157 matches
-
-i acolo? Întrebă Isaac. — SÎnt Daniel Sempere, Isaac. Mi s-a părut că-l aud blestemînd În șoaptă. Au urmat cele o mie de scrîșnete și trosnituri ale Încuietorii kafkiene. În cele din urmă, poarta cedă cîțiva centimetri, dezvăluind fața acvilină a lui Isaac Monfort În lumina unui opaiț. CÎnd mă văzu, paznicul oftă și-și dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fericită că a găsit în sfârșit soluția de a transmite mai departe puterea fiului ei Tiberius. Nu asta și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care în vârf de munte sculptează patru statui uriașe ale președinților: G. Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln si Theodor Roosevelt. Ultimile trei erau începute, iar a lui Washington aproape gata. Când am trecut pe acolo, Borglum era cățărat pe nasul acvilin a lui Washington și-i dădea ultima șlefuială. Simpatica bărbuță a lui Lincoln, ochii săi mari și blânzi erau bine redați. Dintr-o poziție special amenajată pentru vizitatori, unde e acum un pavilion, fac o reușită fotografie cu Sănduța în
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ce mai vezi tu prin librăriile alea?” Întrebă Belbo. „Oameni nemaipomeniți, oameni care vorbesc cu Îngerii, care fac aur, și pe urmă magicieni profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ale unei încăperi în care se află un grup de bărbați, aproape în beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea de a treia figură este a tânărului englez blond, care părea teribil de neliniștit la mushaira. Acum arată și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
holul îndreptându-se spre mașină. Deși nu mai este tânără, Minty Braddock atrage atenția bărbaților. Nababul remarcă brațele ei lungi, fruntea albă, înaltă, curba buzelor. Minty, la rândul ei, este șocată de privirea lui. Acest tânăr conducător aspru, cu nasul acvilin și ochii negri - și cu atâtea bijuterii! Mai ales acea broșă. Este absolut irezistibil. Se apropie de ea, îi ia mâinile în palmele sale și scoate niște sunete extraodinare din gât, iar ea știe că va face orice îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu își dorește să fie ca nimeni altcineva, iar el spune, dacă îmi arăți unde se află, voi studia singur problema, apoi îl conduc emoționată până la ușa ei, privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se depărtă în vârful picioarelor. Trecu un răstimp și de după unul din colțurile catedrei, însoțiți de doi soldați de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negrucăprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei sprâncenelor, inspirând oricărui privitor respect prin armonia liniilor și hotărârea accentuată de pomeții obrajilor. Mda! Îmi dă o notă de încrezută... Gura... Ce zici de ea? Este chiar... senzuală, iar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la iveală din adâncul ei o latură răzbunătoare. — Am programare... spuse Zeliha răsucindu-și o buclă pe după ureche și lăsând restul părului să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență nasul acvilin și simți nevoia să repete, puțin mai tare decât avusese intenția, sau poate că nu. — Pentru că trebuie să fac un avort. Sfâșiată Între necesitatea de a Înregistra În mod imparțial noua pacientă și impulsul de a critica o asemenea Îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acasă. După asta, n-o să mai ții minte nimic. Când plângea În felul ăsta, toate trăsăturile lui Zeliha deveneau dintr-odată mai pronunțate, iar obrajii i se scobeau accentuând una din caracteristicile ei cele mai impresionante: nasul! Nasul acela foarte acvilin pe care ea, la fel ca și surorile ei, Îl moștenise de la tatăl lor; Însă al ei era mai ascuțit la vârf și avea nările mai alungite. Doctorul a mângâiat-o pe umăr, i-a Întins un șervețel, apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imediat următoare. Vai, Înainte să-și dea seama, familia lui Îngrozitoare intrase În scenă ca să o domine pentru totdeauna, iar din acea clipă afecțiunea lor pentru celălalt se subțiase. Dacă membrii bandei Tchakhmakhchian nu și-ar fi băgat nasurile lor acviline În căsătoria lor, iși spuse Rose, soțul ei ar fi Încă alături de ea. „De ce ți-ai băgat tot timpul nasul În căsătoria noastră?“ a Întrebat-o pe Shushan, pe care și-o Închipuia acum stând În fotoliul ei, numărând ochiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Istanbul, Întocmai ca maică-sa, Zeliha, pe care o striga de asemenea „mătușă“; avea degetele osoase, cu vinișoare subțiri ale mătușii Cevriye, bărbia supărător de ascuțită a mătușii Feride și urechile elefantine ale mătușii Banu. Avea cel mai Îngrozitor nas acvilin, nu existau decât două ca el În toată istoria lumii - cel al sultanului Mahomed Cuceritorul și cel al mătușii Zeliha. Sultanul Mahomed cucerise Constantinopolul - fie că-ți plăcea sau nu chestia asta, era un lucru destul de important ca să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrînită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eleanor; locuiesc În casa cea mare și veche de la doi kilometri de aici; cea mai apropiată rudă În viață demnă de luat În seamă e bunicul, Ramilly Savage; Înălțime - un metru șaizeci și cinci; numărul gravat pe ceas - 3077 W; nasul - ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul bătrân În conversație! Ei bine, băiete, săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mick la patru-cinci ani, instalat pe-o bicicletă, Într-o hăinuță de tweed, cu cravată dungată. Mama lui se apleca să țină coarnele bicicletei, dar avea capul ridicat spre aparatul de fotografiat. Deși părea greoaie, avea trăsături fine, un nas acvilin și ochi Înguști, negri, moștenire din antichitatea orientală, o lume mai respectuoasă, mai solidară, și-a zis. Părul ondulat al femeii era pieptănat Într-o parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia neagră, severă, părea nepotrivită cu tinerețea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Care făceau și cel mai frumos spate, întotdeauna țanțoș. De la asta venea și ținuta. Era imposibil să nu o observi pe stradă. Atrăgea privirile tuturor, cu părul ei bogat ondulat și roșcat, îngălbenit pe la capete de soarele verii cu nasul acvilin și el, plin de pistrui, cu ochii nici verzi, nici căpru sau poate și verzi, și căprui. Întotdeauna când se dezbrăca vreo fată în fața mea, pe vremea când locuiam împreună, o comparam cu Regu, după care mă întrebam ce dracu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lumina totul când se suia pe schiuri sau pe planșa de surf. Avea o aureolă de talent pentru sporturile de alunecare cum nu am mai văzut la nimeni. Se transforma ca o fiară. Tuns în permanență aproape zero, cu nasul acvilin, avea față de marins american. Și ochii erau foarte pătrunzători. Cu el puteam vorbi orice, mă refer din gașca de prieteni care fentau comunismul, zăcând vara la mare și iarna la munte, în așteptarea lui Godot, care în acest caz era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii din estul Londrei. Acum însă, gândindu-se la vacanță ce-i aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu nas acvilin și păr castaniu, mătăsos, en brosse - si păreau conștienți de acest lucru. Ascultau un CD la combină muzicală de la bordul mașinii. Era muzică unei trupe belgiene numite Enigmă, un amestec de canturi gregoriene și muzica de dans electronică. Le plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
umbre. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare și cu o chică argintie ne-a deschis ușa. Privirea lui acvilină s-a oprit asupra mea, impenetrabilă. — Bună ziua, Isaac. Acesta e fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Poate propria identitate: a fost produsul unui spațiu ocult. Psihologic: ... din treizeci și doi de studenți practicanți la Clinica de boli nervoase din V., douăzeci și șapte au conturat în portretul-robot un tip înnegurat, digestiv, senzual, cașetic, cu nas fals acvilin (deviație de sept, deducție pornită de la violența cuprinsă în unele pasaje din carte, violență proprie, desigur, și autorului, fapt ce l-a pus, uneori, în situații delicate. „Este urma unui pumn căutat și meritat!” a zis unul dintre studențiă; privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îi plăcea să țină anumite lucruri în secret. Alegea stranii figuri singuratice, femei între două vârste puțin atrăgătoare, aparent spălăcite, dar poate cu calități ascunse. Una era casieră la un cinematograf de mâna a doua, avea părul vopsit, un chip acvilin și sânii mari strânși într-un sutien rigid. Am văzut-o o singură dată, când tata m-a dus în barul care comunica cu cinematograful printr-o ușă de sticlă. În spatele ușii am văzut-o pe femeia la care tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevăr cineva aici cu mine? — Domnișorule! — Nu..., nu..., jură-mi că a fost aici cu mine un tânăr despre care te rog să-mi cum arăta...: înalt, blond, nu-i așa?, cu mustață, mai curând gras decât slab, cu nasul acvilin... A fost aici? Zău, don Augusto, nu vă e bine? N-a fost un vis...? — Doar dacă n-am visat amândoi... Nu, doi inși nu pot visa simultan același lucru. Și știm că ceva nu e vis tocmai pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
realizează că a obținut spațiul la care visa... Ușa, copacul, scara: teme pentru cărți viitoare. Ale lui George Banu sau nu numai... La Boston, Shylock era un personaj scos din Commedia..., un fel de Pantalone cu perucă roșie și nas acvilin, un clovn care se apără, bătîndu și joc de creștini” - spune Andrei Șerban În Biografia sa. Cum am mai repetat-o, timp de peste două decenii, de cînd țin acest jurnal, totul se poate, În lumea din ce În ce mai permisibilă a teatrului românesc
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]