426 matches
-
dus, toamna fumegă printre morminte ce cresc podul a fost surpat, iar călărețul fără cap se pare s-a topit cu ultimele zile ale verii, s-a dus la fel învățătorul, la fel și păsările călătoare doar o barză mai adastă pe turla bisericii, orele cresc violete și lungi, landele fumegă privește o clipă din ceruri o, tu luna bălaie toamna-ți rînjește cu aurul ei mărunt printre crengi 4. despre aparența lucrurilor ce am putea să mai spunem? dau să
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
că mă sufoc în propria-mi fărădelege, Când țâp bucăți de codru-n foc. Ninsoare dragă Ninsoare dragă, iartă-mă-s bătrân. îmbătrânii și eu, ninsoare castă! Și totuși pot cocleala s-o amân Când cerbii tăi sub geamuri îmi adastă. Ninsoare hăruită și cu spor, Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori: Voi azvărliți cazonele ghiozdane, Ademenind școlarii silitori Spre tămbălăul speciei
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
patronul le construise așa din cauză că tuturor clienților li se rupea în paișpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale dragostea, întunericul ei care va adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în țipetele tranșate ca pentru un altar jertfele nu mă iubea nimeni pe-atunci trupul meu de nevertebrată încălzea lemnul unui leagăn lemnul apăsînd aerul stătut crampele subțiate
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
sufletul perindat prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
lungul anilor... Pe trotuarele capitalei mii de fecale canine atestă iubirea pentru animale a concetățenilor mei. (Nu, nu sînt numai de-ale maidanezilor, cum i-am auzit pe unii posesori, protestînd, căci am văzut, uimit, oameni corect, chiar elegant îmbrăcați, adăstînd cu o răbdare demnă de cauze mai bune să li se ușureze animalul drept în mijlocul trotuarului! Mărturisesc a mă fi lăsat fascinat o clipă de privirea lor poetic arucnată departe, în zări azurii, contrastînd frapant cu treaba mică sau mare
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
nu mai poate privi nici înainte, nici înapoi fără mînie. Mai șmecheri, Filip și Matei Florian păcălesc mecanismul ăsta perfid reușind să nimerească la loc, prin ceața a douăzeci de ani trecuți, copilăria la scara 1:1. Sigur, ajutoarele eroului adastă și-n preajma lor, sub înfățișarea, de pildă, a unui autobuz care merge spre Universitate și pe care-l iei să-ți mai aduci aminte cum erai la cinci ani jumate. Mai e și-o madlenă, plăcinta cu măr pe
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
în picioare, clătinat pas după pas. E un fenomen lent al dematerializării, obstaculat poate de acea religiozitate impură a etniei românești pe care au ilustrat-o grăitor marii noștri poeți interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt în pămîntul moale, umed, pufos" (Stare). Vasile
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
poruncă peregrinul mire Cucernic intră la descălecare Sub șarpele Agama. Nopți cabire Ca perla traficanților pe mare Astralii corpi resping la acuplare. Pe cine terapia să-l mai mire? Din jilțul ei cât epoca de piatră Atâția morți printre streini adastă Și cânii pentru orbi spre piramide. Smerește trupul și zăpada castă Anunță-înghețul/ teama idolatră Și vămile cuneiform închide. Turnând în pahar Mă joc c-un maidanez urban ce ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
ochii ațintiți adânc în nori Și mult mă mir cum poți să cazi Dinspre un ieri înspre un azi Și cum, așa, din clipă-n clipă Rămâi cu-n mugure de-aripă. * Acum, în iarna mea de-aici, din sat, Adăst ca bobul meu din omoplat Să aibă-o dăruită primăvară Spre-a zămisli din el o...aripioară. Referință Bibliografică: MUGURE DE-ARIPĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
Își cânta, ca o soprană, Aria în nota... oac. Deodată, văzu surprinsă, Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă, Toată bolta înstelată Și, nedumirindu-se, Se prinse gândindu-se Că lumea e răsturnată. „ Doamne, cât am fost de proastă! Ceru-n jurul meu adastă Iar eu mă credeam brotac. De fapt, în realitate, Astrele îmi sunt surate Iar eu sunt planeta... Oac! Dar, cum pot să cred că-s stea?!... Oare, ce-i cu mintea mea?!... Cred că a plecat hai-hui... Eu sunt soarele
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
fantast potop de frumuseți Magnific mă întâmpină, ca pe Pământ Când raze ating cristale rotitoare-n dimineți În seara sfântă de Crăciun, în seara astă Ajunge-voi biruitor la Tine Doamne iar Protecție îți cer, nu mă lăsa să cad, adastă S-ajun, în miezul Constelației de Jar Să mai învăț (a câta oară?) încă o dată Sub îngăduitoare, înțeleapta Ta oblăduire O lecție simplă, știută mai demult, uitată A dragostei adevărate, a dragostei divine! Înaintez și gândurile Doamne toate-mi tac
SEARA DE CRĂCIUN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384569_a_385898]
-
mai departe. DINCOLO DE TĂCERE reprezintă dorința febrilă a însingurării de a descoperi lumina, de a ajunge la poienile pline de soare ale poeziei, de a-și construi, din cioburile unei existențe anterioare, o nouă lume - o vază în care vor adăsta florile speranței. Pentru Andreea Muntean, efortul înseamnă mai mult decât rezultatul însuși, lacrima înseamnă mai mult decât bucuria, albastrul, nu atât culoarea cerului, cât nuanțele sufletului său, îndrăgostit de pace. O carte a unui tânăr cu potențial, care, cu trecerea
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
un an în plus. Și ceartă timpul ce l-ai dat afară Căci doar pe el acum ochi ai pus. Alungă vreme rea sau vreme bună Nu te-ndoi de nimeni și nimic. Rămâi în ochii mei lumina care A adăstat în ei numai un pic. Simt lună plină-n noaptea asta iară Cocorii tău ți se întorc din sud. Cu dragostea purtată ce-nfioară Misterul de ați fi chiar demiurg. Mă simt în ochii tăi atât de bine Încât n-aș
DESPĂRȚIRE TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383906_a_385235]
-
uită pe cale și doar mi-i vedea cum caut agale cu inima grea te caut și aștept spre mine să vii de drag mă deștept la ceasuri târzii o vorbă trimite din drum să îmi scază în zile zorite s-adăst ca-ntr-o oază *** Referință Bibliografică: Dragobete - DULCI AMINTIRI / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
de înalt; Acum aripile-și întinde, de asalt, Neînfricata fiică-a lui Icar - Arc peste timpul multimilenar. Mereu, mirajul zborului spre astre, Iatacul cu luceafărul de seară Reconstruiesc decoruri de beteala - Ofranda lumilor în veci albastre -, NăscândIcari, la ele să adaste. La mulți ani, nepoata bunicului! Desigur, cosmosul (în acrostihul dedicat ție) reprezintă înălțimile vieții personale și sociale la care aspiri, la cei 19 ANI împliniți azi. Nu-mi lua însă chiar în serios poemul. Așteptările mele nu trebuie să fie
POEM ANIVERSAR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383434_a_384763]
-
așteptarea unui tren ce nu mai vine.... II. LUCEAFĂRULUI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Cu palmele întinse către cer, Te chem să vii, tu, stea nemuritoare, Luceafăr blând, cântat în poezii, S-adaști la geamul meu, în loc de soare. Din vis, te chem, zâmbind către apus, Aprind făclii din dragostea-mi eternă, Din infinitul cerului, mai sus, Să te cobori ușor, pe a mea pernă. Vom fi uniți, doi miri nemuritori, Ca-ntr-o
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-ntr-o poveste scrisă de ursită; Tu, blondul prinț coborâtor din nori, Eu, fir de lut, o rozâ înflorită. Citește mai mult Cu palmele întinse către cer,Te chem să vii, tu, stea nemuritoare,Luceafăr blând, cântat în poezii,S-adaști la geamul meu, în loc de soare.Din vis, te chem, zâmbind către apus,Aprind făclii din dragostea-mi eternă,Din infinitul cerului, mai sus,Să te cobori ușor, pe a mea pernă.Vom fi uniți, doi miri nemuritori,Ca-ntr-o
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ale Duhului. Ele mărturisesc arderi și speranțe, apără, judecă cu măsură și, mai ales, aduc bucuria celor ce le calcă pragul de a se redescoperi, de a-și privi și altfel umbletul pe „pământ rătăcitor”. În țesătura lor ideatică poate adăsta gândul fiecăruia; deslușind. O astfel de lege nu l-ar mai fi trădat pe Marele Blaga pe drumul spre Premiul Nobel. Ce bine i-ar fi stat literaturii române dacă spiritul Poetului de la Lancrăm nu era prins în prestidigitația răului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
dorește. Metamorfozarea în constelație a Amaltheii - deci, trecerea ei în memoria permanentă a lumii - constituie un alt semn, suprem, de recunoștință al lui Zeus. Așadar, Scrisori din Amalthea (n.n. corect: Amaltheia) înseamnă scrisori din Constelația Amaltheia, unde truverul Theo Răpan adastă în cea dintâi lună a Primăverii. Din acest capitol III. Mărțișor, cităm integral Sonetul LXXV, din care reiese clar că poetul are în vedere doar treapta dintâi a iubirii, cea mai de jos, aceea carnală: ,,Iubirea noastră, pasăre bolnavă,/ Pândește
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
citește alert și descrie realist o etapă din controversata noastră îngemănare cu continentul care ne-a fost sortit, expresia încrederii într-un viitor comun, mereu mai luminos pentru oamenii de pe cele două maluri ale bătrânului Istru. Ne adăpăm apoi sufletul, adăstând iarăși în binecuvântata poezie, de data aceasta pe vesuri curgătoare ca mierea, semnate de Floarea Cărbune, unde rima ceai-samurai și amintirea mamei îmbie pacea interioară. Rubrica dedicată cronicilor de carte ne răsfață cu două nume consacrate, unul din țară - scriitorul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
fără grabă, la Maica Stareță, căreia i-am dăruit reviste și câteva cărți, aduse special de la Craiova. Dădeam ghes să ne luăm rămas bun și să plecăm în drumul nostru. Nu am scăpat, însă, de invitația Maicii Starețe de a adăsta la masa de prânz, împreună cu Părintele Vasile Prescure. Timp de circa o oră, cât a durat masa, colocviul nostru creștinesc a fost învăluit, parcă, de o străvezie hlamidă, dincolo de care palpita, învăluitor și ocrotitor, spiritul lui Arsenie Boca. În precipitarea
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Frauenkirche, amintind de bombardamentul din februarie ’45, iar în depărtare se înalță clădirea gărzii vechii Dresde, cu frontonul central în forma unui templu ionian, monumentul preferat al Olimpiei. Vântul din ziua precedentă adusese cu sine ploaie, așa că n-am putut adăsta prea mult pe terasă și m-am refugiat, după aproape o jumătate de oră de așteptare, în Albertinum, mai exact, la parterul edificiului cu acest nume, unde era amenajată o galerie de sculptură antică. Aici mă găsise Olimpia, care venise
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
Umileni pe atunci oamenii parte, decât de bere la halbă, golită din niște butoaie de aluminiu, nu arareori cam acră la gust. Voise să-și ducă berea acasă și s-o consume de unul singur, uitându-se la televizor, nu adăstând în fumul acela de țigară să-l tai cu cuțitul și în vociferările celor pișcați de băutură, când, dintr-un colț, profesorul de matematică, Bărbosu, îi făcuse semn să vină până la dânsul. Bărbosu era un bătrânel de vreo șaizeci de
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Adastă asfințitul sub cerga de-ntuneric Acolo, în tărie, sub licărul feeric Al aurei divine, pornirea-mi de rebel Mi-o schimbă Dumnezeul în aurit inel. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]