13,572 matches
-
e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul ne ia cu el ca un tort fascinant trenul intră în tunel lumânări fără număr au aprins pe acoperișul lui iar la ieșire cineva le suflă cu putere și a fost seară și a fost dimineață nu te opri sub cuvânt că totul în universuri e mângâiere la poalele ei m-a pus să semnez și am semnat prin
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline.
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva ani înainte, se obișnuiseră cu el stând sprijinit de tei, la ieșirea din sat. Odată ce păși pe prispă, se sprijini, ca de obicei, cu mâna stângă de stâlpul din lemn pătrat care ținea acoperișul. Pe o porțiune lată cât palma lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
dinți Noapte de vară vreme de așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
Noapte de vară vreme de așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
sărutat 48 de ore, au dormit într-un borcan expus pe Turnul Eiffel. Iar sub apăsarea acestor gesturi memorabile, impulsurile și dorințele și visele lui cele mai dulci se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți de ecranul pâlpâitor. * în același timp, la nici un km mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
s-a întâmplat o carte întreagă dedicată aceluia dintre ei care era poet, nici în după-amiezele când stăteam pe terasă la MLR cu Saviana și Diana Manole așteptând să apară Condeescu, nici când urcam, deși am rău de înălțime, până pe acoperișul blocului Sabena, să îl scot din bârlog pe Lucian Branea și nici în noaptea de 21 Decembrie când știu cu exactitate că Iulian Costache putea să moară la baricada de la Inter. Când vorbea Martin? Martin vorbea întotdeauna la sfârșit cu
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
de râsul lumii. A fost pentru ea o luptă grea să-mi schimbe mecanismul de funcționare, să mă treacă în rândul oamenilor obișnuiți. Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...), aveam șaptesprezece ani atunci și ea tot nu câștigase pe de-a-ntregul bătălia. Chiar și acum, când sunt om în toată firea, aș renunța la mâncarea omenească și m-aș întoarce bucuros la prima mea hrană minunată și care
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
alung întunericul nopții, să înlătur tot ce putea fi urât, impur, în imaginile somnului, incontrolabile. Nu spălarea feții era importantă, ci limpezirea privirii. Diminețile erau de lumină. Nopțile erau de muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de tablă, vuietul mării ritmat de bătăile valurilor în mal, geamătul geamandurii. Copil încă fiind, războiul m-a alungat din acea casă. Dar cele mai multe amintiri reînvie, trăiesc, cresc dintre zidurile ei. Poate și pentru că acolo - între profunzimile Mării și furtunile
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
spre acvaticul Debussy și tumultul wagnerian. Acensorul O "enciclopedie" a casei! O revăd în minte ca într-un Larousse ilustrat în care cuvântul "casă" e însoțit de schița spre care se îndreaptă săgeți lămuritoare: subsol, parter, poartă, etaje, ferestre, pod, acoperiș, horn... Dar mai erau și părțile nevăzute: gangul, garajul, scara principală, scara de serviciu, caloriferul... Dar, mai ales, Ascensorul! Ascensorul era ceva nemaipomenit, era înconjurat de o aureolă în care misterul se împletea cu frica și cu jocul, ca într-
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Mariahilfer pene pentru pălării, tata-mare stătea la fereastra compartimentului de vagon-lit și privea casele care se înălțau din ce în ce și ale căror fațade sclipeau ca marmura când trenul a intrat în București. Fumul locomotivei apăsat în jos de acoperișul gării plutea ca niște zdrențe de ceață prin fața ferestrei, intrând până în vagon cu un miros de gudron. Pe peron apărură călători răzleți și pe- rechi desprinse din norul de fum, și grupuri în haine orientale, o mulțime de oameni în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Zilei Unirii, Jurnalele tv anunțau că sud-estul țării era sub omături; porturile maritime și dunărene fuseseră închise; trenurile întârziau normal, sau erau chiar suspendate; majoritatea șoselelor din zonă se aflau blocate de nămeți și de coloane de autovehicule; viscolul smulgea acoperișuri și copaci; troienele creșteau văzând cu ochiul camerei de filmat; oamenii aveau fețe și vorbe disperate... Era Urgia începutului de secol! Ei, și în asemenea condiții atmosferice de comă și de groază, marii și vitejii noștri oameni politici, sub impulsul
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
să mă luați împreună cu casa și cu toate obiectele... - Nu e p-posibil, a spus unul dintre îngeri. - Dar, dacă preferați, putem să vă luăm așezată pe scaun, a spus celălalt. Și deodată se afla deja afară din casă, pe acoperiș, așezată pe scaun, cu îngerii care împingeau, fiecare dintr-o parte, putea vedea acoperișurile celorlalte case, străzile care deveneau tot mai mici, ca și cum s-ar fi aflat în avion, își imagina că așa trebuie să fie când zbori cu avionul
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
spus unul dintre îngeri. - Dar, dacă preferați, putem să vă luăm așezată pe scaun, a spus celălalt. Și deodată se afla deja afară din casă, pe acoperiș, așezată pe scaun, cu îngerii care împingeau, fiecare dintr-o parte, putea vedea acoperișurile celorlalte case, străzile care deveneau tot mai mici, ca și cum s-ar fi aflat în avion, își imagina că așa trebuie să fie când zbori cu avionul, luând înălțime. A zâmbit de fericire, fiindcă în viața ei nu zburase cu avionul
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
pierdea din înălțime, cu îngerii ținându-i brațele, până când bătrâna a văzut distinct cotețul din curte și a chemat găinile, iar îngerul care se bâlbâia le-a făcut semn cu mâna să zboare, și găinile și cocoșul au zburat pe acoperiș până la fotoliu și s-au oprit pe brațe și pe spătar și atunci s-au înălțat tot mai mult și bătrâna a mulțumit, foarte satisfăcută, văzând totul atât de limpede de acolo de sus - copacii, acoperișurile, casele, mașinile foarte mici
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
cocoșul au zburat pe acoperiș până la fotoliu și s-au oprit pe brațe și pe spătar și atunci s-au înălțat tot mai mult și bătrâna a mulțumit, foarte satisfăcută, văzând totul atât de limpede de acolo de sus - copacii, acoperișurile, casele, mașinile foarte mici pe șosele, râurile și pădurile, malul mării, ogoarele semănate, munții, și pe urmă au luat mai multă înălțime și nu se mai vedeau decât nori, zburau peste o mare de nori, până în zare și asta era
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
grijă întreținute spirite ale dreptății... Mă gândeam la Justiția noastră, la zeița bucureșteană cu cântarul măsluit, la zâmbetul ei pișicher... Intru prima dată la în acest an străbătând piramida imponderabilă, luminoasă, a arhitectului chinez, în timp ce mă uit pe sus, la acoperișul Luvrului vechi, prin sticla pe care bate o ploaie măruntă. Combinația, pe când îmi rotesc ochii înălțat treptat de scara rulantă,... amestecul Egipt, China și Franța, mi se pare o sinteză genială. Cel mai bine ar fi înțeles acest lucru însuși
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
ale interviului, că guvernul nostru a fost atît de conștient de importanța culturii, încît a acceptat ideea teatrului Passe Partout, condus de dl Puric, ba chiar l-a convins pe directorul Naționalului bucureștean (lăudat și el finalmente) să găzduiască sub acoperișul său compania particulară cu pricina. Oare dacă dezastru e, despre ce conștiință culturală a guvernanților mai putem vorbi? Mai la vale, dl Puric e de părere că umorul emisiunilor t.v. de divertisment e lamentabil. Și spune: „...după gradul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
străini" afirmă Dan Grigorescu, semnatarul Prefeței albumului de fotografii în alb-negru realizate de Ion Miclea. Tocmai de aceea, faimosul artist fotograf a pătruns mai întâi în universul Hobiței și al împrejurimilor sale, gândind, reflectând și surpinzând pe peliculă porți, cruci, acoperișuri de biserici, instantanee din natură în care regăsim, cu privire retroactiva, motive din sculptură brâncușiana. Apoi, Ion Miclea reface semnificațiile, parcursul originar al complexului de la Târgu Jiu, cel mai important de acest fel din sculptură secolului XX, insistând, de pildă
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de pe blatul barului. În Morning sun (1952) detaliile sunt și mai puține. Femeia în neglijé privește pe fereastră afară, acolo de unde în camera ei austeră cu pereți goi intră lumina puternică a soarelui. Pe geam se zărește ultimul cat și acoperișul unei clădiri. Patul din cameră e acoperit impecabil cu un cearșaf, iar umbra femeii se prelungește peste pernă. Care o fi starea ei? Acesta este primul tablou dintr-o serie care mai numără Summer interior, Woman in sun (aici apare
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
Dumitru HÎNCU Ay, ce Revelioane interesante ne-au transmis televiziunile! Totul în direct, totul natur. Realizatorii și prezentatorii își imaginaserăcă 98,3 la sută dintre telespectatorii români au insomnii, umblă pe acoperișuri și se sinucid fiindcă li se transmit prea puține glume idioate, gaguri ieftine, sau poante la care se râde sub amenințarea Kalașnikovului. După această noapte de revelion, viața va intra în normalul ei și nu vor mai fi nici probleme
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
același personaj? Acest mic detaliu este aici mai ales pentru a arăta că toate interpretările sunt posibile și că se prea poate ca în prima lui tinerețe, bătrânul Fiodor s-a căsătorit cu o fată care fusese crescută sub același acoperiș, o anume Iulia... D.J. Scrisul dvs. are încă o calitate rară, aceea de a face ca un personaj să trăiască după o pagină și jumătate de dialog, de fapt, din prima pagină. Care vă sunt maeștrii și de la cine din
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
picioarele ei. Omagiu ritualic adus dintotdeauna de bărbat unei tinere fete... Ca să ajungem la statuie, traversăm orașul, care ne întâmpină cu un soi de tandrețe ironică; iată, aici, școala de balet, cu micuțele sale "eleve" care dansează la adăpostul unui acoperiș de casă improvizat; iată și niște polițiști care se lansează într-un incredibil număr de "slapstick"; iată-ne, în sfârșit, și la primărie, unde urmează să se celebreze nunta lui Odin cu Holstebro. Ne așezăm în cerc pe scaunele consilierilor
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Gnutov de pa strada Polițeiskaia, s-a născut, pe 17 ianuarie 1860, Anton Cehov. șCasa există încă, este la nr. 47 de pe strada care poartă acum numele scriitorului.ț O clădire scundă, numai parter, cu ferestre cu obloane verzi și acoperiș de tablă, care a devenit în scurt timp neîncăpătoare. Familia s-a mai mutat de două ori înainte de a se stabili, în 1869, în casa Moiseiev, pe strada Monastîrskaia, la marginea orașului. Anton Cehov a păstrat o tristă amintire a
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu la Taganrog... Orașul îmi face aceeași impresie ca Herculanum sau Pompei... Toate casele sînt scunde, nu au mai fost văruite de mult, nici acoperișurile nu au mai fost vopsite, iar obloanele sînt închise. De pe Polițeiskaia începe noroiul, care se usucă, devine lipicios și se umflă. Îmi dau seama cît de murdar, gol, leneș, neinstruit, plicticos este Taganrogul. Nu găsești o firmă fără greșeli de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]