1,099 matches
-
sens limitat categoria comparației: el muy estupido de mí, el muy imbécil de tu hermano, *foarte prostul de mine, *the very idiot of his brother. (c) În română și în spaniolă, N2 poate fi un pronume care marchează neechivoc cazul acuzativ: săracul de tine. 2. OBIECTIVE Am urmărit formularea unei serii de observații cu privire la comportamentul tiparului (Det) N1 de N2 în româna actuală. Pentru stadiul actual al limbii, am tratat în mod special aspecte legate de frecvență și de productivitate: din
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
-a pentru că el marchează apariția în interiorul ideei a ceva care “nu poate veni de la mine”.) , căci din contră, plecînd de la eul care gîndește (ego autom substantia) trebuie să ajungem la existența unei prime forme de exterioritate paradoxală (substantiam infinitam - subliniem acuzativul textului latin ce desemnează trecerea de la ideea de infinit din mine la concluzia existenței unui Dumnezeu care m-a creat). Nu putem decât să remarcăm că substanța, departe de a închide eul îl deschide exteriorității de o manieră infinită. Această
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Vocabularul este limitat, redus ca volum, mai ales sub aspectul cuvintelor; Existența unui număr mare de cuvinte clișeu, conținut semantic sărac, monovalent sau deformat; • Vocabularul este folosit așa cum a fost prezentat pentru prima dată, mai ales în cazul nominativ sau acuzativ; • Existența unui decalaj evident între vocabularul activ și cel pasiv, între vorbirea impresiva și cea expresivă; În formularea propozițiilor și a frazelor la copiii deficienți de auz apar numeroase greșeli gramaticale cum ar fi: Folosirea unor cuvinte care țin loc
Aspecte ale comunic?rii la deficien?ii de auz by Rotaru Ana , Leahu Daniela , Lificiu Laura [Corola-publishinghouse/Science/83979_a_85304]
-
chestia aia, treaba aia, problema aia, aia e, d-asta, d-aia, asta e! Spre un grad scăzut de anaforicitate tinde și cel mai frecvent pronume relativ, care. Uzul său actual se caracterizează prin: slăbirea mărcilor cazuale (omiterea prepoziției pe la acuzativ; frecvența scăzută a formelor oblice), acordul încrucișat greșit, anacolutul, nelegarea de un antecedent, participarea la structuri expletive, clișeizarea în locuțiuni mai mult sau mai puțin fixate de uz (drept care, după care, la care, în cazul în care, în situația în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
m-aș numi un: TEMĂtor. [accentuarea ezitării, a dubiului personal în exprimarea punctului de vedere] (IVLRA: 201). 2.2. Mecanisme pragmatice generate de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție). Observarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
exprimarea punctului de vedere] (IVLRA: 201). 2.2. Mecanisme pragmatice generate de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizare implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin demonstrativ, cuantificarea totalizatoare, introducerea unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
conservat în urma elipselor: A: eu nu am plecat cu ăla pentru că mi s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste structuri focalizează în mod diferit relația dintre posesor și posedat. În structurile cu posesie inalienabilă, individul este obligatoriu focalizat în raport cu partea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste structuri focalizează în mod diferit relația dintre posesor și posedat. În structurile cu posesie inalienabilă, individul este obligatoriu focalizat în raport cu partea prin dativul/acuzativul experimentator: îi ieșeau ochii (76), îi ajunge burta la gură (82), îmi plesnea stomacul (83), își bate capul (119), își bagă coada (120); mă dor gleznele (82), nu mă țin nervii (121), te apasă pe creieri (122). Structurile cu dativ
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
vorbitorii focalizează procesul, nefiind preocupați de raportul de posesie sau de ierarhizarea discursivă a nominalelor (ai schimbat radioul, a băgat banii în buzunar, să iau mutația). Sunt frecvente structurile cu două pronume, pronumele "dativ posesiv" și pronumele complement direct în acuzativ - vi-l demontez și vi-l împachetez (121), să ți-l ții să nu se-ncaiere (76), ți-i faci scurți (126), să nu mi-i uit (92) - în care proeminența discursivă a beneficiarului desemnat deictic/anaforic este amplificată de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
demontez și vi-l împachetez (121), să ți-l ții să nu se-ncaiere (76), ți-i faci scurți (126), să nu mi-i uit (92) - în care proeminența discursivă a beneficiarului desemnat deictic/anaforic este amplificată de nonreferențialitatea cliticului acuzativ. Procedeul de focalizare a individului prin "dativ posesiv" s-a extins și la situații în care relația de posesie s-a abstractizat, iar individul și obiectul sunt puși în relație pe baza unei predicații implicite: mi-o băgat [articolul cu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cultural de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în cazul verbelor de percepție, rolul atribuit obiectului percepției, entității care produce sau cauzează percepția 30. În alte clasificări, aceleiași entități i se atribuie un rol semantic distinct, Obiect al percepției 31. Tema/Obiectul percepției se codează ca nominal în acuzativ, în cazul verbelor nonagentive, și ca nominal în nominativ, în cazul verbelor de percepție evidențială: (4) Ana aude [muzică]Temă în camera alăturată. (5) [Ana]Temă arată obosită.32 3. Proprietăți temporal-aspectuale ale verbelor de percepție Unitățile incluse în clasa
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbele de atitudine, care desemnează procese cognitive, cum este și cazul verbului a vedea "a-și imagina". 115 Vezi GALR II (2008: 534). Construcția gerunzială de acest tip a fost numită "gerunziul ipostazei". 116 În bibliografie, construcția este deseori numită "acuzativul cu gerunziu". Denumirea face referire la statutul gerunziului care, în contextul verbelor de percepție, se raportează/califică nominalul din poziția obiectului direct al verbului matricial. În jurul acestor construcții au existat numeroase controverse terminologice și de interpretare. Doar câteva gramatici vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
au existat numeroase controverse terminologice și de interpretare. Doar câteva gramatici vechi românești menționează structurile de acest tip. La Sandfeld, Olsen (1936, I: 292), propoziția gerunzială este interpretată ca atribut pe lângă obiectul verbului din matrice, la Tiktin (1945: 188), ca acuzativ predicativ, "care arată ce sau cum este obiectul". Caragiu (1957: 72) consideră că, în această ipostază, propoziția gerunzială se comportă ca un complement direct, corespunzând construcției romanice acuzativ cu infinitiv. Odată cu GA I (1966: 232), această poziție sintactică este interpretată
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ca atribut pe lângă obiectul verbului din matrice, la Tiktin (1945: 188), ca acuzativ predicativ, "care arată ce sau cum este obiectul". Caragiu (1957: 72) consideră că, în această ipostază, propoziția gerunzială se comportă ca un complement direct, corespunzând construcției romanice acuzativ cu infinitiv. Odată cu GA I (1966: 232), această poziție sintactică este interpretată ca element predicativ suplimentar, așa cum apare și la Edelstein (1972: 99), exprimând "o notă a numelui, arătând ce acțiuni efectuează acest nume în timpul cât are loc acțiunea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
la Guasti (1993: 141-163), Rizzi (2003), Maiden, Robustelli (2009: 390-395); pentru franceză, vezi Labelle (1996: 83-96). Felser (1999: 227-228) inventariază tiparele din limbile romanice prin care se poate exprima percepția fizică directă a unei acțiuni sau a unui eveniment: (a) acuzativul cu infinitivul (ACI), în italiană și franceză; (b) construcția completivă pseudo-relativă (PRC), în italiană și franceză; (c) construcția prepozițională infinitivală (PIC), în portugheză. Cele trei configurații sunt ilustrate cu următoarele exemple preluate de la Guasti (1993: 53): (a) it. Ho visto
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
la fel s-a întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se înregistrează confuzia între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc în nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele în genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor este cu
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
panaramă pentru "panoramă", bagabond etc.). La nivel morfosintactic, poate fi identificată accentuarea tendințelor populare ale limbii române, cum ar fi: construcția glumeață a pluralului în -e al unor substantive neutre (benoacle pentru "ochi", "ochelari"), construcția verbală cu pronumele neaccentuat în acuzativ o cu valoare neutră (a o mierli, a o pune "a intra în încurcătură", a o da de gard) după tiparul vechi popular (a o lua la sănătoasa, a o păți), construcțiile cu prepoziția pe care substituie alte prepoziții în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exemplelor culese de pe internet cu ajutorul motorului de căutare Google; (ii) chestionare lingvistice cu subiecți vorbitori nativi. Scopul acestor observații cantitative a fost acela de a clarifica unele aspecte legate de frecvența unui anumit tip de acord. ABREVIERI ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul era verificat astfel, conform propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
posesiv său, sa: (105) a. doamna profesoară și soțul dumneaei - foarte politicos b. doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ el, ea și pronumele personale în dativ lui, ei, în favoarea formelor pronominale conotate +politicos, organizate în diverse grade de politețe (dânsul, dânsa; dumnealui, dumneaei; Domnia Lui, Domnia Ei, Domnia Sa): (106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoana a III-a are mai multe forme la singular, decât la plural. De exemplu, în engleză, în funcție de gen, sunt trei forme de pronume personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte mici, genitiv; his - masculin, genitiv) și una singură la plural (they - nominativ, them - acuzativ, their - genitiv). În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs. feminin doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]