156 matches
-
știm dacă era nemișcat sau acesta era felul lui de a se mișca : cu picioarele încrucișate, cu palmele pe genunchi, într-o atitudine de relaxare. Ochii închiși te lăsau să bănuiești o privire întunecată, sporită de rădăcina puternică a nasului acvilin. Părul negru curgea moale, de o parte și de alta a feței, ca urma lăsată de o bidinea groasă, apăsată de la creștet spre tâmple. Îl credem firav, cu umerii aduși, dar nu face niciun efort să și-i îndrepte. Numai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se dă niciodată jos de pe motocicletă, ci, din când în când, moto cicleta iese dintre picioarele lui, să se odihnească. Spatele i se încovoia, de parcă ar fi avut o șiră moale, de crosopterigian. Din profil, cu fruntea teșită, nasul acvilin și buza de jos răsfrântă, aducea cu un zăgan. Iar părul lung și sârmos de lican trop îi înconjura, ca o aură cernită, un zâmbet lacom, de lună plină. Pe care gura, împodobită cu niște dinți lungi și ascuțiți, abia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eu, cu Gabi și cu vărul său, Cristi, pe care, de cum l-am cunoscut, l-am și botezat „Tarzan”, căci semăna cu personajul din carte. Cristi era înalt, bine făcut, cu părul lăsat mai lung, cu ochii migdalați, cu nasul acvilin, vulturesc și cu maxilarul inferior mai proeminent decât cel de sus. Era foarte prietenos și săritor. Și acolo unde plecam, aveam cu adevărat nevoie de băieți destoinici și harnici. În ale pescuitului nu prea le avea, dar am hotărât să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Pare ușor obosit. Tenul pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-a vorbit, încă, despre o ureche de elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ingineri ai celulei fără speranță, dispar, cum se cuvine, unul după altul. Întins pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără grabă, deși părea nerăbdător. Ochi umezi, senini, de copil curios. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa mijlocie, instruit, cum se vedea ? proaspăt profesor de retorică și latină ? jude sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
moșneag să se tot scuture de râs. E-he, e-he, știa el de mult ce ascund acești fragili, incapabili să suporte demn și până la capăt încercările ! Frunte puternică, sprâncene stufoase, cum se cer eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Avea dreptate cinicul pastor, sever cu cei ce acceptă riscul doar pentru a fi mai repede învinși și scoși din luptă, pe care îi ironiza, și nu-l iartă, se pare, nici pe gingașul inginer. Înfricoșat, dar și însetat de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adormit, uituc, gol și istovit, obosit de răutățile zilei. Se sucește de pe o parte pe alta, se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau înțeleptul vizionar sau vreun romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Care făceau și cel mai frumos spate, întotdeauna țanțoș. De la asta venea și ținuta. Era imposibil să nu o observi pe stradă. Atrăgea privirile tuturor, cu părul ei bogat ondulat și roșcat, îngălbenit pe la capete de soarele verii cu nasul acvilin și el, plin de pistrui, cu ochii nici verzi, nici căpru sau poate și verzi, și căprui. Întotdeauna când se dezbrăca vreo fată în fața mea, pe vremea când locuiam împreună, o comparam cu Regu, după care mă întrebam ce dracu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lumina totul când se suia pe schiuri sau pe planșa de surf. Avea o aureolă de talent pentru sporturile de alunecare cum nu am mai văzut la nimeni. Se transforma ca o fiară. Tuns în permanență aproape zero, cu nasul acvilin, avea față de marins american. Și ochii erau foarte pătrunzători. Cu el puteam vorbi orice, mă refer din gașca de prieteni care fentau comunismul, zăcând vara la mare și iarna la munte, în așteptarea lui Godot, care în acest caz era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dacă nu sunt născuți din începuturi în Valea Nilului, atunci sigur au venit din Mesopotamia (Morgan, Amelineau ș.a.) cu semințe și răsaduri de plante, cu inițiative și dorințe de afirmare, între care și cea de vindecători, de medici. Cu nas acvilin și piele roșiatică, deosebiți de asiatici și de europeni, după cum îi descrie Champollion — cercetătorul mumiilor —, creatorii piramidelor par a aparține unei rase autohtone asimilatoare. Herodot relaționa specificitatea, originalitatea egiptenilor, de cea a Nilului. Vânători, pescari, păstori în începuturi, egiptenii au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sugerat eu. El zâmbi: — Poate că n-o să mă credeți, Îmi răspunse, dar am o adevărată pasiune pentru povestirile cu detectivi. Trebuie să fie ceva interesant, cu siguranță. Chipul său avea o construcție neobișnuită. Trăsătura sa centrală era nasul proeminent, acvilin, care făcea ca bărbia să pară a trăda slăbiciune. Deasupra nasului subțire, se aflau ochi sticloși, albaștri, foarte apropiați unul de altul și ușor oblici, fapt care-i Împrumuta figurii un aer aparent sătul de lume, cinic. — Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
feminitate. În realitate, când vrea, A. e foarte feminină. Discutăm grav despre ce trebuie să urmeze Între noi. Coborâm sobri din autobuz. Înainte de casă, ne oprim brusc lângă un zid din strada Paris. Ochii ei albaștri mă privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îi plăcea să țină anumite lucruri în secret. Alegea stranii figuri singuratice, femei între două vârste puțin atrăgătoare, aparent spălăcite, dar poate cu calități ascunse. Una era casieră la un cinematograf de mâna a doua, avea părul vopsit, un chip acvilin și sânii mari strânși într-un sutien rigid. Am văzut-o o singură dată, când tata m-a dus în barul care comunica cu cinematograful printr-o ușă de sticlă. În spatele ușii am văzut-o pe femeia la care tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevăr cineva aici cu mine? — Domnișorule! — Nu..., nu..., jură-mi că a fost aici cu mine un tânăr despre care te rog să-mi cum arăta...: înalt, blond, nu-i așa?, cu mustață, mai curând gras decât slab, cu nasul acvilin... A fost aici? Zău, don Augusto, nu vă e bine? N-a fost un vis...? — Doar dacă n-am visat amândoi... Nu, doi inși nu pot visa simultan același lucru. Și știm că ceva nu e vis tocmai pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
foarte sugestive vorbele lui Stendhal care afirmase despre politică ca fiind "un foc de pistol tras în timpul unui concert". Arată ca un actor de cinema, cu trăsături aproape perfecte, adevărate modele pentru un sculptor sau vreun pictor. Fruntea largă, nasul acvilin, buze pline, ochi negri. Făcuse parte din "dracii verzi ai lui Antonescu"71 și scăpase din infernul luptelor din munții Iaila cu trei degete de la mâna stângă lipsă. Dar acest fapt nu-i alterase verva și umorul caustic. "Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
având alura efigiilor imperiale de pe medalioane romane. Chipul este prezentat în profil spre stânga, cu trăsături ce-i dau o notă de măreție. Prin reliefuri accentuate sunt redate trăsăturile chipului: mustăcioară sub care transpare un zâmbet abia schițat, nas ușor acvilin de dimensiuni impresionante, pomeți proeminenți, maxilare puternice, părul pieptănat în bucle supuse, care acoperă partea de sus a urechii și ceafa. Sub gât este inscripționat numele gravorului și mai jos, spre marginea medaliei, o stea în cinci colțuri. Chipul este
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
având alura efigiilor imperiale de pe medalioane române. Chipul este prezentat în profil spre stânga, cu trăsături ce-i dau o notă de măreție. Prin reliefuri accentuate sunt redate trăsăturile chipului: mustăcioara sub care transpare un zâmbet abia schițat, nas ușor acvilin de dimensiuni impresionante, pomeți proeminenți, maxilare puternice, părul pieptănat în bucle supuse, care acoperă partea de sus a urechii și ceafa. Sub gât este inscripționat numele gravorului și mai jos, spre marginea medaliei, o stea în cinci colțuri. Chipul este
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Costache Crețu, fost slujitor pe moșia Eminoviceștilor: foarte violent, cicălitor și sever cu băieții lui.317 Corneliu Botez ni-l portretizează după surse absolut credibile ca fiind un bărbat înalt la stat, foarte robust, gras, cu ochii verzui albaștri, nas acvilin, fața rumenă și rotundă, cu mustăți și puțină barbă rotunjită de jur împrejur, la bătrânețecu părul alb, nepleșuv; cu portul și exteriorul bine îngrijit 318. Atrage atenția faptul că era vorbăreț și plin de spirit mușcător, dar mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a fost dascăl la liceul amintit. 416 La casa înconjurată de „Grădina liniștii”, pe Ulița Rădășenilor, cumpărată de la farmacistul Vorel. 332 Băeșu era o fire duioasă, plăpând, generos și modest, de statură mică, mărunțel, ochii căprii, sprincene mari, nasul mic, acvilin. Mereu gânditor și medita, dornic de-a cunoaște locuri și chipuri, spunând ce lucrări preconizează să realizeze. Îi plăcea viața retrasă și nu-l atrăgea strada. Când lucra, nu vorbea și nu vedea nimica. Era cu totul cuprins de viziunea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și neorânduit, în timp ce părul ei era mătăsos. Ochii îi sunt de un căprui întunecat, o culoare incertă și greu de specificat, care pare să-și schimbe nuanța, când spre negru, când spre un galben murdar, pământiu. Are un nas subțire, acvilin și buze subțiri, cu o expresie inteligentă. Fața lui nu ți se poate întipări în memorie, și prin asta nu vreau să spun că e banală, dimpotrivă, e o față ce radiază intensitate, dar când vreau să o reconstitui în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]