232 matches
-
unei „îmblânziri” venite cu vârsta, al altor prietenii și altui climat. În țară era „șeful” unei generații ce se vroia turbulentă, la Chicago era șef de catedră. Normal, șefului de catedră nu i se întâmpla să comită inadvertențe gramaticale în adagiile latine, cum i se mai întâmpla uneori în țară șefului de generație. Dar nici virulența acestuia nu o mai putea avea ; nu i-o mai îngăduiau nici poziția, nici locul, nici momentul și, bineînțeles, nici vârsta. Virulența tânărului șef de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autohton invită la notații succinte; istorisiri populare, vorbe de duh și sentenții, elemente de rit magic și blesteme toate compun o bancă de date cu posibile întrebuințări în procesarea creativă. De timpuriu figurează în preocupările scriitorului (care își zice artist) adagii, sintagme și nuanțe lexicale caracteristice; acționează palpitul unor monumente istorice. Îl încântă sistematic observații plasticizante: "Frumusețea nu se taie pe talger"; "Curgeau pieile de pe dânsa" (de pe o femeie supraponderală); clipe de sublim, paradisiace, introduc în "lumina cea neînserată". Din 1906
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Camil Petrescu, cel care spunea despre sine că "a văzut idei". Un Sadoveanu tentat de reflecții ale altora, mereu deschis generalizărilor, decupează cu grijă, din cărți, producții de acest gen; carnetele sale din 1945 cumulează sute de sentenții și adagii: din Horațiu și Quintilian,din Montesquieu (L'Esprit des lois), din Voltaire și Rivarol, Chateaubriand, Hugo și Balzac, precum și din Thiers, din Renan și Joseph de Maistre,din istoricul Guizot, din Taine (din care, în 1910, tradusese două studii despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este numitorul comun al tuturor acestor episoade. Avem o comparație care induce o viziune deformată a corpului electoral ca o colonie de insecte, guvernate nicidecum de rațiune, ci tocmai de un activism nocturn, irațional. Nimic nu este mai potrivit decât adagiul unuia dintre Capriciile lui Goya : „Somnul rațiunii naște monștri”. Aici însă monstruozitatea provine dintr-un exces de luciditate, dintr-o dereglare a percepției, dintr-o focalizare diferită a lentilei. Avem o scenă de linșaj și un abuz din partea oamenilor legii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alcoolic și, evident, dement, crima fiind considerată de psihobiologia penală drept nebunie. Cererea, față de rigiditatea legii, a fost respinsă - ceea ce din punctul de vedere al profilaxiei sociale era ilogic. Nu cred că nefericita fată să se fi consolat cu citirea adagiului: „Dura lex, sed lex”. Codul Regele Carol II-lea permite avortul când viața femeii este în pericol, sau când sarcina agravează o boală primejduindu-i viața. De asemenea, când unul din părinți este atins de alienație mintală și este temere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ca mai înainte cel francez față de algerieni și cel britanic față de irlandezi, se exercită, dacă nu intra-muros, cel puțin, atunci când se manifestă în afara frontierelor, în orbita intereselor sale naționale. O notă bună. Chiar așa să fie oare? Nu cumva uităm adagiul corruptio optimi pessima, cea mai rea dintre corupții e cea mai bună. O religie introvertită, care are buna inspirație să nu se amestece în intimitatea sufletelor îndepărtate, degenerează mai lesne decât surorile ei gemene într-un fel de autism mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
găsim decât ceea ce posedăm deja, „nu cunoaștem decât ceea ce știm deja”; și Goethe, parcă primul În arta și filozofia modernă, este cel care, În ciuda „raționaliștilor”, a „logicienilor”, a inșilor „de bun-simț”, mută accentul de pe „cunoaștere” pe „recunoaștere”. Sau, după un adagiu latin, nihil cognitum quin prevolitum, nu cunoaștem decât ceea ce am știut, „am iubit”! Iată, Încă o dată, forța enormă a intuiției, a metaforei, a „neînțelegerii”! „Înaintarea pe verticală”, care nu se opune - deși multora așa li se pare, una dintre confuziile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tragedia românească și m-au „Împachetat” În postura unui ins „dubios, agent de influență” etc., făcând eforturi, reușite, de altfel, de a-i ridica acestuia obstacole În calea noii sale cariere În capitala Franței. Și astfel, este ilustrat Încă o dată adagiul cunoscut care ne amintește, În cazul În care l-am uitat, că „noi trivializăm, Înjosim Întotdeauna ceea ce ne uimește și nu Înțelegem”. Ceea ce depășește interesele și Înțelegerea noastră de moment, a noastră și a grupului nostru, cel care „luptă contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Godard își făcea debutul cu A bout de souffle manifest cinematografic pur și dur, ce arunca în aer pretenția filmului de a fi un grefier corect și lipsit de imaginație al întâmplărilor, jonglând cu o libertate narativă absolut jubilatoare (conform adagiului godardian : Un film trebuie să aibă un început, un cuprins și o încheiere, dar nu neapărat în această ordine). Dacă adăugăm acestora cele două lungmetraje de ficțiune ale lui Resnais, puternic marcate de sursele lor literare venind dinspre Noul Roman
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
remarcă într-un post sau postură oarecare în ierarhia societății! Dar, cum o spuneam, încă o dată: „noi”, cei care credeam într-o artă adevărată posibilă chiar și sub dictatura comunistă, noi am făcut ceva mai mult, după o sentință, un adagiu drag lui Goethe și Th. Mann, pe care am mai citat-o în unele scrieri: „Cel care atinge perfecțiunea într-un domeniu, chiar prin aceasta îl depășește!”. Iar în problema de care ne ocupăm, reactualizarea criteriilor estetice într-un regim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la 21 noiembrie (1948) s-a publicat «Hotărârea» Biroului Politic al CC al PMR privind începerea acțiunii de verificare a membrilor de partid, în urma căreia foarte mulți foști social-democrați, dar și comuniști au fost excluși din PMR și arestați. Vechiul adagiu, potrivit căruia «revoluția își devorează eroii», s-a dovedit a fi o realitate a societății românești. În timp ce «la vârf» se desfășura o acerbă luptă pentru putere, o parte din vechii oameni, în frunte cu Iuliu Maniu, se aflau în închisori
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Nici ea nu știe? ă Ea nu va vorbi despre asta, spuse Zoia printre dinți, ca și cum ar rosti un blestem. Nu va spune nimănui. Cuvintele aveau intonația plină de pasiune și irațională a unui cântec liturgic, ridicându-se până la un adagiu final: Nu va spune numănui.' Capitolul șaisprezece Scrisoarea parfumată Tunul Fortăreței Sfinții Petru și Pavel anunță miezul zilei cu o bubuitură fără greș. Ca și cum ar fugi de impactul loviturii distante, Porfiri își iuți pașii în timp ce deschidea ușa clădirii de pe Aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
A Seneca și sănătatea mintală, pe care el o numește „echilibru sufletesc” (tranquillitate animi), specifică stării de echilibru interior a înțeleptului care luptă împotriva patimilor sufletești, înfrânându-și-le (De constantia sapientiorum). Juvenal este cel care ne-a lăsat celebrul adagiu „Mens sana in corpore sano”, exprimând raportul de echilibru fericit al sufletului cu trupul, care este dat de sănătate. Considerând dragostea o suferință sufletească, Ovidiu oferă o „remedia amori” în îndemnul care pune accentul pe măsurile de profilaxie: „Principiis obsta
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
că director e opinia publică, iar redactor responsabil, Moș Sfadă (G.M. Samarineanu), care în seria a doua a publicației preia direcția. Din 1922 subtitlul se modifică în „Pentru toți și pentru toate. Revistă bilunară satirico-umoristică.” Având pe frontispiciu ca moto adagiul „ Râsul descrețește frunțile celor necăjiți și biciuiește năravurile rele ale societății”, publicația se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
secularizează, iar obrăznicia și ignoranța suie în cele mai înalte jilțuri ale demnităților statale. Pledoaria autorului se dorește a nu suna în pustie. Să tragem nădejde că așa s-ar și putea întâmpla. Cunoașterea de sine, vechiul și mereu noul adagiu socratic, la care ne poftește să reflectăm Mihai Pricop, este cu siguranță izvorul doritei primeniri morale, o datorie de împlinit, în slujba căreia se înscriu și lăudabilele strădanii ale iscălitorului "Datoriei împlinite". Grigore ILISEI Datoria împlinită 1. Introducere 2. Școala
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
De facto, ea inițiază politici a căror substanță nu este comparabilă cu nici o organizație internațională și nici cu statele federale 42. În fața unei astfel de construcții se observă fără echivoc că dihotomia canonică este depășită de fapte și că vechiul adagiu latin "tertium non datur" trebuie să dispară 43. Într-un dialog cu Jacques Delors, publicat în Le Monde și în Die Zeit pe data de 1 februarie 2001, Vaclav Havel reamintea intelectualilor responsabiltatea pe care aceștia trebuiau să și-o
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cuvintele să știi/ ele-mi sunt surorile...” Și în acest din urmă film, relația celor doi este înainte de toate una discuționistă cu scăpărări teoretico-polemice, în care cuvântul are cuvântul. Și încă un numitor comun important: toate lungmetrajele lui Porumboiu au adagiul unui cântec de lume, de inimă albastră, reluarea pe o pantă ușoară, cu accente melo, întro cheie minoră, derizivă a partiturii serioase, grave. Cred că avem cu Metabolism unul dintre cele mai avansate filme românești ca reflecție a unui cineast
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
personaj: adolescența. Tintin este ușor de confundat cu un adolescent, deși este probabil trecut de douăzeci de ani. Ceva copilăresc este imprimat în ființa lui și chiar atunci când dă pumni - deh, meserie periculoasă cea de ziarist! -, virilitatea sa are acest adagiu al adolescenței. Odată pornite, aventurile se înlănțuie spectaculos, se trece de la o situație la alta, disperarea urmează succesului relativ și invers, asemeni unei trânte, unde când un combatant este deasupra când celălalt. De data aceasta, povestea ne plasează într-o
Tintin se întoarce... din America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5084_a_6409]
-
pe care le-am îngrămădit într-o valiză. Autodafé magnific, demn de execuțiile Inchiziției. De dimineața pînă seara au ars în curtea școlii șase mii de exemplare. Priveam perplex cum sînt aneantizate atîtea pagini de înțelepciune". îți vine să repeți adagiul că viața întrece orice imaginație... Viața literară se retranșează și ea în bună măsură pe vechile poziții, se baricadează în conformism, comoditate, ipocrizie. în chip simbolic, poarta redacției Vieții Românești e ferecată la ora 12: "Funcționarele Asociației au zi scurtă
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
Constantin Țoiu Adagiul dreptului roman Nimeni nu este judecător în propria-i cauză, valabil din punctul de vedere juridic, în cazul unui proces concret între două sau mai multe părți, intră în contradicție cu morala, creștină în primul rând, care dimpotrivă îi lasă
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
individului în orice manifestare... Bazele dreptului actual, în fine, în Europa, vor fi puse de acel avocat Loysel Antoine, 1536-1617, discipolul venerabilului Cujas, autorul vestitelor Instituții cutumiare în care regulile de drept importante sunt înfățișate sub formă de maxime și adagii, precum Accesorium cedit principali - ce este accesoriu, cedează în fața a ceea ce este principal. Plus celelalte adăugate cu vremea: Non fatetur qui errat - nu-i martor cel ce se înșeală: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu este audiat când își
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
iluziile lui. De aceea, naratorul acesta - fictiv an prima instanță, ambiguu mai pe urmă, mărturisit autobiografic an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a produs, prin reacție, pe abjectul, pe amaratul, pe an starele de orice om modern". Nici macar cinismul nu
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Că cine nu mă știe! Că cine mi-s io! Ascult un interviu pe temă autobiografică luat cuiva pe care, întâmplător, îl cunosc de la A la Z. Ce poate să născocească, mamă! În privința asta, mai am de învățat. E cunoscut adagiul: n-am timp să scriu scurt. Eu am destul, dar nu din cauza asta scriu scurt. Sunt mereu în defensivă - și asta n-ar fi nimic dacă Alexandra n-ar fi luat boala, la pătrat. Tresar de câte ori îmi văd numele în
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
aceea de dialog cu ziariștii: moda lansată de Becali sau Vadim, care convoacă presa când și cum le năzare, a fost preluată și de Năstase, aflat în evidentă cădere de imagine, dar și în penurie de idei. Convins că vechiul adagiu conform căruia "nu e important ce se vorbește, important e să se vorbească despre tine" funcționează în politică și aduce voturi, Năstase turuie vrute și nevrute, doar-doar îl bagă cineva în seamă. Că pentru impozantul lider PSD arestarea lui Omar Hayssam are
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
impresionantă de la sfârșitul cărții sale demonstrează erudiția autoarei pe teren teologic: Berdiaev, Lossky, alături de "Biblia" feminismului modern, Al doilea sex, al Simonei de Beauvoir. Feminismul profesat de Mihaela Miroiu se sprijină pe baza clasică a teoriilor Andreei Dworkin (autoarea celebrului adagiu "o fată are nevoie de un bărbat precum un pește de o bicicletă"). De asemenea, are afinități mai clare cu feminismul academic francez, poate ceva mai creditabil și mai puțin politizat gen Helene Cixous sau Luce Irigaray. Exegeza biblică în
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]