8,266 matches
-
aș fi putut lua drept controlor de bilete. Nici acum nu regret că am preferat estetismul civismului în acea scenă din autobuz. Îmi plac oamenii care știu să-și facă meseria. Tînăra hoață din 368 mi s-a părut o actriță începătoare care și-a uitat replica, dar își parează amnezia cu o grațioasă ieșire din scenă. Am asistat odată, la o pedepsire publică a unui hoț de buzunare. Mi-a pierit civismul cînd am văzut de ce e în stare pumnul
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
Și cel mai limpede: ultimul film al spaniolului - fostul copil teribil al Movidei madrilene - are puritatea de cristal fierbinte a unei opere clasice. Cei care l-au descoperit pe Almodovar abia odată cu Totul despre mama mea ( film dedicat tuturor acelor actrițe mitice - de la Bette Davis la Romy Schneider -, tuturor femeilor... și mamei sale) vor fi avut, poate, surpriza să constate că două dintre actrițele sale fetiș ( Cecilia Roth și Marisa Paredes) apar, preț de cîteva secunde, în-tr-o scenă din Vorbește cu
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Cei care l-au descoperit pe Almodovar abia odată cu Totul despre mama mea ( film dedicat tuturor acelor actrițe mitice - de la Bette Davis la Romy Schneider -, tuturor femeilor... și mamei sale) vor fi avut, poate, surpriza să constate că două dintre actrițele sale fetiș ( Cecilia Roth și Marisa Paredes) apar, preț de cîteva secunde, în-tr-o scenă din Vorbește cu ea; cei care-i cunosc filmografia în amănunțime le vor mai fi recunoscut pe alte două dintre veteranele sale: Loles Leon ( sora Victoriei
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
în rolul editoarei lesbiene, Julianne Moore - deși nu face decît un fel de replay al rolului din Far From Heaven de Todd Haynes ( tot gospodină, tot frustrată, tot anii ’50) - demonstrează încă o dată că este una din cele mai mari actrițe contemporane, iar Nicole Kidman ( cu nas de latex) reușește o performanță memorabilă în chip de Virginia Woolf: un rol de caracter care-i dezvăluie talentul cameleonic, deja întrezărit în Moulin Rouge sau The Others și confirmat definitiv cu Dogville. Dar
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Romånia, lucru care-l irită/contrariază întrucîtva), plus că a fost cuplat cu nenumărate femei frumoase și celebre... "Laura" ar fi una din ele - în orice caz, numele ei revine frecvent în povestirile lui (lungi - foarte lungi). Aflu că e actriță și mă gîndesc, imediat, la Laura Dern (care-a jucat în Blue Velvet și Wild at Heart), mirîndu-mă doar de gusturile lui la femei, pînă cînd se dovedește că, de fapt, nu este vorba de acea Laura (bine că n-
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
în groapa din patul lui, în suferința lui, decît în relața cu Olga Sergheevna Ilinskaia. E mai bine să fii iubit. E mai bine cu Agafia Matveevna - și Toca a fost extrem de inspirat alegînd-o pe Virginia Mirea pentru acest rol, actriță la Teatrul de Comedie - care îi ia locul, încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe de melodramă, actrița descoperă accidentele și surprizele vieții pe un traseu căruia îi găsește armonia interioară, pe muchia îngustă dintre ludic și tragic. În cîmpul de forță emanat de ea, Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu și Oana Ștefănescu își construiesc personajele nuanțînd tușele groase
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
și să cîștig un premiu. Am făcut "Doi oameni și un dulap" și am cîștigat. Acest lucru m-a ajutat să debutez în lung metraj și să realizez "Cuțitul în apă". Polanski se căsătorește cu frumoasa Barbara Kwiatowska (o tănără actriță, vedetă în epocă și interpretă a unor filme semnate de Andrzej Munk "Norocul șașiu" sau Janus Morgenstern "Jowita" dar și al succeselor populare gen "Ewa vrea să doarmă" și care la începutul anilor ’60, sub numele de Barbara Lass, va
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
comic. Și așa s-a născut "Balul vampirilor". Între 1968 și 1980, Roman Polanski ajunge în centrul scandalurilor, după triumful lui "Rosemary’s Baby"( cu Mia Farrow în distribuție), primul său film american și, mai ales, după asasinarea soției sale, actrița Sharon Tate, de către membrii sectei lui Charles Mason. Vedetă mediatică, el realizează în Anglia "Macbeth" (finanțat de către fondatorul "Playboy", Hugh M. Hefner), la Hollywood "Chinatown" ( Premiul Oscar pentru scenariu) și "Tess" în Franța, cu Nastassja Kinski, noua sa companioană. O
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
spațiul unui teatru intim, de cameră, unde contactul cu actorii este, și el, direct, aproape epidermic. Sorin Militaru ne oferă un spectacol matur, care se situează într-un fel de avantgardă față de ce se întîmplă frecvent prin teatre, cu trei actrițe nu tocmai la începutul carierei, dar care acceptă să intre și pe un alt fel de drum. Poate cea mai experimentată dintre ele în acest sens este Coca Bloos (Mariedl), care a lucrat cu Militaru și la Odeon. Grete este
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
confruntări cu propriul eu, dar și cu restul lumii, trei voci ale unor visceralități mai mult sau mai puțin disimulate. Trei personaje recognoscibile în prezentul cel mai acut și halucinant, trei roluri asumate cu credință și devoțiune de cele trei actrițe, care joacă pentru prima oară împreună. Une femme fatale, cîndva, o cîrcotașă meschină și bigotă și o retardată visează sau au coșmaruri în spațiul mic, închis, de la subsolul unei locuințe. Acolo unde intimitate nu există, iar dialogul se desfășoară între
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
Dobrin, de la gesturile clare și emblematice ale fiecărui personaj, la ritmul diferit, la tonul rostirii, la atitudine, la relațiile ciudate dintre ele se suportă, se urăsc, ucid la schimbările bruște de atitudine și înfățișare. Tocmai absorbția fiecărui personaj de către fiecare actriță dă jocului strălucire, deși lumea de sub lume este atît de dură și de tranșantă. Faptul că se joacă la ACT, sub pămînt, pare deja o idee de spațiu. Scenografa Alina Herescu adaugă un singur element pe scenă, o cortină pictată
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
fi direcționată tocmai forța, înainte să se tranforme în șablon. Lucru amendabil și aici, la Casandra. Sigur că personajul este o tînără sălbatică, furioasă, revoltată, agresivă. Dar nu numai atît. Personajul riscă să devină schematic în tratamentul linear pe care actrița i-l aplică și pe care regizoarea, și ea tînără, nu s-a priceput să-l modeleze. Pe de altă parte, mă gîndesc că este și prea plinul tinereții și prea grabnica dorință de a arăta repede tot ce știe
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
restrîns al regizorilor cu două Palme d’Or la activ: una în 1985, pentru Tata e plecat în călătorie de afaceri, și una în 1995 pentru Underground. Cît despre juriul "mare", președinte va fi regizorul francez Patrice Chereau, înconjurat de actrițele Aishwarya Rai (India), Meg Ryan (Statele Unite), Karin Viard (Franța), de scriitorul napoletan Erri De Luca, de actorul francez Jean Rochefort și de regizorii Steven Soderbergh (american, laureat cu Palme d’Or), Danis Tanovic (bosniac) și Jiang Wen (chinez). "Cu un
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
parcă, și ea, ceva din stranietatea unei orhidee; în plus, are tristețea unei făpturi care ar vrea să simtă ce e aceea "o pasiune nemărginită", dar are resurse limitate... Personajul i-a adus Globul de aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar, așa cum "hoțului de orhidee", lui Chris Cooper, curajosul știrb și seducător, i-a adus un Glob de aur și un Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Totul e credibil în film, pînă cînd scenariul
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
Amenințarea la adresa relației pare a fi încorporată de fratele Monei, Phil, interpretat de un Paddy Considine la fel de reușit și adecvat cum îl știți (nu că fetele ar juca prost, dimpotrivă, Press a fost catindată la distincția pentru cea mai bună actriță acordată de Academia Europeană de Film). Mai există o asemănare cu Legăturile: calitatea excelentă a imaginii, bașca modul de filmare, operatorul lui Pawlikowski manevrînd o cameră ceva mai vioaie, ținută în mînă și la planuri medii. Scenariul... Cum să vă
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
asta, ci eroina acestui articol - una dintre cele mai scurte din tot șirul de puneri în scenă ale piesei. La finalul acesteia, parcă, Olivier a afirmat ceva ce avea mari șanse la acea vreme să fie o minciună: "O mare actriță tocmai s-a născut". Se știe, era vorba de Vanessa Redgrave, iar ceea ce v-am povestit reprezintă a mai cunoscută anecdotă despre ea. Mai puțini știu porecla pe care i-a dat-o, ani mai tîrziu, dramaturgul John Osborne care
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
dramaturgul John Osborne care nu o putea suferi, anume "Big Van" (van însemnînd furgonetă în engleză). La capitolul prieteni, Vanessa o înregistrează pe Jane Fonda. Fiica pe care aceasta o are cu regizorul Roger Vadim poartă același prenume ca și actrița britanică. Viața personală nu i-a fost ușoară: lupta pentru diferite cauze a ținut-o uneori departe de copii, adică de cele două fiice, Natasha și Joely, plus fiul Carlo (actualmente regizor, autorul Febrei care a fost proiectată onorific la
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
două fiice, Natasha și Joely, plus fiul Carlo (actualmente regizor, autorul Febrei care a fost proiectată onorific la TIFF), rezultat din relația cu actorul Franco Nero. A fost căsătorită cu Tony Richardson, un regizor bisexual, care a murit de Sida. Actrița își amintea șocată - la conferința de presă - că în timp ce soțul ei murea de această boală, nimeni nu știa prea mult despre ea. Vanessa Redgrave e cunoscută în aceeași măsură pentru rolurile din teatru și film, ca și pentru activismul ei
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
i-a mers la inimă - știu pentru că m-a rugat să îi explic de ce a demisionat din postul de ministru - a fost Mona Muscă. Dintre regizori, Redgrave îi declară minunați pe "cei doi Radu" (Mihăileanu și Muntean). În ceea ce privește filmele românești, actrița vorbește cu drag de Marilena de la P7 a lui Cristi Nemescu și de Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii de Cătălin Mitulescu. Din cîte știu eu, nu a apucat să vadă A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu, cîștigătorul
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
nu a apucat să vadă A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu, cîștigătorul a trei premii din festival, inclusiv Trofeul. Interviul care urmează nu intră pe lista celor ușor de făcut. Pe de o parte, e de înțeles, actrița și-a avut partea de necazuri cu presa. Așa că întoarce pe toate fețele orice întrebare pe care i-o pui, iar riscul de a te alege cu trei interogații în loc de un răspuns te pîndește la fiecare pas, ceea ce generează, la
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
traducere, de interpretare, de producție, pînă și de locul unde producția e plasată. Nici un rol din lungmetraje n-a fost la fel de solicitant. De altfel, piesele grecești se transformă în cele mai îngrozitoare filme posibile. (Atenție cetitoriule! Acestea le spune aceeași actriță care a jucat în 1971 în Troienele adaptate după Euripide ale lui Michael Cacoyannis. Co-starurile erau Irene Papas și Katharine Hepburn). Oricum, mi se pare că un actor trebuie să depună la fel de mult efort, să fie la fel de implicat și de
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
personaje de film care vă erau destinate în această manieră? - Nu, acesta a fost singurul. A mai existat însă o situație similară, dar nu tocmai, cînd am lucrat la filmul Julia (pentru care a luat Oscarul pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar, vă reamintesc), în 1978. Co-scenarista era Lillian Hellman, autoarea poveștii pe care se baza lungmetrajul, poveste publicată în volumul Pentimento (una dintre cele trei părți ale memoriilor scriitoarei - n. red.). Ea a fost cea care i-
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
era înfricoșătoare. Există însă diferența că, în primul caz, doamna Dalloway era ficțională, pe cînd Lillian transformase în personaj o femeie în carne și oase, care îi fusese prietenă apropiată. Și, pe final, ca să prindeți și gustul personei politice a actriței... - Revenind la prezent, de ce ați militat contra războiului din Irak? - Oh, am participat la multe demonstrații împotriva acestui conflict armat. La fel ca toată lumea. Aveam motive întemeiate și interconectate pentru care protestam. În primul rînd, pentru că știam că irakienii nu
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]