538 matches
-
ce trebuie fundat, în interesul tutulor liberalilor, la Iași. Foaia liberală-moderată din Galați, "Poșta", zice că "d. Panu nu e liberal-moderat și o dovadă despre aceasta este întrebuințarea ce d-sa a făcut de scrisoarea amicului său. Numai un roșu - adaogă foaia numită - este capabil să dea la lumină asemenea corespondență". Aceasta e, ce e dreptul, cam tare, dar nu ne privește pe noi. Confrații din Galați apoi ne spun nouă cu privire la corespondența noastră particulară din Iași că liberalii-moderați, oricâți ar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din țara lor. Dacă ei întrebuințează această cantitate de aur și argint pentru cumpărarea de bunuri străine pentru a satisface consumul altor țări, sau pentru a face ceea ce se numește comerț de transport, profitul ce rezultă din acest comerț se adaogă la venitul net al acelor țări. El e ca un fond nou creat pentru a alimenta un nou comerț, comerțul indigen fiind acum făcut cu hârtie, iar aurul și argintul fiind convertit într-un fond destinat acestui comerț nou". Adam
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
talpă! Să vie dar, să vie! și veșteda mea față Va fi ca arătarea a ciumei ce îngheață Și-alungă-n noaptea morții un veac de oameni plin. (Boierii se uită spăimântați și stran asupra lui, care-i fixează crunt și-apoi adaogă c-un surâs amar: Dar ei se tem de mine... Ei n-or veni... nu vin! ȘTEF[AN] (încet) Chiar azi boieri, chiar astăzi! Vă așezați la masă, Boierii mei cei vrednici!... Și-n frunte-i o să șază Portarul ot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe umere, zicîndu-i cu acel glas vesel ce avea totdauna: - Ei, ce faci tu aci? Dumnezeu să mă ierte, tu îmi pari mai trist decât Madona cu șapte dureri! Pergoleze ardică ochii către dânsul și îl strânse de mâni. Aide, adăogă Duni, curagiu mai mult; nu ești tu mai mare decât o nenorocire? Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale prietenului său, îi povesti cu[m] un nobil ce se afla pe lângă ambasada Franței de la Neapol îi făcuse propoziții din partea Comediei Italiane din Paris și că peste curând va fi silit a se despărți de dânsul. Pre lângă acestea, adăogă Duni, acest minunat diplomat, care din întîmplare are o inimă simțitoare la melodie, a scris un libreto franțozesc pe care, de politeță, eu am început să-l pui pe muzică. În bucata aceasta este un urs ce joacă o rolă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prindea fără vro pricină de din afară o mare fierbințeală la cap, împreunată cu inflamația și roșirea ochilor; părțile din lăuntru, gâtlejul și limba, se injectau de sânge și dădeau un miros foarte rău și neplăcut. Pe lângă aceasta se mai adăoga strănutare și răgușeală și apoi boala cădea la piept, producând tuse violentă. Ajun-gînd la stomah, producea un efect atât de violent încît toate deșertările de fiere, după cât s-a constatat de doftori, urma cu mari greutăți. Pe cei mai mulți îi apuca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
documentul că e vinovat de crima de lezmaiestate. Totodată eliberă o diplomă în care încredința în gura mare cu blăstemele cele mai îngrozitoare și sub cele mai cumplite jurăminte cumcă nu are de loc intenția de-a lăsa să se adaoge la crez măcar o iotă sau cîtu-i negru sub unghie; nu e vorba decât de recunoașterea celor trei puncte: primatul, apelația, comemorarea și acestea chiar numai pentru subrepțiunea pe furiș a păcii publice. Parte mare a clerului aprobă numaidecât cererea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care trăiește întreaga conținoare a simțirei femeiești și pe care natura a predispus-o la espresiunea aceleia e așadar neapărat mai apropiată de tema artei decât un bărbat pe care-l zărim pe această treaptă a simțirei nemijlocite. Mai adaogă pe lângă asta că o femeie de organizațiune nobilă e ținută cu mult mai mult în mărginele măsurei prin un tact al ei natural și e mai asigurată contra esagerărei în simțire decât bărbatul, a cărui viață instinctuală e mai puțin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vocei să fie încă timbrați și produși fără sforță (silă). Numai prin aceasta ni se impune binefăcătoarea siguranță cumcă vorbitorul mai posedă încă un escedent de putere în sine pe care încă nu l-a întrebuințat. Când însă Cicero ni adaogă ca să lăsăm pe cântătorul de flaut acasă (făcînd aluziune la oratorul L. Gracchus, care în genere când vorbea avea după el un om espert cu un mic flaut de fildeș, care prin tonul fluierului său trebuie să-l rețină de la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căderea periodei s-o lași în fine să se încheie ca o unitate pentru auz. Dacă proza prezintă încă și o hotărâtă evidență plastică (ca cea a lui Gothe d. es. ), atunci pe lângă o deplină frumusețe a declamărei se mai adaogă și pretențiunea de-a lăsa să pătrundă prin accentele simbolice importanța espresiunii. Cultivarea unei nobile declamațiuni de proză trebuie să fie un studiu esențial al viitorului actor. Cine esersă arta vorbirei pe culmea poeziei, de la acela se poate pretinde măiestrie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai putem reda spiritul romantic în toate direcțiunile sale. O instrucțiune sistematică va alege pentru declamațiune traducțiuni perfecte din epopee clasice și romantice, spre a face înțelese sufletului distincțiunea caracterului genetic al amîndorora și prin modul de recitare. Dacă mai adăogăm pe lângă asta câteva bucăți din epopea idilică, din Luisa lui Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea, spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam percurs în general
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l aduce la o valoare oarecare. Și chiar acolo unde poetul, în desemnarea caracterelor sale, nu s-a îngrijit de-a da actorului puncte pentru o concepere ideală, chiar acolo e de dătoria actorului ca prin fantazia sa proprie să adaoge în cele date cele ce lipsesc și să privească datele poetului ca părțile unui schelet din care el să-și organizeze un caracter întreg, astfel precum anatomul comparativ, care poate să se laude că dintr-un singur os el poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Un critic mare poate din suma întreagă a unor împrejurări date și din intuițiunea ce și-a cîștigat-o el asupra modului de-a cugeta și descrie a unui autor cu care s-a ocupat, poate, cu o putere divinătoare, să adaoge un pasagiu întreg în spiritul autorului, poate să respingă chiar un op întreg, ca substituit numai, și poate să-i recâștige un altul, a căruia geneză ar fi fost îndoielnică; și tot astfel înaintea fantaziei unui actor mare va sta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și le desfășoară. Fiindcă aceasta procedură dă într-adevăr cunoștința apriori aievea, care are o propășire sigură și regulată, rațiunea, prin subrepțiune și fără ca singură s-o bage de seamă, obține sub aceste false aparențe niște afirmări de alt soi, adăogând la noțiuni date altele, cu totul străine, și anume apriorice, fără ca să știe cum a ajuns la ele, ba fără chiar ca o asemenea {EminescuOpXIV 371} întrebare să ni fi trecut prin gând. Deci voi trata chiar de la-nceput despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o gândim prin identitate; județurile acelea însă în care această combinare se gândește fără identitate convenim a se numi sintetice. Cele dentăi le-am putea numi și județuri lămuritoare sau expozitive, iar celelalte lărgitoare sau augmentative, fiindcă cele dentăi nu adaogă prin predicatul lor la noțiunea subiectului nimica ce n-ar fi fost cugetat defel în ea și care nici s-ar fi putut scoate din ea prin disecțiune în noțiunile sale constitutive. [... ] D. es. dacă zic "Toate corpurile sânt extinse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care-l cuget prin noțiunea A, care nu-i decât o parte a acelei experiențe. Căci, deși în noțiunea corpului eu nu includ predicatul greutății, totuși el înseamnă experiența completă prin o parte a ei, la care parte pot adăoga încă și alte părți ale aceleiași experiențe, ca ținîndu-se tot de cea întîi. Pot mai întîi să cunosc noțiunea unui corp în mod analitic prin semnele extensiunii, impenetrabilității, formei ș-a altora, cari toate sânt cugetate în această noțiune. Acuma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
x pe care rațiunea se razimă când crede a afla afară de noțiunea A un predicat B cu totul străin de ea, pe care cu toate acestea îl recunoaște ca fiind legat de ea? Experiență nu poate fi, fiindcă principiul citat adaogă la reprezentația întîia pe cea de-a doua nu numai cu generalitatea cea mai mare, ci cu espresia necesității, prin urmare cu totului a priori și numai din noțiuni. Într-asemenea principie sintetice, adică lărgitoare (evazive) consistă toată intenția finală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuite sau nu, sau intuite de un subiect oricare am voi. Căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sânt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală. Dacă adăogăm la noțiunea subiectului restricția unui județ, atunci județul e necondiționat valabil. Astfel teza: "Toate lucrurile sânt lângăolaltă în spațiu" e valabilă sub restricția: Dacă aceste lucruri se iau ca obiecte ale intuițiunei noastre sensuale". De adaog la noțiune condiția ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o valabilitate generală. Dacă adăogăm la noțiunea subiectului restricția unui județ, atunci județul e necondiționat valabil. Astfel teza: "Toate lucrurile sânt lângăolaltă în spațiu" e valabilă sub restricția: Dacă aceste lucruri se iau ca obiecte ale intuițiunei noastre sensuale". De adaog la noțiune condiția ei și zic: "Toate lucrurile, ca fenomene exterioare, sânt lângăolaltă în spațiu", atunci această regulă valează general și fără restricție. Scrutarea noastră ni indică deci realitatea (adică accepția obiectivă) a spațiului în privirea a tot ce ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vostru: deci cum ați putea spune atunci că ceea ce e necesar în condițiile voastre subiective pentru construcția unui triunghi, [î]i revine cu necesitate și unui triunghi în sine însuși? Căci la noțiunile voastre (de 3 linii) n-ați putea adăoga nimic nou (figura), care cu toate acestea ați trebui s-o întîlniți neapărat, căci aceasta am convenit că e dată înaintea, iar nu prin cunoștința voastră. Deci dacă spațiul (precum și timpul) n-ar fi forma numai a intuițiunei voastre, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiecte este varietatea intuițiunei pure; sinteza acestei varietăți prin imaginație este al doilea lucru, dar tot încă nu ni dă cunoștință. Noțiunile, cari acordă unitate acestei sinteze pure și cari constau numai și numai în reprezentația acestei necesare unități sintetice, adaogă un al treilea element la cunoștința unui obiect ce ni se prezintă și se-ntemeiază pe inteligență. Aceeași funcție care dă unitate diferitelor reprezentații dintr-un județ dă unitate într-o intuițiune și sintezei numa de diferite reprezentații, care c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-ar întîmpla în de comun, însă niciodată ele nu ne învață cum că urmarea e necesară, din care motiv sinteza cauzei și efectului are o dignitate ce nici se poate exprima în mod empiric, adică că efectul nu se adaogă numai la cauză, ci că el prin cauză este deja pus (gesetzt) și că urmează din ea. Generalitatea strictă a acestei reguli nici nu este de calitatea regulelor empirice, cari nu pot căpăta prin inducțiune o altă generalitate decât numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele diverse numai așa cum ele apar în intuițiune, d. es. forma unui triunghi. Însă prin raportul celor diverse la unitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost avut-o pîn-acuma, aceasta nu-i supus nici unui scrupul. doute, scrupul, suspect Esperiența însăși este o astfel de sinteză a percepțiunilor care-mi înmulțește noțiunea mea pe care am fost avut-o prin o percepțiune cu altele, ce se adaogă din nou. Ci noi credem a putea trece apriori peste noțiunile noastre și a ni lărgi cunoștința. Aceasta o încercăm noi sau prin mintea pură (Verstand) în privirea acelora ce pot fi cel puțin obiecte ale experienței, sau chiar și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
materiei (extensiune impenetrabilă, fără viață), cea de a doua e noțiunea unei ființe cugetătoare, în reprezentarea internă empirică: "eu cuget". De rest am trebui să ne abținem în toată metafizica acestor obiecte de la principiele empirice care ar voi să ni adaoge afară de noțiune și o altă experiență spre a judeca ceva asupra acestor obiecte. Al doilea: Unde rămâne psihologia empirică, care ab antiquo își menținea locul ei în metafizică și de la care în vremile noastre s-au așteptat atât de mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]