe vechilii noi-vechi ai conducerii conservatoare, aidoma acelor picturi de pe pereții unor biserici vechi care înfățișează iadul precum o limbă de balaur pe care se înghesuie felurite spețe de damnați. Potentatul ceasului de față, ,eliberat de ordinea ședințelor de partid
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
mecanizării. Într-o lume în care valențele adevărului sunt cu totul relative, în care justul și injustul sunt intervertite, iar falsul se substituie imaginii autentice, poetul resimte existența și propria dicțiune în termeni ai revoltei și radicalității, dar și în acolade ironice și parodice („Hau hau pardon n-am chef și nu mi-e dat/ să umblu cu sicriul șifonat”). Metaforele percepției deformate a adevărului sunt extrem de sugestive în poezia Hau hau. Adevărul este „bolnav de gâlci”, e contaminat de morbul
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și domnule. Și în întreprinderile noastre industriale, de asemenea, nu se mai vorbește cu tovarășe.” La o asemenea replică a acestei autentice „tovarășe” aflate în fruntea țării, orice comentariu e de prisos! Din sumar Reținem destule texte din sumarul revistei ACOLADA (nr. 1, ianuarie 2013). Cronica literară semnată de Gheorghe Grigurcu este consacrată unei cărți din 2010 a Irinei Petraș Literatura română contemporană. Prelungiri. La rubrica sa Flux-Reflux, Barbu Cioculescu comentează cu suplețe intelectuală răspunsurile lui Lucian Boia la întrebarea „De ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3936_a_5261]
-
acest lucru. Nici Iisus n-a știut/ poate nu citea jurnalele epocii. Stai în praf când vrei/ să vorbești cu oamenii. Lucrează cu ei. Niște pâine/ prinde bine oricui./ Lipsa de speranță face poezie dar nu una prea bună.” Interviul Acoladei este realizat de Lucia Negoiță, care dialoghează cu poeta Ioana Ieronim. Simona Vasilache, colega noastră, scrie inteligent despre „relațiile de vecinătate” așa cum apar ele în cărțile clasicilor noștri. Iar Parantezele lui Nicolae Prelipceanu se ocupă de „un drog care nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3936_a_5261]
-
și cei mai frumoși sînt, cu certitudine, nasturii feminini: de bluză, de rochie, de taior, de palton... Iată unul cafeniu, rombic, cu un fin chenar argintiu încorporat în masa translucidă. Iată și doi de culoare crem, asociind în cerc trei acolade caligrafice, care se repetă la scară redusă în centrul desenului marginal, de astă dată din metal argintiu. Alți doi nasturi, de un violet distins, își împart suprafața rotundă în patru triunghiuri cu laturile curbe, simulînd un acoperiș aplatizat. Doi nasturi
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
afunzi în plâns târziu și lacrimile-ți sună tare, chipul trist îți e pustiu, de gânduri reci și plutitoare. Vântul spulberă râzând, visele din mii de stele, te văd în hohote plângând, alunecând pe drumuri rele. Mâna-ți prinde-n acoladă, vântul din copacii verzi, ești o fee din baladă, trist e doar că nu te vezi. ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎN PLÂNS TÂRZIU / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016. Drepturi de Autor
ÎN PLÂNS TÂRZIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384965_a_386294]
-
drum de care, mai aproape-i visul... Când ostenit se-ntoarce de la câmp, Tăranul, adormit, cu biciu-n mână, Visează holde mari pe-al său pământ. Curgând încet, purificând prin apă, De la-nceput spre mâine, vii si morți... E Mureșul, eternă acoladă! Ruseni au fost, vor fi, suntem cu toți! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: LA RUȘII-MUNȚI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385330_a_386659]