8,468 matches
-
istoriei și de altfel istoria începe cu genealogie că primele date istorice pe care le avem de pildă de la egipteni sînt pur și sumplu genealogii ale faraonilor. Și încetul cu încetul în vremurile acelea se considera foarte important rolul individului. Acuma, cum să zic, știința istorică tinde mai mult, mai cu seamă în ultimele zeci de ani s-a făcut o adevărată revoluție în istoriografie și se consideră că evenimențialul nu mai are aproape nici o importanță și atuncea dispar și personalitățile
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
diploma ioaniților dată de regele Ungariei unor cavaleri francezi din }ara Sfîntă, în fine, din Palestina, în 1247 vorbește de "majores terrae", adică cei mai mari ai pămîntului. Ei sînt considerați, sînt convins că sînt strămoșii boierilor români. Bine, dar acuma m-ați întrebat de familia paternă, care nu e din boieri mari. Djuvăreștii sînt o familie aromânească, deci din Munții Pindului, în Dicționarul lui Papahagi zice neam de celnici aromâni, adică trebuia să fie șefi de clan. Și sînt cîțiva
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Paris, ăia au scris pe franțuzește, cum se scriu numele turcești, cu DJ. Și probabil că ei su păstrat ortografia asta cînd s-a adoptat alfabetul latin, considerănd că... Și e mai bine, că mai s-au găsit alți Giuvărești, acuma. Îi distinge de alții. Au dat cîțiva intelectuali distinși, mari medici, diplomați, miniștri, chiar fratele bunicului meu a fost de trei ori ministru de Externe în 1910, mă rog, asta-i familia Djuvara. În momentul cînd s-a căsătorit mama
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
mezalianță. Nu era echivalent pe vremea aceea. Astăzi lumea nu-și mai dă seama de aceste" - Casa mare de pe Calea Victoriei, renovată și strălucitoare" - Da, e o casă Grădișteanu. Adică tot terenul acela dintre Calea Victoriei și unde cotește strada Niculae Iorga acuma, era un teren care aparținea familiei. Cel care a avut locul către Calea Victoriei era văr cu bunicul meu. Bunicul meu avea casa în care mi se pare că e o școală primară acolo. Chiar acolo s-a născut mama în
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
ori ministru. Și deci e o casă clădită de Ionaș și de sora lui, care era măritată Ghica. Fiindcă Ionaș nu a avut copii legitimi și deci s-a înțeles cu soră-sa, a rămas casa" De aceea se spune acuma Casa Ghica, dar de fapt e o casă Grădișteanu. - Dar dumneavoastră ați copilărit în București, nu ? - Am copilărit în București, dar nu mai aveam nici o proprietate. Ce a avut mama, a moștenit numai o bucată de pămînt în Dobrogea, fiindcă
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
marea expropriere din 1918-1922 s-a luat 90% din ea. Mama s-a regăsit cu 50 de hectare. Și le-a vîndut, că nu se putea ocupa de ele, și a cumpărat o căsuță destul de puțin arătoasă, prin cartierul Buzești. Acuma nici numai există strada. Dar aceea a vîndut-o mai tîrziu. - Nu mai păstrați nici un obiect de la mama dumneavoastră ? - Dar ce obiecte să am de la dînsa decît tabloul... De pildă în camera mea am o frumoasă acuarelă făcută de un pictor
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
care a aparținut familiei dinspre mama, aș fi făcut-o, dar bineînțeles n-am cu ce. - Dar mai păstrați obiecte pe care le-ați purtat cu dumneavoastră, în Africa, peste tot prin lume ? - N-aș putea să vă spun asta. Acuma vedeți că am cîteva obiecte africane, dar puține la număr fiindcă nu eram un om bine plătit acolo, că eu am fost plătit de africani, nu am fost ținut de franțuji acolo, eu eram angajat direct de guvernul african, așa că
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
schimbat. Să vă spun ceva, astea sînt chestiuni inconștiente, nu schimbi limba unei perechi, unui menaj. Dacă noi am vorbit franțuzește de cînd ne-am cunoscut și ne-am iubit și ne-am căsătorit, nu era dintr-odată să spun, acuma sînt în exil, să știi că nu mai vorbesc decît românește. Nevorbind românește în casă, sau prea puțin, aia mică a uitat. Mai cu seamă că se ducea la școală, eu încercam s-o silesc să-mi povestească pe românește
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
liber, care mi se părea mie extraordinar. Vorbea pe limba lui. Și mă gîndeam că se poate vorbi pe limba ta, chiar și într-un timp al limbii de lemn. M.C.: Se poate vorbi într-o limbă neocupată. N.M.: Exact. Acuma, citind eu pentru o carte la care lucrez ce scria Călinescu în anii '40, sau alții, în anii '50, inclusiv Paul Georgescu, Crohmălniceanu, îți spun că sînt un pic îngrozit și-i dau dreptate lui Marino să fi fost șocat
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
construcții, în funcție de gradul de "depersonalizare", se pot distinge, mai întîi, cele în care dracul e un actant mitologic, manifestat ca atare în enunțuri imprecative sau non-imprecative ("Lua-te-ar dracu", expres.ro/comments; "Mărine, dracu' te-a pus să mori acuma...", revistarespiro.com); apoi, numeroase sintagme, expresii și locuțiuni, îmbinări stabile (tot un drac, ca dracu, dat dracului etc.); în fine, construcțiile în care, nelegat gramatical, termenul devine o simplă particulă pragmatică (" Stinge dracu lumina aia că mi-e somn!", agonia
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
rol și nu în general, pe fiecare cuvînt, accent, intenție. Doar pentru asta, pentru această împrospătare și ar merita să vedeți acest spectacol. "Ce an seducător și liber, '89! Să-l înfulecăm, să-l digerăm, să-l anulăm. Fierbinte avem acuma pe ' 89 Frustrările, eșecul să uităm." M-am gîndit, cîndva, mult timp, cum naiba nu s-a găsit altă combinație de cifre pentru linia erotică. Cum să înceapă ea, repetitiv, inflamant, cu 89 89, cînd mie mi se părea că
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
apărea și acesta — Ai văzut asta și anul trecut odată, nu știu dacă mai ții minte, erai mai mic. Acum Însă cu siguranță nu vei uita și poate va fi una din cele mai interesante amintiri din viața ta. Vezi, acuma o punem Într-o poziție mai bună, Îi așezăm niște paie unde trebuie, Îi dăm și puțin ajutor. Așa fetițo! Hai că... merge! Vezi, acum Începe bine, străduiește-te! Ca un pleznet de bici năvăli pe ușa deschisă vântul. În
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
Evident este o problemă de menținere a lumii într-o acceptabilă și posibilă, atîta cît este posibilă, dar este, toleranță mutuală și nestîrnire a patimilor distrugătoare care le au toate națiile. Nebunul de George W. Bush a stîrnit balaurul. Și acuma sunt lucruri care se întîmplă augumentat, din ce în ce mai mari. Grave de tot. Nu știu unde va duce chestia asta. Adaug aicea o chestie sentimentală, personală, ca să mă înțelegeți ce vreau să spun, vis-ŕ-vis de ce sunt foarte alarmat. Eu am avut abia la 54
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
chestia asta. Adaug aicea o chestie sentimentală, personală, ca să mă înțelegeți ce vreau să spun, vis-ŕ-vis de ce sunt foarte alarmat. Eu am avut abia la 54 de ani știrea că voi avea un copil. Care s-a și născut. Și acuma are 31 de ani, sau 32. Care e un băiat foarte deștept și foarte simpatic.Îl găsesc mult mai important pentru mine, dar muuuult mai important decît faptul că am scris niște cărți pe care unii mi le-au lăudat
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Mor foarte neliniștit ! Mi se pare că acești copii vor trăi într-o lume infernală și inimaginabil de monstruoasă, cum n-a mai fost în trecut în istorie. Și mă tem că așa o să fie. Cînd văd ce se petrece acuma, ce-au făcut americanii...Eu știam asta...În prima zi cînd a auzit că pleacă cu un fel de urale ŕ la...În Camera Reprezentanților unde s-a decis războiul contra terorismului, am avut o senzație similară cu cele cînd
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
unui concept. Știi că pornești la război contra cuiva. Știi cum arată, știi unde este, știi cine este și te lupți cu el. Cu anumită onestitate a adversității. Adică războiul este crud și oribil, dar are niște legi de onoare. Acuma nu mai are. Nimic. Cînd am văzut la televizor un superb portavion plecînd la războiul împotriva terorismului, mi s-a părut ceva fantastic de idiot și de periculos. Unde e terorismul ca să-l ataci ? În cine o să tragi ? Cu cine
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
și victime, sigur, a fost grozav de mare dezastru cu acele atentate, dar mai cu seamă au demonstrat că nu există invincibilitate și că nu există nici un fel de șansă pentru cei fuduli și proști. Fuduli și proști, ăștia erau. Acuma m-am răcorit. (rîde). L.G.: Știu că tatăl dvs. , cînd erați copil, vă trezea cu Mozart. Al. P.: Da. E adevărat, da. L.G.: Cum credeți că ar trebui crescute generațiile care urmează ca să fie pregătite pentru lumea în care o să
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
cu seamă. Dar sunt anumite lucruri mai presus de care nu se poate trece, și care readuc lucrul la un numitor comun și la rațiune și la cumințenie și la înțelegere. De aia mă speriasem adineaurea, și mă sperii și acuma , că nu știu ce se va întîmpla dacă continuă demența asta care a început cu George Bush...Că și Bush tatăl a fost o mediocritate. Juca golf și a avut această imprudență, cînd era președinte, să țină la Kiev un discurs în
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
gîndit că îmi plăcea grozav, dar nu-mi dădeam seama că-mi place cel mai mult D"Artagnan. (rîde) Sigur că D"Artagnan ! L.G.: Și mai aveți pasiunea din tinerețe pentru Proust ? Al. P.: Întrebare grea. Mi se întîmplă și acuma să mai scot o vorbă din Proust și să mă încînte și să rămîn cu ea. Totuși cred că Proust a fost o cale care a dus la o fundătură. De ce zic asta? Am citit Filocaliile traduse de Părintele Stăniloaie
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Iorgulescu, nu vă dați seama ce greu a fost. Și cu Cahiers roumains... În '80, când cenzura s-a intensificat, a trebuit să pun condeiul jos. Nu mai puteam. De atuncea m-am și îmbolnăvit de tensiune și sufăr și-acuma. Și de-asta iau niște precauțiuni. Evit în general polemicile, nu mai răspund; mi-am zis c-ar fi prea... să fac un accident vascular de dragul lui X sau Y, care nu e de acord cu mine. A fost foarte
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
cam epuizat, nu?! și, în definitiv, de ce noi n-am avea dreptul la libertatea de opinie, să punem în discuție toate gloriile acestea. Nu în sens de frondă, nu, nu, ci de a vedea ceea ce corespunde cu propriile noastre tendințe. Acuma lucrurile acestea s-au consumat, dar pe vremea când am fost pus la punct, într-un mod strivitor, între ghilimele, ,hm! cum? Roland Barthes? Cine e ăsta, Marino, ca să-l conteste pe Roland Barthes?" Uite, dom'le, că există... și
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
la Biblioteca Centrală Universitară. Vreau s-o dau acolo. Este un hobby, care mă amuză și, în același timp, mă și instruiește, fiindcă uneori rămân perplex. Să vă dau un exemplu: prin pulverizarea Uniunii Sovietice, fiecare republică fostă unională are acuma propriile sale emisiuni poștale și fiecare își revendică tot felul de clasici locali. N-am de unde să-i identific, trebuie să-i cred pe cuvânt că sunt, nu? Uneori îi identific pe cei orientali, mai cunoscuți. Intră în enciclopedii, în
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
nu mă infatuez prea mult, dar nici nu mi-e rușine de el. Am scris și articole, am publicat la un moment dat în reviste filatelice italiene despre scriitorii români în filatelie și așa mai departe. M-am jucat. Dar acuma nu prea mai am timp, din motive de enciclopedism, ca să spun așa. M.I. Domnule Adrian Marino, vă mulțumesc.
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
confesivă și memorialistică. Provine, oare, acest comportament atipic dintr-o reticență față de confesiuni, ori există altă explicație? Adrian Marino: Domnule Iorgulescu, în primul rând eu nu sunt chiar așa de rezistent la ideea de confesiune, fiindcă, vă fac o confesiune acuma, eu am scris deja confesiunile mele. Sunt intitulate Viața unui om singur. E un volum imens, de vreo 1400 de pagini, care trebuie puțin redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
și pot să spun, după o anumită experiență de opt ani, că lucrurile au fost.... La un moment dat era întreaga Centrală sionistă, într-altul era întreaga Centrală, ca să spun așa, masonică... teroarea unor masoni români, nu le mai citez acuma numele, în Jilava, când li s-au luat les lettres patentes, diplomele... Vă dați seama, pentru ei era drama lor, era, cum să spun, era rațiunea existenței lor și erau absolut înnebuniți. Erau oameni fanatizați în felul lor. Pușcăria a
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]