1,099 matches
-
nominal prin care se identifică sau se califică subiectul. Numele predicativ este o parte de propoziție care se prezintă sub două feluri: Numele predicativ se exprimă prin: a) substantiv comun sau propriu in cazurile Nominativ, Genitiv (cu sau fără prepoziție), Acuzativ (cu prepoziție) si Dativ (cu prepoziție): b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
compus), două număre (singular și plural, există și rămășițe ale dualului), trei persoane (eu/noi, tu/voi, el/ei), două aspecte (perfectiv și imperfectiv), trei moduri (indicativ, imperativ și condițional), trei diateze (activă, pasivă și reflexivă), șapte cazuri (nominativ, gentitiv, acuzativ, dativ, instrumental, locativ și vocativ) și trei genuri (masculin, feminin și neutru, feminin și neutru schimbând în așa-numit „nemasculin” la plural). Limba poloneză este unica limbă slavă în care atât în limbajul comun cât și literar se poate pune
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
îndeobște: "de la Potaissa către Napoca", considerând că forma de genitiv a numelui Napoca ar exprima o locație (așa numitul genitiv locativ) și nu aparteneța, cum se întâmplă de obicei. Numai că în limba latină direcția este exprimată firesc prin cazul acuzativ plus prepoziție (ad, versus etc). De aceea nu putem exclude ipoteza formulată încă de Theodor Mommsen, că Napoca era numele unei regiuni, care îngloba și satul (vicus) Potaissa. Centrul acestei regiuni era situat în așezarea omonimă de pe Someșul Mic. În
Miliarul de la Aiton () [Corola-website/Science/306906_a_308235]
-
fix. Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziții) și vocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele substantive există cazul locativ folosit pentru a arăta un loc (înlocuit de obicei cu ablativul), dar acest împrumut de la indoeuropeni este de găsit doar
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
în sensul original "companion", dar mai apoi cu sensul de curtezan imperial, și în cele din urmă "conte"). Cuvântul viconte, folosit în limba engleză din 1387, vine din franceza veche "visconte" (în franceza modernă: "vicomte"), din latina medievală "vicecomitem", cazul acuzativ al cuvântului "vicecomes", din latina vulgară "vice-" "asistent" + latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
serviciului care era însărcinat cu pregătirea Poloniei la adoptarea monedei unice, prelungind acest termen "sine die". Acordul în număr al substantivelor și adjectivelor este destul de complex în limba polonă, întrucât există mai multe feluri de plural. La nominativ și la acuzativ (cazurile care exprimă noțiunile de subiect și de obiect), se folosesc formele "złoty", "złote" sau "złotych" și formele "grosz", "grosze" sau "groszy":
Zlot polonez () [Corola-website/Science/296629_a_297958]
-
aceasta nu este decât o distincție verbală: dialectele și gruparea lor rămân aceleași. Dialectele grecești de nord-vest diferă de cele din grupul doric în două însușiri generale: dativul plural al declinării a III-a în ("-ois") (în loc de ("-si")) și ("en") + acuzativ (în loc de ("eis")). Dialectele sunt, după cum urmează:
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
se folosesc cuvintele "N.N., eu te botez pe tine în..." , iar în cea evanghelică se folosește traducerea lui Martin Luther "N.N., eu te botez întru numele ...". În textul grecesc original (de ex. Mt. 28, 18-20) prepoziția εις se află în acuzativ, fapt care ne arată o direcție sau un scop (în; întru, pentru). Mai clar se exprimă Apostolul Pavel în Rom 6, 3ff că fiecare care s-au botezat „în” (εις) Iisus Hristos, a fost botezat „întru moartea sa” (εις τον
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
rezultatul concursului.2/ -atribut pronominal genitival:El s-a așezat lângă o fântână 1/ a cărei apă se scurgea. 2/ - complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decât frații lui 1/ pe care i-a lovit.2/ - complement indirect (în acuzativ): Am citit cartea 1/ despre caremi-ai vorbit. 2/ - complement indirect (în dativ): El a chemat elevul 1/ căruia i-a dat caietul. 2/ - complement circumstanțial de loc: Admirăm munții 1/ spre care ne îndreptăm pașii.2/ - complement circumstanțial de timp
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
iarăși într-o țară cu totul necunoscută, cu nume de sate și munți pe care nu le mai auzise. A făcut popasul obișnuit într-un sat căruia îi zice Sabasa..." pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de propoziția simplă „pe", funcție sintactica de complement direct, căruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei." ceea ce
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
sunt unele verbe ca "a binevoi", "a comporta", "a durea" etc. În mod tradițional, diateza reflexivă este considerată a fi acea formă a verbului care se distinge morfologic prin faptul că este asociată cu formele neaccentuate de dativ și de acuzativ ale pronumelui reflexiv, cu sau fără funcție sintactică. Din punctul de vedere al conținutului, se caracterizează prin opt sensuri sau valori, ceea ce face să fie contestată existența diatezei reflexive, verbele cu această formă fiind incluse în celelalte diateze. Categoriile de
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
fi interpretat „această fată o iubește pe acea fată”. Totuși aceasta este o simplă interpretare deoarece în numele formației nu există niciun verb. Numele vine de la „ta” (pronumele „acesta” în cazul nominativ, genul feminin - „aceasta”) și „tu” (pronumele „acela” în cazul acuzativ, genul feminin - „aceea”) din limba rusă. În anul 2002, când t.A.T.u. plănuia să lanseze primul single „All The Things She Said” au vrut să folosească numele „Tatu” dar era deja folosit de către o trupă din Australia. Pentru
T.A.T.u. () [Corola-website/Science/303409_a_304738]
-
lui invariabil mai ales ca frecvență. Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
care, la franci și la merovingieni, era desemnat un om liber, care jurase fidelitate persoanei regelui și îl însoțea în campaniile războinice. Substantivul "antrustion" este un împrumut din limba franceză. Cuvântul din este împrumutat din latina medievală: "antrustio", "antrustionis" (la acuzativ singular: "antrustionem"), care este un derivat al cuvântului "trustis". Acesta, la rândul său, este împrumutat din vechiul german "Trost", „fidelitate”. De notat apropierea etimologică a cuvântului "antrustion" cu verbul din . Avem informații despre "antrustion" din una din scrierile lui Marculfus
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-/, din care atât /a/ cât și /l/ pot fi asimilate de sunetele din apropiere. Substantivele nedeterminate sunt marcate în general prin sufixul /-n/, care se numește "tanwīn": nominativ: "walad" (un copil); acuzativ: "walad" (pe un copil); genitiv: "walad" (unui copil). [[Adjectiv]]ele în araba literară au marcă pentru caz, număr, gen, așa cum au și substantivele. [[Pronume]]le în araba literară au marca pentru persoană, număr și gen. Există două tipuri, și anume
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
frază; cine = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactica de subiect. „Auzi tu, mama, cate-mi spune? Si-alearga-n sat să mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune?” câte = pronume interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de complement direct, cu rol de conjuncție în frază; câte = adjectiv pronominal interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjuncție în frază;
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune?” câte = pronume interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de complement direct, cu rol de conjuncție în frază; câte = adjectiv pronominal interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjuncție în frază;
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
(la plural în sau tot în , transcrise Paxoi sau Paxi, la acuzativ în ), este o insulă ionică (a Greciei). Ea este situată la sud de insula Corfu. La 2,5 km la sud de se află o mică insulă, Antipaxos, care numără doar vreo patruzeci de locuitori permanenți. Paxos are lungimea de
Paxos () [Corola-website/Science/328610_a_329939]
-
aflat nici o privire,/ în cârciuma creștea încet arătarea ce ne însoțește,/ printre râsete, printre gesturi, printre foarte firești/ întâmplări,/ se așeza crâncen și lent evenimentul fără nici o urmare." Latinist de formație, Pântea servește o lecție aprofundata de sintaxa clasică: "Un acuzativ despre care, deși e întâlnit adesea în poeme, nimeni nu va ști niciodată nimic. Cel mult, retorii, de toate vârstele. Poate și ontologii ar face oarecare exerciții exegetice. Acel acuzativ e de dinainte de textul poemului. Pare a fi un simplu
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
formație, Pântea servește o lecție aprofundata de sintaxa clasică: "Un acuzativ despre care, deși e întâlnit adesea în poeme, nimeni nu va ști niciodată nimic. Cel mult, retorii, de toate vârstele. Poate și ontologii ar face oarecare exerciții exegetice. Acel acuzativ e de dinainte de textul poemului. Pare a fi un simplu element sau chiar spațiu lăuntric de manevră a imaginației. El, niciodată, nu va zice nimic. Poetic, este neutru, nul. Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe tu sau
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși apare chiar în construcții în care nu mai dublează un alt pronume reflexiv; de pildă, determinînd participii și adjective: „reconcilierea-propagandă făcută sieși” (users 4.cgiforme); „avem de-a face cu o părere pură, suficientă sieși, cu o
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
în care e puțin probabil să apară sie, forma sieși e simțită ca un echivalent mai economic și mai elegant al sintagmelor el însuși /ea însăși. Se remarcă de altfel în texte ușurința de folosire a ambelor pronume reflexive (de acuzativ și de dativ), în construcție cu același verb: „posibilitatea să se dezvăluie sieși” (earad.ro/horoscop); „el nu se poate aplica sieși, dupa cum spune Kant” (fil.unibuc.ro); „se arată pe sine sieși” (geocities.com). Surpriza este de a
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate. Spre deosebire de varietățile mai târzii de greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A, sistemul de scriere
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]