199 matches
-
Hitler încoace, au existat prejudecăți puternice contra oricărui om politic care strângea în jurul său o asemenea forță. Dar nimeni nu bănuia cât de complet erau ele sub stăpânirea lui. Nici măcar oponenții lui politici care, după sondaje atente, au declarat cu acreală - chiar prin intermediul doamnei Janet Wake - că, desigur, ele nu vor tolera femei egalizate în serviciul guvernului, "dacă ea va fi aleasă președinte". Discursul lui către ele era acum un preludiu, o dezvoltare a temei principale: Craig. El spuse: - Trăim într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pedanților cu salarii mici, care-și completează veniturile și care sunt folosiți la cronicile pentru cărțile noi de poezie, nu pentru că ar scrie cu pricepere sau pasiune, ci pentru că scriu succint. (Nu cred că o să mai dau vreodată dovadă de acreala asta.) Acum, ținând seama că am clocit poemele de mai bine de zece ani, ar fi bine - chiar înviorător de normal sau, cel puțin, lipsit de perversitate - să vă înfățișez cele două motive care m-au determinat să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
adus un pahar de vin alb și m-a parcat pe terasă, în timp ce ea s-a dus să se schimbe. Era prima mea băutură pe ziua aia. Eram cât se poate de treaz. Eu băteam în retragere - dar în toată acreala și electricitatea din atmosferă se făceau simțite fărâmele unei veselii disperate. Pe terasa Martinei sunt o mulțime de flori, în ghivece, hârdaie, în console. Flori mari, flori mici, roșii, albastre, cărora le dădeau târcoale albine grase, cu armuri la fel de bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ani să descopere că periferia există cu adevărat, că periferia mușcă - dinții ei mici și meschini mușcă. I-am plătit răsfățatului cu șorț de la tejghea. Da, lumea de aici își are propria ei masculinitate. O poți mirosi, lipsa de feminitate, acreala, hormonii neamestecați. Slavă Domnului, vizita mea aici se apropia de sfârșit. Curând voi fi iar afară cu banii și cu femeile mele. În timp ce mă apropiam de masa lui Alec, a explodat țârâitul strident al unei sonerii. M-am oprit. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel de Alexandrion, punctat cu cinci steluțe argintii. Viața, dincolo de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îl înghițea. Știa că cearta cu Mika-Le a venit din cauza lui Maxențiu. Era ocazie ca Elena să arate că a uitat, să fie chic. A fost prima lor ciocnire. Drăgănescu, cavaler cum e, nu a insistat, dar a rămas ceva acreală și Elena e supărată că orologiul de preciziune al menajului ei a avut o scrânteală. împlinirea corectă a datoriilor și liniștea perfectă, care să înlocuiască alte avantagii la care a renunțat - ăsta e programul. . . Și lucrul nu se reduce la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să nu umble decât la ocazii mari. Se așezară pe iarbă, nu departe de ferestrele sălii de ședințe unde se chefuia temeinic și cu strigături. La Început, pe burțile goale, vinurile din sticlele Înfundate li se părură acre. Încet-Încet, Însă, acreala dispăru și li se dezlegară limbile. În sala de ședințe, Directorul intră cu un zâmbet de mare om darnic Întins peste fața grasă, roșie și asudată. Ridică mâna ca la o Întrunire de partid, atunci când cerea cuvântul. Ceilalți se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afecțiune și o stranie formă de prietenie. Era ca o floricică ivită dintr-un pământ pârjolit. Vezi, mi-a zis Chaquie mai târziu, zâmbindu-mi satisfăcută. — Ar trebui să te angajezi la Națiunile Unite, am zis eu cu o falsă acreală. Pe post de diplomat. Așa aș avea și eu o ocupație după ce Dermot divorțează de mine, mi-a răspuns ea gânditoare. Și, din nu știu ce motiv, amândurora replica aia ni s-a părut așa de haioasă încât am râs până ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deficienților. Spiritul eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele împreunate pe zidul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ați convins. Perseverent, perspicace, știu asta, sint constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gândesc la toate încercările mele de a-l ajuta, încercări grăbite și înspăimântătoare, pline de compasiune, toate făcute în mod haotic și iată că vine femeia aceasta și aprinde un foc străin, iar el este deja mai liniștit, întreb cu acreală, și ce altceva, ți-a vorbit despre natura ta primordială? El răspunde, nu, mi-a pus niște întrebări, nu a zis prea multe, și observ că nu prea are chef să intre în detalii, mă așez în tăcere pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce nu trebuia să zic? — Nu, fata mea. Pentru tine. — Pentru noi. Al doilea pahar are mereu un gust mai bun decît primul, pentru că se estompează puțin și, fărĂ să devină dulce, sau și mai dulce, absintul Își pierde din acreală și, cu anumite părți ale limbii, Îl poți degusta și mai bine. E ciudat și minunat. Însă tot ce-a făcut pînĂ acum a fost să ne facă să nu ne Înțelegem sau să ne aducă aproape de asta, spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu gura plină. ― Când ajungem pe Pământ, primul lucru pe care am să-l fac va fi să mănânc ceva ca lumea. M-am săturat de produse sintetice. Puțin îmi pasă de ce zice Compania, asta tot are gust de reciclare. Acreala asta din hrana artificială nu poate fi eliminată oricât piper ai pune, sau alte condimente. ― Am mâncat și mai rău, comentă Parker îngândurat, dar și mai bine. Lambert se strâmbă la spusele inginerului, ținând într-o mână o lingură plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
salata cu varză și morcov nu are sare și este proaspătă, deși ultima porție stă la fermentat trei zile. Legumele conservate în apă cu sare, prin fermentare, denumite murături, nu sunt bune pentru consum. Acestea dăunează sănătății, deoarece sarea și acreala (acidul lactic) nu se pot elimina din organism și produc umflarea și îngrășarea. Eu nu mai mănânc murături. 4.8. Apa Apa este mediul nostru de viață. Toate reacțiile din organismul uman se produc în soluții apoase. În soluții apoase
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
n-are să mai treacă mult și va fi foarte chic să umbli așa îmbrăcată... — Ce aventură ! Acum aud prima oară despre ea, se miră, tăios, Sophie. — Cum prima oară ? Doar ți-am povestit-o pe loc, amândoi... ripostează Profesorul, cu acreală. își bănuie soția că a vrut să își pună surioara la punct. Dar lui personal, intervenția Margutei nu i s-a părut în niciun fel deplasată. Ca vechi educator, nu este adeptul severității cu orice preț, iar ca bărbat opinează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
melodramatic blegit de jalea generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de selecția exclusiv negativă a știrilor din mass-media, de excesul general de lehamite și miserupism, de bombăneala, acreala disolutivă și postularea nimicniciei naționale, Radu Paraschivescu ne pro voacă terapeutic, în Adevărul, la descoperirea și etalarea pozitivului. Dinlăuntrul meu, strig că are dreptate. Din afară, rânjetul sălbăticit al scepticismului valah mă copleșește. Noroc cu câte-o întâmplare ca asta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în fața lui. Trimise un mesaj rapid către alter-ego-ul său: "Ai răbdare cu mine, frate!" Lui Yona, care stătea încă în picioare, îi spuse: - Sper că vei accepta oferta pe care am făcut-o, de totală colaborare. Uriașul îl privi cu acreală: - Avem promisiunea ta că vei face tot ce poți pentru a ne ajuta să ajungem înapoi în galaxia noastră? - Cooperare sută la sută, spuse Gosseyn. - Ai cumva vreo explicație - era încă, un ton acuzator - pentru felul în care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
arătase nu o dată că prefera să nu se mai gândească la acele ființe-păsări și la influența lor asupra inteligenței membrilor expediției. - Am avut privilegiul de a asculta o înregistrare a dării dumitale de seamă despre acel episod, spuse el cu acreală. Dacă-mi amintesc bine, afirmai că ai putut dobândi victoria numai datorită faptului că Rimii aceia nu erau în stare să priceapă cât de greu e să controlezi sistemul nervos al unei ființe dintr- o altă lume. Cum îți explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și schimbe chipiul roșu de serviciu cu șapca de timp liber: dacă rămânea cu chipiul, oamenii îl opreau pe stradă și-l trimiteau încoace și-ncolo. De undeva dinspre bătrânul nuc al vecinilor, un corb croncăni de câteva ori cu acreală. Fiindcă nu era nimeni acasă - cine știe pe unde umbla mamă-sa - putu să se îndrepte către strada Teilor, loc din care trebuia, fără îndoială, să înceapă cercetarea. Era mai rău decât să cauți un ac în carul cu fân
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În funcție de combinație, Îi ieșeau ori foarte buni, ori de-a dreptul groaznici. Iar dacă Îi gătea Cevriye erau Întotdeauna mai dulci, fiindcă avea obiceiul să pună zahăr pudră În orice lucru comestibil de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie ea cea care gătise dolma. Am fost la doctor... murmură Zeliha, dezbrăcând cu grijă dolma de Învelișul ei verde pal. — Doctorii ăștia! se strâmbă Feride și ridică furculița În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent Kazanci a rămas singurul copil care să ducă mai departe stirpea, un titlu pe care nu era deloc Încântat să-l dețină. Deși Întristată și jignită de acreala fiului ei vitreg, Petite-Ma era o fată exuberantă și extrovertită, cu o imaginație bogată și o listă și mai bogată de cereri. Erau lucruri mult mai importante pe lume decât creșterea copiilor, de pildă, să Înveți să cânți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sora mai mare protectoareă, Cevriye (mușcându-și buzele ca să nu plângăă, Feride (rotindu-și nervoasă ochiiă, Mustafa, singurul fiu (sperând să iasă din acest grup nefericit, presupunând că Încă era preferatul tatălui săuă și cea mai mică, Zeliha (cu o acreală subtilă crescându-i În sufletă. Așteptau până când tatăl Își termina supa și apoi Îi poftea treptat pe unul sau doi sau trei dintre ei... sau alteori, dacă aveau noroc, pe toți să se așeze la masă. Lui Zeliha nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În care spui că s-a comportat de cînd a plecat Dan. Nu mi se pare corect să o Învinovățim pe ea. Nu e o fată așa de rea. — Ei bine, nu e nici tocmai de treabă, exclam eu cu acreală. — Știu, oftează Trish. Eu doar Încerc să nu mă implic prea tare și să nu fac vreo alegere. — Uite ce e, zic oprindu-mă și Întorcîndu-mă spre ea. Serios vorbind, nu-ți cer să faci nici o alegere. În ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tata pentru reușitele lui cu turmele și pentru că fiii lui erau așa de numeroși și mult mai pricepuți decât cei doi fii ai lui. Laban ura și faptul că își datora bunăstarea bărbatului fiicelor sale. Gura i se strâmba de acreală ori de câte ori era pronunțat numele lui Iacob. Cât despre tata, el era conștient de un lucru. Că, deși el era acela care înmulțise turmele, care umpluse câmpurile de lucrători și care adusese negustorii la corturile noastre, nu era nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]