332 matches
-
Rezultate: Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-au desfășurat atât în sectoare unde s-au mai efectuat săpături, confirmându-se o parte din informațiile anterioare, dar s-au deschis suprafețe și în alte zone: a fost vizată zona acropolei, din jurul antenelor de telefonie mobilă, precum și terasa 1 spre vest și terasa 2 spre est. S-a identificat o gamă variată de vase ceramice, majoritatea modelate cu mâna, caracteristice olăriei dacice din sec. I (eventual II) a. Chr.- I p.
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
cute, lustruitor, rondele, fusaiole, cataramă, vârf de săgeată. Obiectivele cercetării 2007: cercetări în diferite zone ale sitului pentru obținerea de informații privitoare la stratigrafia, tipurile de complexe și cronologia sitului. "Rezultate:" săpăturile s-au desfășurat în diferite zone, fiind cercetate: acropola, partea centrală și extremitățile estice și vestice, prima terasă sudică și prima terasă estică a așezării dacice. Inventarul recuperat include, îndeosebi, o gamă variată de vase ceramice, dar și piese din metale ori din piatră, lut și os. Vasele ceramice
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
Obiectivele cercetării 2008: continuarea cercetării Platoului, puternic afectat de instalarea unor antene de telefonie mobilă, depistarea unor noi zone de interes arheologic și obținerea unor date stratigrafice suplimentare privitoare la evoluția comunităților umane de pe dealul Cetățuia. Rezultate: Au fost cercetate: acropola, partea centrală și extremitățile estice și vestice, prima terasă sudică și prima terasă estică a așezării dacice. Urmele de habitat descoperite se încadrează în perioada epocii cuprului și faza clasică a civilizației dacice (sec. I a. Chr. - I p. Chr
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
sinonim Neptun) din Paestum (Italia), Templul lui Zeus - Olympia, Panthenonul-Acropole Atena; exemple de temple ionice: Templul zeiței Arthemis-Efes, Erechteion și Templul zeiței Nike Aptheros-Acropole Atena. Temple circulare: Tholosul din Delphi, Tholosul din Epidaur. Parthenonul este un monument important aflat în Acropole, Atena. Acesta este un templu doric închinat zeiței Athena, protectoarea cetății, devenind reprezentativ prin arhitectura greacă și fiind un simbol al încrederii în zei și virtuți morale. Acest templu este celebru datorită proporțiilor lui perfecte dar și sculpturilor realizate de
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
oprească pe Xerxes până când un trădător le dezvăluie persanilor o potecă ascunsă care le permite acestora să cadă în spatele spartanilor și să-i măcelărească până la ultimul. Un sacrificiu eroic, dar inutil. Perșii continuă să înainteze, invadează Atena și dau foc Acropolei. Decizia lui Temistocle de a evacua orașul fusese deci justificată. Apoi, atenția se îndreaptă către mare, unde urmează să aibă loc confruntarea decisivă (pentru că doar învingând forțele navale grecești perșii puteau să fie siguri de cuceririle lor). Masiva flotă persană
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
-se că pietrele ar fi fost aduse și prelucrate de către niște uriași fabuloși, cu un singur ochi (Ciclopi). În interiorul acestor ziduri, parte din care se mai văd încă, s-au construit atât morminte-galerie (Cercul Funerar A), cât și temple (în spatele Acropolei). Mormintele supușilor sau trădătorilor (morminte-stup) se aflau în afara orașului (Cercul Funerar B). Agora (locul de întâlnire al cetățenilor) era situată pe un mic deal, lângă Poarta Leilor. Acestă poartă, măsurând 3,10 m lățime și 2,95 m înălțime, era
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
aici locuind doar nobilii sau militarii. Sclavii sau țăranii fără pământ erau așezați în general în jurul cetății. Conform tradiției istorice, Micene a fost fondată de triburile indo-europene ale aheilor către 2000 î.Hr.. Primele morminte s-au găsit la vest de Acropole, fiind datate din 1800 î.Hr. - 1700 î.Hr.. În acea perioadă, cetatea se reducea la acropole, care era înconjurată de un zid circular. În timp, Micene a devenit un mare centru urban, la fel ca Argosul, ajungând capitala (sau orașul hegemon
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
în jurul cetății. Conform tradiției istorice, Micene a fost fondată de triburile indo-europene ale aheilor către 2000 î.Hr.. Primele morminte s-au găsit la vest de Acropole, fiind datate din 1800 î.Hr. - 1700 î.Hr.. În acea perioadă, cetatea se reducea la acropole, care era înconjurată de un zid circular. În timp, Micene a devenit un mare centru urban, la fel ca Argosul, ajungând capitala (sau orașul hegemon) al Argolidei. Cercul Funerar A (mormintele regale din cetate) cuprinde 9 femei și 8 bărbați
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
defuncții și comorile din ele. I se atribuie și descoperirea „Măștii lui Agamemnon” (dovedită a fi din secolul al XVI-lea î.Hr. , nu din 1200 î.Hr., când se crede că a avut loc Războiul troian) și a „Cupei lui Nestor”. Acropola a fost excavată din 1902, atât de Școala Britanică de la Atena, cât și de arheologi greci. Sau găsit de asemenea diferite tăblițe cu scrisul Liniar B, multe dintre ele fiind cu caracter economic. Situl arheologic de la Micene a fost înscris
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
amplasate pe coline sau pe câmpie, unde terenul era fertil și apa era abundentă. Câmpiile, laolaltă cu porturile au avut o importanță din punct de vedere economic și comercial. Incintele impunătoare și palatele monumentale ca cele de la Micene, fortificau masiv acropola de pe malul Khaos, cu monumentala Poartă a Leilor. În anii 1800, un arheolog german, Heinrich Schliemann, era convins că troienii și ahei au existat . Fascinat, cu Iliada în mână, Schliemann a propus să găsească Troia . Bazat pe o descriere în
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
unor principii estetice. Pentru a obține perfecțiunea construcțiilor, grecii au inventat ordinele de arhitectură: Edificiile construite de greci au constituit adevărate modele pentru arhitectura romană. Printre forme constructive amintim: Apogeul arhitecturii monumentale grecești a fost atins prin realizarea templelor de pe Acropola Atenei, devenite ulterior tezaur al întregii umanități. Arhitectura greacă clasică se regăsește în numeroasele temple care s-au păstrat în coloniile grecești din sudul Italiei și din Sicilia. Printre construcțiile monumentale ale Greciei antice menționăm: Farul din Alexandria, Acropola din
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de pe Acropola Atenei, devenite ulterior tezaur al întregii umanități. Arhitectura greacă clasică se regăsește în numeroasele temple care s-au păstrat în coloniile grecești din sudul Italiei și din Sicilia. Printre construcțiile monumentale ale Greciei antice menționăm: Farul din Alexandria, Acropola din Atena, Partenonul, Templul Atenei Nike, Erechteionul. După înfrângerea suferită de atenieni în războiul peleponesiac cu Sparta, Grecia]] a cunoscut un haos politic și economic. Redresarea a început abia în perioada lui Alexandru cel Mare, odată cu dezvoltarea civilizației elenistice. Noul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și sufletul omenesc. Cele cinci decenii între războaiele cu Perșii și Războiul peloponesiac (cca. 478 - 431 î. Chr.) constituie perioada clasică înfloritoare a Atenei, în care s-a desăvârșit democrația atică, s-a realizat un program bogat de construcții pe Acropole, s-a dezvoltat arta și alte manifestări ale culturii, în special în perioada istorică cunoscută sub numele "Secolul lui Pericle". În acest timp s-a construit Parthenonul, templul dedicat zeiței Atena Parthenos, cu statuia zeiței realizată de sculptorul Phidias, cel
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și oamenii care îl însoțeau au uitat să ridice pânza albă, pa întoarcerea spre Atica. Văzând Egeu apărând în zare corabia cu pânza neagră, a crezut că Tezeu a fost ucis în Creta. De durere, Egeu s-a aruncat de pe Acropole și a murit. Legenda spune că s-a aruncat în mare, și s-a înecat, iar marea aceea a purtat de atunci numele său: Marea Egee. <includeonly> Se spune că, nuanța roșiatică, pe care o are marea câteodata, la apusul și
Egeu () [Corola-website/Science/303280_a_304609]
-
soartă ca și celelalte cetăți din Beoția. În secolul al VI-lea d.Hr. zidurile de apărare ale orașului au fost restaurate de către împăratul Iustinian I. Din ruinele Plateei se mai păstrează doar o parte din ziduri și resturi ale acropolei.
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
la capătul său nordic. La sud de portul Mandraki, în care ancorează flote întregi de iahturi și de cutere pescărești, se află cartierul vechi al orașului, înconjurat de ziduri de apărare cu porți impunătoare. Colina lui Monte Smith este locul Acropolelor anticului oraș Rhodes. Parcul arheologic se desfășoară verde și frumos conținând teatrul elenistic contruit în sec. al III -lea î.Hr., unde aveau loc evenimente atletice. Ele erau parte a unui festival ținut în cinstea zeului Ilios. Palatul cavalerilor Sfântului Ioan
Rodos () [Corola-website/Science/297358_a_298687]
-
ale insulei, oricalcul. Era atunci metalul cel mai prețios după aur.» Descrierea zidurilor incintei care înconjoară diferitele cercuri concentrice formând Atlantida, ne permite să desăvârșim această ierarhie a metalelor: incinta exterioară este acoperită cu bronz, incinta interioară cu staniu, incinta acropolei, cu oricalc, iar templul lui Poseidon este acoperit cu aur. Oricalcul se poate întâlni încă în două locuri, pe insulă. Astfel, bolțile "chrysoelefantine" ale templului dedicat lui Poseidon sunt încrustate cu argint și cu oricalc, în timp ce pardoseala și coloanele sunt
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
și, doi ani mai târziu, o înfrângere catastrofală pune capăt acestei aventuri egiptene. În acest context, mai multe dintre cetățile mari încearcă să se retragă din ligă. Atenienii mută tezaurul de la Delos, considerat prea expus, în templul Atenei Parthenos de pe Acropole și înfrâng rând pe rând cetățile rebele unde, de cele mai multe ori, facțiuni aristocratice încercaseră și răsturnarea regimurilor inspirate de modelul, tot mai clar democratic, al instituților ateniene. Cu ajutorul aliaților mai mărunți, care aveau interesul de a păstra liga, și datorită
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 569). În 632, aristocratul Cilon, ginere al tiranului Megarei, Teagene încearcă să profite de tensiunile sociale din Atena și sprijinit de un grup de tineri aristocrați și mercenari ai lui Teagene, ocupă Acropole vrând să instituie tirania. Lipsit de sprijin popular, eșuează și este constrâns să părăsească orașul. În 620 i.e.n., Dracon, fost arhonte tesmotet primește puteri excepționale, fiind însărcinat să fixeze în scris legile cutumiare în circulație. Realizatorul primei codificări a dreptului
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
diakrioi (populația săracă din zonele de munte). În 561/560 profitând de conflictele dintre partidele paralioi (condus de Licurg) și pediakoi (condus de Megacle), nobilul Pisistrate, polemarh în războiul cu Megara (565), popular printre diakrioi pe care îi conduce, ocupă Acropole și se proclamă tiran (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 207-208). La început termenul nu avea un sens peiorativ, tyrannos desemnând persoana care prelua puterea supremă în stat fără un temei legal (Cuvântul „tiran” ca
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
statuia zeiței era dusă la malul mării pentru a i se schimba veșmintele, după care samienii efectuau sacrificii lăsându-și armele deoparte. Profitând de acest moment, Policrate a provocat revolta, ajutat de un număr restrâns de complici și a capturat Acropola. După Herodot, Policrate este primul conducător de la Minos (legendarul rege al Cretei care a încercat „talasocrația” (dominația navală). Insula Samos a atins în timpul lui Policrate un moment de importanță în lumea greacă, atât militară cât și civilă. Policrate a devenit
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
dispoziție circulară ("tholos") și esedră semicirculară. Apare un nou tip arhitectonic, și anume altarul monumental, ca Altarul lui Zeus din Pergamon. Diverșii regi attalizi construiesc în etape succesive un complex arhitectural colosal. Clădirile sunt dispuse în formă de evantai în jurul "acropolei", pentru a ține seamă de natura terenului. "Agora", situată pe o terasă mai joasă, înconjurată de o galerie de coloane sau "stoai", este punctul de plecare al unei străzi care traversează întreaga "acropolă". Pe o parte se află clădirile administrative
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
sunt dispuse în formă de evantai în jurul "acropolei", pentru a ține seamă de natura terenului. "Agora", situată pe o terasă mai joasă, înconjurată de o galerie de coloane sau "stoai", este punctul de plecare al unei străzi care traversează întreaga "acropolă". Pe o parte se află clădirile administrative, politice și militare, pe cealaltă sanctuarele, dintre care marele altar monumental, prevăzut cu frize ce reprezintă zeități și giganți din cultul tradițional grec, capodoperă a sculpturii elenistice. Este epoca realizărilor gigante din arhitectură
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Hr, pe același loc este atestată arheologic o nouă fază de locuire, aparținând epocii bronzului. După abandonarea definitivă a vechii așezări, un nou nucleu de locuire și-a făcut apariția, în jurul anului 700 î.Hr., pe colina fortificată din apropiere (viitoarea acropolă a orașului Filippi). Cercetările arheologice susțin concluzia că această nouă așezare, datând din epoca timpurie a fierului, era locuită cel mai probabil de traci, care au fost și primii locuitori ai regiunii menționați în izvoarele scrise. De origine tracă s-
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
fost aproape complet distrus de un cutremur în anul 619. Cetatea Filippi a fost un centru important și în epoca Imperiul Roman de Răsărit, bizantinii stabilind acolo o garnizoană. În 969, împăratul Nicefor al II-lea Focas a reconstruit fortificațiile acropolei și o parte din oraș. Orașul Filippi a beneficiat în acea perioadă de slăbirea treptată a amenințării din partea bulgarilor și de revigorarea Imperiului Bizantin. În acest context, episcopul Vasile Kartzimopolos a dispus refacerea zidurilor de apărare ale orașului în 1077
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]