14,112 matches
-
mobilă care era Țara” - scoate dintr-odată la iveală superficialitatea dezarmantă a modului În care este descris acest spațiu În Occident, reliefând totodată exatraordinarele extensii provocate În subconștient de insulara imagine-simbol. Insula fără niciun fundament terestru, regăsită În Întregime În adâncimea psihologică a individului, este unicul spațiu căruia i s-au retras orice conotații concrete - acum, când urmăritul devine urmăritor pentru sine Însuși, datorită Privirii Străine - În care ființa marginalizată mai poate supraviețui. Cu singura condiție ca regele să nu se
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
care o impune relaționarea cu cei doi. În fine, În roluri episodice, atât Constantin Pușcașu, cât și Dumitru Năstrușnicu (cu un plus pentru acesta din urmă) reușesc să surprindă caricatural grotescul unui mod de a fi aflat În contrast cu incongruențele și adâncimile sufletești ale celor trei personaje de prim-plan. Premiera pe țară de la Iași l-a adus În Sala Studio nu doar pe autorul piesei, Attila Bartis, un scriitor deja consacrat În Ungaria, dar și nume importante ale vieții literare și
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
proces de formalizare, instrumentat metodic prin intermediul unui discurs sistematizat teoretic și/sau grafic. Devin prin aceasta posibile două direcții de întrebuințare și/sau întreprindere conceptuală: compozițională și analitică (de-compozițională sau critică). o Dimensiuni generice ale vocii formale - câmp (în adâncime); discurs (la suprafață) La nivel elementar melosul DMz se compune din minimum două sunete, totodată succesiv-diferite (disjuncte) pe o dimensiune și simultan-conjuncte (indiferențiabile) pe o alta. Prin aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
minimum două sunete, totodată succesiv-diferite (disjuncte) pe o dimensiune și simultan-conjuncte (indiferențiabile) pe o alta. Prin aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei expresii. Tot astfel, considerăm două dimensiuni generice ale Vf: de adâncime și de suprafață. În adâncime se instituie câmpul sau starea vocii formale, ca fond de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe-
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
disjuncte) pe o dimensiune și simultan-conjuncte (indiferențiabile) pe o alta. Prin aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei expresii. Tot astfel, considerăm două dimensiuni generice ale Vf: de adâncime și de suprafață. În adâncime se instituie câmpul sau starea vocii formale, ca fond de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
din discursul Vf. Într-o perspectivă și mai generală, câmpul poate fi doar un concept ideatic (un titlu sau tip formal exprimate literar sau simbolic), ceea ce echivalează pe plan sonor cu aspectul de tăcere. La urma urmei (în maximum de adâncime), orice DMz se desfășoară pe/într-un un câmp de liniște, respectiv de inefectivitate sonoră. De aceea considerăm câmpul ca fiind un aspect de fond al Vf, peste care se pot nuanța una sau mai multe înfățișări simultan/succesive, de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în raport cu valorile sonore spațiale - pe axa verticală, a registrelor sonore ITH (intensitate, timbru, înălțime)-, și cu cele temporale - pe axa orizontală, a momentelor sau evenimentelor durate (și orientate către sfârșit). Din perspectiva curpinderii ondulare Vf se derulează ca fond (în adâncime) și nuanță (la suprafață). Sub aspectul surprinderii secvențiale Vf prezintă aspectele de câmp sau stare (de adâncime) și de discurs sau accentuare expresivă (la suprafață). • REPERE ale Vf - perspectivă obiectuală / ◦ Profil; ◦ Volum; Masă; ◦ Orizont Ca obiect, Vf se prezintă în
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
temporale - pe axa orizontală, a momentelor sau evenimentelor durate (și orientate către sfârșit). Din perspectiva curpinderii ondulare Vf se derulează ca fond (în adâncime) și nuanță (la suprafață). Sub aspectul surprinderii secvențiale Vf prezintă aspectele de câmp sau stare (de adâncime) și de discurs sau accentuare expresivă (la suprafață). • REPERE ale Vf - perspectivă obiectuală / ◦ Profil; ◦ Volum; Masă; ◦ Orizont Ca obiect, Vf se prezintă în referința a 4 repere particulare: profilul, volumul, masa și orizontul. În raport cu reperele generale (unda și secvența), profilul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pe paliere mai ample, grupând cele patru repere particulare în perechi de câte două, pe coordonatele de: a) cuprindere ondulară sau undă, ca aspectare în-continuitate: profil - volum; b) surprindere secvențială sau secvență, ca aspectare din- continuitate: masă - orizont; c) de adâncime sau fond, ca repere prime: profil - masă; d) de suprafață sau nuanță, ca repere secunde: volum - orizont; e) intuitiv-subiectivă (relativ unei convenții sau tradiții), ca repere calitative de estetică/stil: profil - orizont; f) rațional-obiectivă (relativ unei științe sau discipline), ca
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
nu are relevanță decât contextual, între segmente succesive. Pe plan sonor însă, cântul la unison este specific vocilor instrumentale sau vocale colective, de tip partidă sau compartiment, situație în care unisonia se constituie ca sintaxă de fond, pe latura de adâncime a Vf. b) dacă înfățișările Vf sunt relativ identice, doar în unison ritmic, prezintă o nuanță de omosonie; c) dacă înfățișările Vf sunt diferite absolut sau (doar) ritmic, se relevă nuanța de polisonie; d) dacă înfățișările Vf alternează între unisonie
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un sunet ținut (pedală) sau figură repetată (ostinato) în adâncime. Oricum ar fi, am avea de-a face
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un sunet ținut (pedală) sau figură repetată (ostinato) în adâncime. Oricum ar fi, am avea de-a face cu o desfășurare pe mai multe registre cantitative simultan, într-o plurivocalitate.
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
faptului său (ca valoare de înțeles). În acest caz (ca fapt de acordaj), operei îi este atribuită o funcție de stare catartică (purificatoare), în raport cu care autorul oficiază și călăuzește în același timp, într-un demers katabasic (coborâtor), până la nivelul acelor misterioase adâncimi prin care sunetul se propagă în tăcere (neauzire), așteptând la întâlnirea cu sine, ca înțeles sau sunet cu sens. În persoana sa, autorul este om. Mai bine zis, făptură viețuitoare, purtătoare de suflet (viată). Ca atare, se află într-o
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
conștiință, asociate caracterelor manifestării ei (ca autor). Sunt aspectate astfel diferite calități ale relației TA - OS. Credem că ele sunt nenumărate. Ne propunem clasificarea a doar câtorva, sub șase aspecte (vezi tabloul 1, coloanele numerotate roman): I. Atributivitate - stare (în adâncime); II. Nominalitate - identitate (pe suprafață); III. Spațialitate - contur/relief (din profil); IV. Direcționalitate - orientare (la orizont); V. Durabilitate - formă (de expresie); VI. Sonoritate sau materialitate - estetică (ca limbaj). Puse în act, aspectele relației TA-OS sunt și funcții, numite în înșiruirea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
anterior proiectării OS în cadrul lui, sau ulterior datului ei compact, ceea ce corespunde perspectivei interpretative de factură analitică (decompozițională). Metrizarea OS ne-o putem imagina ca pe o atârnarea masei sonore într-o plasă. Greutatea ei nu doar o orientează către adâncimea TA, dar face să scape prin ochiurile plasei toate acele “resturi” sonore inutile metrizării (ca părți asimetrice sau iraționale, incorespondente/inproporționabile conceptului de grilare<footnote Desigur, cu cât acest concept este mai complex cu atât OS va pierde mai puțin
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
corespondent staticismului sau monotoniei laturii metrice alipite OS. Pe plan formal, chiar și la nivelul cel mai simplu (elementar), timpul metric instituie o pereche de minim două puncte/articulații (convențional numite bătăi), ocupând același loc (de aici-acum). Repetarea lor stratifică adâncimea (în plan vertical, a) aceluiași moment (unic), sub aspectul uniformității sale. Se constituie astfel instrumentul pulsației de adâncime. Rostul acestuia constă în posibilitatea inerțierii/susținerii în durata reală a unui moment măsurat, ceea ce corespunde aspectului de conservare a energiei de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
elementar), timpul metric instituie o pereche de minim două puncte/articulații (convențional numite bătăi), ocupând același loc (de aici-acum). Repetarea lor stratifică adâncimea (în plan vertical, a) aceluiași moment (unic), sub aspectul uniformității sale. Se constituie astfel instrumentul pulsației de adâncime. Rostul acestuia constă în posibilitatea inerțierii/susținerii în durata reală a unui moment măsurat, ceea ce corespunde aspectului de conservare a energiei de instrumentalizare. Este o funcție proprie acompaniamentului, a cărui pulsație de adâncime constituie latura sa tehnică, de armătură temporală
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
sale. Se constituie astfel instrumentul pulsației de adâncime. Rostul acestuia constă în posibilitatea inerțierii/susținerii în durata reală a unui moment măsurat, ceea ce corespunde aspectului de conservare a energiei de instrumentalizare. Este o funcție proprie acompaniamentului, a cărui pulsație de adâncime constituie latura sa tehnică, de armătură temporală. Pulsația este de fapt un șir monoton-static de margini punctuale sau limite elementare, exprimabile ca unități metrice pur formale. Extensiile lor temporale (ca durate efective) fiind considerate doar tehnic, sunt irelevante sub aspectul
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
loc/moment temporal, nu reprezintă și o direcționare în succesivitate (ceea ce i-ar conferi și aspectare pe suprafață). De aceea, reprezentarea înșiruirii lor într-un plan o propunem pe verticală, de sus în jos, ca rime aliniate pe latura de adâncime. Aceste puncte-margini, ca tot-acumuri pulsând într-un același moment (dat), au exclusiv valoarea de articulații instrumentale, precum atacurile unor sunete (înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură de pulsație prin care să
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
succesiv (neintercalându-se cu altele); masă sau densitate - număr de elemente asociate, fie în cadrul unei unități sau formule, fie în cel al întregului șir de straturi. În totalitatea lor, numărul straturilor de pulsație constituie ponderea de pulsație, ca latură de adâncime a dinamicii (energiei de parcurs a) OS. Într-un stadiu ulterior vom putea distinge și aspectul de secvențialitate, în raport cu modificările formulei și chiar ale unității, consemnabile pe un plan orizontal, de suprafață. Deocamdată: elementul, unitatea și/sau formula, stratificarea (rimarea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
capătă valori extensive sau compresive semnificative. Aceasta face ca rangul straturilor să conteze, tocmai pentru că șirul metric inițial își pierde din monotonie (consecvență), diferențiindu-se sub aspectul augmentării și/sau diminuării câte unui strat (termen). Abia această reprezentare, metric-dinamică în adâncime (prin inegalitatea straturilor), constituie pentru conștiință acel nivel de abordare grație căruia imaginea OS începe să se profileze expresiv, ca mișcare variabilă (vie). Întrucât fluctuația temporală are un caracter spontan, OS nu poate fi niciodată reluată (instrumentată) aidoma, cu același
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de profil contrar, formează un ciclu secvențial. Momentul OS poate fi desfășurat prin oricâte cicluri de acest fel. Sub aspectul mișcării, așa cum în fizică ea este o manifestare a geometriei spațiu-timp, în muzică este expresia unui raport între pulsația de adâncime, ca stratificare în consecvență, și ritmul de suprafață, ca secvențialitate în diferență. Nu există deci un ceva dat în mișcare ci doar impresia iluzorie decurgând din raportul celor două coordonate. Nu întotdeauna însă coordonata straturilor are și o sonoritate evidentă
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
autorului originar fiind înlocuit de cel al interpretului, care se propune astfel pe sine, drept autor original (diferit în mod autentic). footnote> Se instituie astfel un proces de textualizare a OS, descriptibil pe fiecare dintre laturile temporalității relației TA-OS: În adâncime, leagănul temporal al OS este de natură mitică, originară, de unde și intangibilitatea ei, altfel decât printr-o interpretare verbală. Căci, desigur, verbalizarea, chiar dacă implică sunetul rostirii, este exterioară atât naturii artistic-muzicale cât și celei cadențiale (de acordaj adus până la pragul
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, X, PG XLV, col. 880BC. footnote>. În viziunea Sfântului Părinte, Botezul și Euharistia sunt indispensabile pentru înnoirea spirituală a omului<footnote Această idee am găsit-o dezbătută și tratată cu minuțiozitate și cu adâncime teologică, plecând de la viziunea Sfântului Grigorie al Nyssei, și de Diacon Constantin Voicu, „Problematica teologiei Sfântului Grigorie de Nyssa”, în: Mitropolia Ardealului, Anul IX (1964), Nr. 3-5, pp. 245-246; Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p.
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]