538 matches
-
înmuind un condei de fier în contra dușmanilor neamului său, ne aflăm noi față cu organul marelui om de stat, față cu "Presa". În numărul ei de joi, 7 fevruarie, "Presa" se miră de reintrarea d-lui Epureanu în partidul conservator, adaogă apoi câteva parafrazări a vorbelor d-lui Boerescu despre lipsa de domiciliu a dreptei conservatoare etc. etc. Vorbe ieftene într-adevăr, de care nu ne preocupăm într-o țară și într-un secol în care epitetele îmblă ulițele, încît le
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
parte dări asupra consumațiunii, ele sunt asemenea purtate de țăranii cari introduc în orașe obiectele de consumațiune. Deosebirea genetică între producția agricolă și cea industrială consistă tocmai în asta, ca dările și cheltuielile de transport la articolele producției industriale se adaogă la prețul lor original, pe când la cele agricole se scad din prețul lor original. Astfel avem dar spectacolul unei țări în care tot importul, care consistă din articole străine și toate clasele, consistând în cea mai mare parte din speculanți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
articole străine și toate clasele, consistând în cea mai mare parte din speculanți cu producte străine, se hrănesc cu toate, dând în schimb un singur articol: grâul produs cu capitalul în pământ al proprietarului mare și cu munca țăranului. Mai adăogând pe lângă acestea că concurența ce ne-o fac provinciile de sud ale Rusiei și America crește din ce în ce, avem tabloul complect al unei țări osândite de a da mereu îndărăt dacă va continua a avea exigențele de până
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o fac provinciile de sud ale Rusiei și America crește din ce în ce, avem tabloul complect al unei țări osândite de a da mereu îndărăt dacă va continua a avea exigențele de până acuma. Pe lângă acestea toate, se mai adaogă apoi pericolul pentru țărani ca clasă de a-i vedea devenind proletari prin împărțirea micului lor număr de pogoane între copii adesea foarte numeroși. Cumcă acești copii ar fi economicește și mai slabi, și mai espuși de a fi esploatați
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fata. Făt-Frumos o ascultă. Și deodată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede, adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint și stelele de foc.,, ,,— Am scăpat, zise calul cel cu șapte inimi. Stăpâne, adaogi calul, tu ai izbit Miazănoaptea, de a căzut la pământ cu doua ceasuri înainte de vreme, și eu simt sub picioarele mele răscolindu-se nisipul. Scheletele înmormântate de volburele nisipului arzător al pustiilor au să se scoale spre a se sui
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
și Eminescu. Iată două fragmente de o frumusețe anticipatoare, dimoviană, în care putem vedea cum dintr-un om chinuit se naște poetul: "Am revenit la viață. Trăiesc din nou cele două vieți. Sunt actor și spectator. Numai că acum se adaogă și o a treia viață: visul meu alb. N-am renunțat la singurătate. Mi-am dat însă seama că nu pot fi cu adevărat singur decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
vremii” cu subtitlul ,,Călătoria continuă”. Dacă volumul de debut avea drept moto un citat semnificativ al cronicarului moldovean Ion Neculce, primul nostru ,,povestitor artist”, volumul al doilea este precedat de un tulburător motto eminescian și anume: ,,Cu mâne zilele-ți adaogi, cu ieri viața ta o scazi și ai cu toate astea-n față de-a pururi ziua cea de azi.” Și autorul acestei cărți este moldovean, ca și mentorii literari pe care i-a selectat - Ion Neculce și Mihai Eminescu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar mai putea adăoga mare lucru. Iașul nu e decât un biet oraș sărac și trist, părăsit încă de la începuturile formațiunei sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care i-ar fi permis să înfrunte secolii cu demnitate, dar fără care n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau fără știință. Marele scriitor, a cărui strălucită, și în unele privințe neîntrecută operă datorește atât de mult predecesorilor săi (Rabelais, Voltaire, de pildă, pentru a nu ieși din literatura franceză și a ne mărgini la cei mai exploatați) France adaogă cu tot atâta spirit cât și candidă răutate: "...Selon le mérite de chacun, on peut dire à peu près d'avance, s'il est vraiment plagiaire. Sardou l'est fatalment lorsqu'il emprunte, et Shaklespeare ne le fut jamais, quoique
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu folos la descifrarea trecutului, ca arhitectura). Se știe, de exemplu, că în secolul al XV-lea, principalele surse de inspirație ale arhitecturei noastre, ca și ale mai tuturor țărilor Europei, sunt arta bizantină și cea gotică, la care se adaogă desigur și alte influențe. Ei bine, priviți bisericile lui Ștefan cel Mare, de care toată Moldova e plină (bisericuța din Borzești sau Sfântul Ion din Piatra sau Sfântul Neculai Domnesc din Iași), toate ieșite din amestecul acestor influențe. Și spuneți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai departe, și mă-ntreb, dacă un marxist are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după Marx, visul... etc." Sunt două feluri de a visa, adaogă însă Lenin, trecând de la ironie la tonul grav corespunzător preocupărilor sale și luând în ajutorul său pe Pisarev: Poți visa, depășind cursul natural al evenimentelor, înaintând, în timp, în viitor. Poți însă ieși din realitate, fără a urma cursul natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în toate lucrurile aceste, întocmai cum inteligența, pasiunea, spiritul, care ordonă un gest sau o atitudine, se reflectă din interior în figura celui care face gestul sau ia atitudinea... Dar curând, în paginile ce urmează, alte elemente nouă se vor adăoga de la sine la cele de până aici, lămurind întrucâtva nu numai procesul formațiunei sufletului colectiv al vechei capitale, ci toate curbele evoluției lui. Soartă vitregă Sunt orașe nefericite cum sunt pe lume oameni fără noroc. Nefericite, nu pentru că le-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar adresa foștilor ieșeni, pe când eu mă consider încă actual ieșean" (spune la rândul său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria la București, adaogă el, dar n-am plecat cu ideea preconcepută de a părăsi orașul meu și nici nu este exclus să mă reîntorc în el..." Și acum, partea a doua a problemei: de ce toți cei care părăsesc Iașul duc cu ei acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să mă văd plecat din mizeria aceasta", îmi spunea, acum câțiva ani, la Iași, un concetățean al meu, gata de plecare, gata de a se așeza în Capitală unde-l aștepta în adevăr o situație de invidiat. "M-am săturat!" adăogă el, cu năduf, ridicându-și expresiv mânile deasupra capului. "M-am să-tu-rat!" L-am privit uimit. Căci deși nu mă puteam înșela asupra senzului cuvintelor lui, exclamațiunea "m-am săturat" mi-a părut așa de neașteptată încât mi-a provocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de mine; faceți însă aceasta pentru Iași, pentru cea de a doua Capitală a țării". "Și atunci, cu o supărare, cu un năduf, cu o privire disprețuitoare, pe care nu le voi uita niciodată, domnul ministru m-a refuzat net, adăogând: "Și apoi, scutiți-mă de toate pretențiile astea ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A doua Capitală? Vorbe goale. Iașul nu e nimic mai mult decât un oraș de provincie, cum ar fi Tecuci, Vaslui sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe Turgheneff, nu l-am admis decât după ce ne-a dat cuvântul de onoare c-a fost și el fluerat în Rusia; lucrul se petrecuse însă așa de departe, încât nu ne-am mai dus să-l controlăm." Și Daudet adaogă: "...nimic mai delicios decât mesele acestea amicale, în cursul cărora discutam fără nici o jenă, "l'esprit éveillé", cu coatele pe fața de masă albă..." S-a vorbit de multe ori despre mesele acestea. A vorbit, îmi pare, și Zola de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce nutrea speranțele și tot ce incita visele noastre. Ba dacă țineam seama că, în grupul nostru, nimeni nu fusese încă fluerat până atunci (Flaubert, Zola, Goncourt, Daudet încercaseră, cum am spus, durerea sau mulțumirea aceasta), ar fi cazul să adaog că la dejunurile noastre atmosfera era mai senină decât la faimoasele "dîners Flaubert", pentru că în ea nu se strecura nici un regret, nici o remușcare și nici un fel de revoltă. Și doar, și noi ne-am fi putut găsi în situația aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care jertfa nu s-a isprăvit și care așteaptă, încă, roadele târzii ale sforțărilor lor supraomenești... Îmi pare așa de absurd ca la sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot dezastrul nemăsurat al războiului, să cerem să adaoge încă ceea ce nu vor să ne deie și ceea ce nu pot să refuze... Îmi pare așa de neomenesc să le rupem o fâșie din ceea ce au dovedit că iubesc atât: pământul lor". Iar puțin mai departe: "...și-mi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vremea unuia din guvernele prezidate de către generalul Averescu, într-o dimineață, pe când își făcea cursul, un funcționar de la secretariatul facultăței îl anunță, discret, că e chemat la telefon. La răspunsul scurt al profesorului, că nu-și poate întrerupe lucrarea, funcționarul adaogă: "Vă cheamă Bucureștii, preșidenția Consiliului; d. prim-ministru dorește să vorbească cu dv. și stăruie să veniți numaidecât la aparat..." Spune domnului prim-ministru, replică M. Cantacuzino, că-mi fac cursul... Și fără a da mai multă atențiune incidentului, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
melodrama aceasta nesuferită, spune poetul, e numai pentru că toată seara am urmărit-o prin vălul roz care se interpunea între ochii mei și rampă. Legând apoi împrejurarea aceasta de impresiunile pe care i l-ea lăsat revoluția de la 1848, el adaogă: mă simțeam așa de fericit de a mă vedea la Paris, Parisul însuși apărea ochilor mei atât de încântător și plin de farmec, încât luptele care se desfășurau atunci în sânul său, baricadele și toată sângeroasa mișcare nu mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sa, la intrare, s-a așezat statuia lui Mihail Kogălniceanu, în bronz, lucrată de sculptorul polonez Hegel (căruia i se mai datoresc: statuia lui Miron Costin și cea a lui Vasile Alecsandri). Devenită neîncăpătoare, de curând i s-a mai adăogat o aripă, de proporții apreciabile, în partea de jos. În fața acesteia a fost așezată noua statuie în bronz a lui Mihail Eminescu, opera sculptorului Faur. Pag. 284. "Grădina mea... Spalierii mei cu roze urcătoare..." (Fot. M. H.) Pag. 285. Flașnetarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de târziu în rândurile învățaților; b) Am atât de puțină ambițiune să produc ceva original încît: c) Mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap să caut cu orce preț a nu plagia. Și apoi în alte ordine de scuze adaogă: A) Plagiatul se întîmplă zilnic: Beaudrillart n-a plagiat pe Bastiat? B) Moralistul Labruyere legitimează plagiatul: le choix des pensees est invention; de când nu mai e adevărat? C-un cuvânt, o mărturisire categorică a săvârșirii plagiatului și o încercare de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
înțeles; căci într-o țară nouă care se organizează și vrea să recâștige timpul pierdut spre a se pune în nivel cu civilizația secolului se ivesc pe tot momentul necesități nouă pe cari prevederea guvernanților nu le-a putut prevedea. Adăogând la aceasta fluctuațiile politice, desele schimbări de guvern, lesne se va pricepe cum o măsură excepțională devine aproape normală și cum nu se poate pune o limită prea strâmtă facultății de a preântâmpina niște cheltuieli neprevăzute cu resurse extraordinare. În
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a. 1881 - 82 lei................................................ 6 000 000 17 967 121, 40 Rămân venituri probabile pentru anul 1881 - 82.................. 101 704 092, 60 Cheltuielile prevăzute în bugetul prezentat Camerii se urcă la......... 119 285 915, 67 La care trebuie a se adăoga pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare................................................... 10 000 000 avem cheltuieli probabile pentru a. 1881 - 82..................... 129 285 915, 67 Iar situația probabilă, a acestui buget va fi următoarea: Venituri fiind de lei 101 704 092, 60 și cheltuielile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
României, când d, Brătianu petrecea la Berlin și zvonul public atribuia acestei petreceri transformarea de pe atunci încă a titlului prințului Carol. Ea zicea că afacerea aceasta e "de interes general, care nu poate fi regulată decât prin Europa întreagă". Ea adăoga în adevăr că această regulare nu poate forma "obiectul unor disentimente serioase între puteri"; însă limbajul jurnalelor austro-ungare oficioase la deosebite împrejurări a părut din contra a indica că România va avea să întîmpine la Viena o rezistență serioasă, pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]