226 matches
-
strigat-am" (sl. Стихира на Господи, воззвах» ; gr. "στιχηρα εις το Κυριε, εκεκετραξα"). La Vecernia de Duminica (i.e. sâmbătă seara), stihirile de la "Doamne, strigat-am" iau forma unui acrostih alfabetic în versiunea greacă originară. Prima stihiră nu este parte a acrostihului. Stihirile de la stihoavnă (sl. stikhíry na stikhóvne - стихиры на стиховне ; gr. Άπόστιχα' ) sunt un set de stihiri și versuri cântate spre sfârșitul Vecerniei și Utreniei. Particularitatea acestor stihiri este că încep cu un imn, iar nu cu versetul din Psalmi
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
și 391 m în masivul de sare. Vizitabili sunt 850 m (67 m sunt inaccesibili). Pe peretele stâng (din direcția vechii intrări în salină, str.Salinelor) al galeriei de coastă Franz Josef, înainte de pătrunderea galeriei în sare, se află următorul acrostih (incrustat în timpul săpării galeriei): K. F. J. Fü. Sb. (König Franz Josef Fürst von Siebenbürgen = "Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei"). În anul 1896 la Turda erau deschise 3 ocne de sare. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
moralitate exemplară, nefâcând loc niciunui compromis (în jur colcăiau autorașii de poezie patriotardă), Adi Cusin se află între cei care scriu dar nu publică. Discreția sa a dat pentru unii impresia falsă a sterilității. Spirit protestatar, a scris totuși un acrostih despre Casa Scânteii, care a trezit un mare scandal în rândul politrucilor, paznicilor de atunci ai ideologiei comuniste: „Cânt pe catargul cel mai înalt al clădirii/ Atât de sus încât nimeni n-aude ce spun./ Socotesc înmormântările, mirii,/ Aspru mai
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
o lozincă. Cuvântul românesc a fost importat din limba franceză, cuvântul francez "acrostiche" venind la rândul său din limba greacă, unde "akrostihis" se compune din "akros" - „extremitate“, și "stihos", „vers“. Specia este cultivată încă din antichitatea greco-romană; «în literatura română, "acrostihurile" lui Conachi, intitulate "Nume", ne fac cunoscute mai multe inspiratoare» ; cu țintă satirică / ironică, aflăm acrostihul folosit în celebrul poem-păcăleală, " La noi e putred mărul"..., trimis de B. P. Hasdeu revistei "Convorbiri literare", sub pseudonimul transparent "P. A. Calescu", pe care
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
său din limba greacă, unde "akrostihis" se compune din "akros" - „extremitate“, și "stihos", „vers“. Specia este cultivată încă din antichitatea greco-romană; «în literatura română, "acrostihurile" lui Conachi, intitulate "Nume", ne fac cunoscute mai multe inspiratoare» ; cu țintă satirică / ironică, aflăm acrostihul folosit în celebrul poem-păcăleală, " La noi e putred mărul"..., trimis de B. P. Hasdeu revistei "Convorbiri literare", sub pseudonimul transparent "P. A. Calescu", pe care redacția l-a publicat, neobservând că prin lectura verticală a primelor litere se echivala locul infamat
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
stare voi fi, să știu că m-or îngropa Amanet cu viața mea numai la dragostea ta. Rob desăvârșit al tău fiind dat prin giurământ, A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ. </poem> Tot dintr-un acrostih se trag și denumirile notelor muzicale folosite în prezent. Este vorba de "Solmisation"-ul lui Guido d'Arezzo (995-1050, Italia) care a preluat acrostihul unui vechi cântec religios latin consacrat lui Ioan Botezătorul cu titlul "Sancte Iohannes": rezultând denumirile notelor
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
giurământ, A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ. </poem> Tot dintr-un acrostih se trag și denumirile notelor muzicale folosite în prezent. Este vorba de "Solmisation"-ul lui Guido d'Arezzo (995-1050, Italia) care a preluat acrostihul unui vechi cântec religios latin consacrat lui Ioan Botezătorul cu titlul "Sancte Iohannes": rezultând denumirile notelor muzicale (ut, re, mi, fa, sol, la și si). Deoarece ut era greu de pronunțat, în secolul al XVII-lea a fost înlocuit cu
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
era greu de pronunțat, în secolul al XVII-lea a fost înlocuit cu do (de Giovanni Doni care a folosit primele două litere ale numelui său), formă în care gama este cunoscută în continuare. Textul ebraic al Vechiului Testament conține acrostihuri, îndeosebi în Cartea Psalmilor (Psalmii IX-X, XXV, XXXIV, XXXVII, CXLV, CXI, CXIX CXXII).<br> Dosoftei Barilă, cunoscut sub numele de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, a scris "ul sibilin".<br> Textele imnelor acatist, compuse în limba greacă, sunt dispuse în acrostihuri
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
acrostihuri, îndeosebi în Cartea Psalmilor (Psalmii IX-X, XXV, XXXIV, XXXVII, CXLV, CXI, CXIX CXXII).<br> Dosoftei Barilă, cunoscut sub numele de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, a scris "ul sibilin".<br> Textele imnelor acatist, compuse în limba greacă, sunt dispuse în acrostihuri. Un astfel de imn este Acatistul Buneivestiri al cărui text a fost compus de imnograful bizantin Roman Melodul.
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
a sărbătorii de Șavuot. A fost compus de Rabi Meir din Worms, al cărui fiu a fost omorât în timpul Cruciadei din 1096. Rabi Meir și-a apărat credința într-o dispută cu preoții locali, după ce a scris poemul într-un acrostih în care fiecare vers se termină cu silaba "ta" (תא), conținând ultima și prima literă a alfabetului ebraic și simbolizând astfel infinitatea Torei. Melodia care însoțește de obicei acest poem are un caracter de grandoare și triumf. Comunitățile sefarde nu
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
atâtea lacrămi, nu mai plânge amărât.”", iar în „Cum pre cer și pre pământ. Regulament vecinic” scrie: "„Se depărtează serdaru Fănuță din slujbă, căci nu au primit să jure după Regulamentul Organic”". Prenumele „Ștefan” se mai regăsește și într-un acrostih, precum și în semnătura dedicației din fruntea „Manualului de legi” (copiat pentru Ștefan Conduratu). Un alt element hotărâtor în stabilirea identității lui Zilot se află în cronica despre „Domnia a treia a lui Alexandru vodă Suțul ce i se zicea și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
onixului, o piatră cu duritate deosebit de mare. Cercetătorii istorici au datat „gemma” ca provenind probabil din secolul IV. B.Mitrea a arătat că simbolurile creștine prezentate pe „gemma” apar chiar înainte de secolul IV . În jurul corăbiei de pe „gemma” apare bine cunoscutul acrostih creștin IXΘYC. I (Iota = I), Iêsoüs = Iisus X (Chi = H), Hristos = Cristos Θ (Theta = Th), Theoü = Theui (Dumnezeu, la forma genetiv) Y (Ypsilon = Y), Yios = Fiu C (majusculă corespunzând majusculei greceșți Σ = Sigma = S), Sotêr = Sotir (Mântuitor). Inițialele IXΘYC înseamnă
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
are semnificația de o deviere de la uzul normal, de la folosința firească, caracterizând anormalitatea din acest punct de vedere, legătură în mod special de insațiabilitate, de lipsa de hotar în privința dorinței sexuale și a comportamentului 1 Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după acrostih, cap.110, traducere din grecește, introducere și note de Dumitru Stăniloae, membru de onoare al Academiei Române, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. VII, Edit. Humanitas, București, 1999
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ca o lumină a lui Dumnezeu și a modului cum trebuie să ne comportăm noi pentru a ne face asemenea Lui, împlinind voia Lui, devenind uniți în voință cu El. (n.s. 14, p. 105) footnote>”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 24, în Filocalia..., vol. VII, p. 105) „Numai credința din har, lucrătoare prin porunci în Duh e îndestulătoare pentru mântuire dacă o păzim și nu o alegem pe cea moartă și nelucrătoare, în locul celei vii și lucrătoare în Hristos
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Hristos. Căci credinciosul trebuie să primească chipul și viața cea întru Hristos lucrate de credință. Credincioșii au învățat că neștiința aduce credința moartă și nesimțitoare, care e numai vorbă, și nu pe cea din har”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 28, în Filocalia..., vol. VII, p. 106) „Însemnează-ți însă că credința, după cuvintele predate de Dumnezeu, este îndoită. Una e, îndeobște, cea a tuturor credincioșilor ortodocși, iar alta a unora puțini care prin împlinirea tuturor poruncilor îndumnezeitoare s-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
izvorăsc faptele. De aceea în fapte se arată lumina credinței sau a harului și a mărturisirii, a puterii lui Dumnezeu și a omului restabilit prin har în propria lui putere. (n.s. 69, p. 142) footnote>”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 119, în Filocalia..., vol. VII, p. 142) Credința fără fapte moartă este „Credința fără faptă și fapta fără de credință vor fi la fel de lepădate. Căci credinciosul trebuie să-și arate credința aducând Domnului fapte. Pentru că nici părintelui nostru Avraam nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
5, 11). Credinciosul trebuie să fie cu bună nădejde și să creadă în adevărul lui Dumnezeu mărturisit în toate Scripturile, dar să și mărturisească neputința sa, ca să nu-și primească osândă îndoită și de neocolit”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 103, în Filocalia..., vol. VII, p. 131132) „În privința fratelui de care mi-ai vorbit, el e războit de necredință. Și acesta este eresul fariseic. Despre aceștia Domnul a spus: Neamul acesta cere semn și semn nu i se va
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mântuirea sufletelor, Cuvântul Dumnezeu-Omul<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Iisus este eliberarea, căci El este liber și izvorul din care emană toată puterea libertății sau a puterii asupra patimilor înrobitoare. (n.s. 54, p. 131) footnote>”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 103, în Filocalia..., vol. VII, p. 131) „Credincioșii sunt în chip vădit moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos (Rom. 8, 17), ca un fel de hristoși de al doilea, părtași ai firii dumnezeiești (2 Petru 1
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la probă. Să adăugăm o sectă care nu există. Fondată recent“. Îmi reveni În minte curioasa Întrebare a lui De Angelis, dacă auzisem vorbindu-se despre Tres. Și am spus: „Organizația Tres“. „Și asta ce-i?“ Întrebă Belbo. „Dacă există acrostihul, trebuie să existe și textul subiacent“, zise Diotallevi, „altfel nici rabinii mei n-ar fi putut practica Notarikon-ul. Să vedem... Templi Resurgentes Equites Synarchici. Vă place?“ Numele ne-a plăcut, l-am scris la coada listei. „Cu toate bisericuțele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Coada Începea pe aleile betonate, Între straturile de flori vesele, continua până la etaj, mai traversa un hol și se oprea În fața unei uși cu lacul plesnit. Repetentu Își petrecuse orele la coadă Încercând să compună În minte cât mai meșteșugite acrostihuri. În vremea asta, așezat la umbră În curtea Inspectoratului, Foiște dezbătea chestiuni spirituale cu feluriți interlocutori care se perindau pe băncuța de lemn vopsită În verde. După ce Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fracturat în segmente cu titluri arbitrare, unele deplin incoerente prin elipsă și absența punctuației: Peisagiu firul de vânt o piatră, Peisagiu soldații vântul, Peisagiu arbore genealogic, Peisagiu oră ipsilon. În Peisagiu nostalgie, dedicat „celui cu plete Romanticul”, e introdus un acrostih compunând numele Perpessicius. Cel puțin un text include sensuri sociale, vorbind în titlu de „mulțimi” și „pâine”, iar apoi de „mulțimile mugind / cu vântul rău adună știrile / din subștiri bătute de grindini”. Priveliștea din Peisagiu epifanie e de „iarnă fimbul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
worst they will certainly mend / Profeția. Cînd vremurile sînt cele mai rele, ele sigur se vor îmbunătăți - "Ceasul opresiunii"; "Viciul proslăvit"; "ticăloasa Corupție". To the beauteous Miss Hoyland / Către frumoasa Dră. Hoyland - "chinurile minții mele". Acrostic on Miss Hoyland. 1768 / Acrostih pentru dra Hoyland - "chin, nespus de sever!"; "nimic afar' de-acel favor ce-i binecuvîntat nu-mi potolește suferința, / Moartea, de-i refuzat, iute va aduce ușurare". To Miss Hoyland. 1768 / Către dra Hoyland. 1768 - "Tu ești substanța mea, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cu încercarea de artă barocă, străină lui. Imaginea măștii, în Satiră, specifică barocului, are la V. numai un sens demascator, ce l-ar apropia de J.-J. Rousseau și de preromantism. Parodia (Tatăl nostru parodiat), gen foarte răspândit în iluminism, și acrostihurile grecești sunt nu numai virtuozitate, ci și plăcere de a construi și de a decora. Jalba către vodă Hangerli arată, și ea, o frază bine stăpânită, cu perioade echilibrate, deși închide un zbucium sufletesc puternic; grija pentru construcție se menține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
cu adopția, în care raportul între același și altul se pune în termeni de circularitate. În fine, dacă antologia, florilegiul, culegerea constituie un banchet, ne vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih textul care le primește și adăpostește 645. Chestiunea traducerii, căreia Antoine Berman i-a consacrat o carte frumoasă cu un titlu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
florilegiul, culegerea constituie un banchet, ne vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih textul care le primește și adăpostește 645. Chestiunea traducerii, căreia Antoine Berman i-a consacrat o carte frumoasă cu un titlu semnificativ, Încercarea Străinului 646, ridică problema a ceea ce, în ospitalitate este primit de către Celălalt. Istoria traducerii permite să distingem
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]