1,639 matches
-
grup mai mult decât zgomotos: - În sfârșit, bine c-ați mai venit și voi! - Unde l-ai găsit și unde-i John? - Hai Ursula, spune ce-ai făcut cu el? Ceata de cheflii se întărâta la vederea femeii ce mă ademenise acolo.Muzica megafonului părea să întrețină o atmosferă de isterie ciudată. - Ce bei?, mă întrebă ea brusc. - Același lucru! Îmi turnă un pahar de votcă peste două cuburi de gheață. L-am luat în mână, bucurându-mă de răcoarea ce-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
nimic. Din copilărie încerc să mă eliberez de povara morții florilor și nu reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat pe masă. Florian: Ce
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
colo, câte o pasăre rătăcită țipa disperată, iar din depărtări îi răspundea urletul înfiorător al unui lup înfometat. Vânătorii se opriră într-o poieniță aflată la marginea râului. Vraja nopții, mireasma pădurii de brad și aerul rece și proaspăt îi ademeni în lumea plăcută a viselor. Abia spre zori răcoarea din munți le pătrunse în mădulare și-i trezi din somn. Își înviorară chipurile cu apă rece de izvor, gustară câteva merinde din traistă și în cele din urmă încălecară. Se
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
încolțită, dar în același timp simțind că forțele-i miraculoase încep să-i revină, hotărî să-l înfrunte pe obraznicul cavaler. Se opri într-un luminiș și la lumina lunii își desfășură voalul transparent ca un evantai. Încerca să-l ademenească cu farmecele trupului său. Călărețul își struni animalul și în cuget medită surprins: „Căpitane, după ce nălucă a nopții alergi? Nu vezi că în fața ochilor tăi dănțuiește o zână din povești?” Arnăutu se frecă nedumerit la ochi și-și zise în
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre. Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre.Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot acest fundal feeric. Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc, Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc! Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit, Un
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa ce-o ademenea. Gheața din scânteia-i cu zvonul ei m-apasă Pe când și-amână tata, din nou convalescența; Nu boala simte el, zăcând acum în casă, Ci datoriei simte, că i-a venit scadența. Așa cum stai culcat cu fața la perete, Acolo pe măsuța
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
la Washington, îl vizită insistent în anii 77-78... - În ultimii ani ai vieții Mircea Eliade era tot mai curtat de personalul Ambasadei Române din Washington. Invitațiile scrise din partea lui Ceaușescu nu se opreau. Mircea Eliade era dorit în țară, era ademenit din toate părțile de serviciile protocolare românești care i-ar fi satisfăcut orice dorința numai să accepte o vizită în țară. Acesta vizită atât de dezbătută, discutată, criticată, analizată de Eliade și apropiații lui nu s-a întâmplat niciodată. Deși
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Te legi cu timpu-n buzunarCa să-i tot ții agale ritmul,Să nu devii tu un impasAtunci cînd îți va bate timbrul.... VII. FLOAREA DUMINICII, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015. Mirosul florii mă ademenește De parcă viața-ș reîncepe, Și lîngă mine parcă înflorește O scumpă și frumoasă mamă. Atîta armonie simt în jur Privind la cer cum zboară păsărele, Așa cum azi e vineri... Și mîine Duminica-nvierii. Pe delurele se ivește iarba Și grînele zîmbesc
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
ca moartea O guvernare de rahat. Și cînd îți strigă pe la poartă Votați cu noi, cu noi e bine; Totuși TU vreai să te ridici Să ai și ce mînca și mîine. Iar cetățenii laolaltă Batjocoriți dealor prostie, Se tot ademenesc cu gloata Crezînd în adevărata lor mîndrie. De-ați ști cum urlă lupul noaptea Vă veți mira de-a lui tenor, Căci totuși urlă a DURERE Căci îl tot doare al său popor. De observăm cumva o ghindă Ce cade
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
uităm că-i grea ca moarteaO guvernare de rahat.Și cînd îți strigă pe la poartăVotați cu noi, cu noi e bine;Totuși TU vreai să te ridiciSă ai și ce mînca și mîine. Iar cetățenii laolaltăBatjocoriți dealor prostie,Se tot ademenesc cu gloataCrezînd în adevărata lor mîndrie.De-ați ști cum urlă lupul noapteaVă veți mira de-a lui tenor,Căci totuși urlă a DURERECăci îl tot doare al său popor.De observăm cumva o ghindăCe cade jos de pe Stejar,Nu
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
mă plimb prin cetate pietre rotunde, pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt roată sireapă cu sânii înspumegați Pielea-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
spre noi înșine. Iar dacă vreodată mă veți căuta pentru cronica unui interviu anunțat (poate acela de martor la moartea primului zeu!) mă veți găsi pe străzile mele sau dacă din politețe sau din binecuvântate pricini scrisul meu vă va ademeni mă veți găsi pe-aceleași străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. Iar voi, necititorii mei, dacă într-adevăr din cuvântate și binecuvântate pricini ceea ce-am scris vă va ademeni solicitându-vă sistemul nervos vegetativ, simpatic și parasimpatic luând totul ca o probă a probei de probă mă veți găsi la locul știut printre fotonii și frumusonii tăcutei tristeți tot mai fărâmițat de absențe potrivindu-mi monadele tăcerii. Și dacă
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
întreba de cărțile prin care se plimbă aceleași bodegi aceeași bărbați ce nu obosesc niciodată sau despre cel înveșmântat în carcasa de pământ dospit sau despre același gust al lepădării de sine din gură și dacă găsindu-mă mă veți ademeni cu vorbe goale și fericiri amânate așa cum am și scris cu altă Deșertăciune voi răspunde Deșertăciunii. DANIEL CORBU noiembrie,2011 Referință Bibliografică: Scrisoare deschisă necititorilor mei - Daniel Corbu / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
-ntâia oară. Te-ai înălțat cu valurile-albastre Să-mi oglindesc în ele nemurirea, Dar prea departe-s undele de astre Și nici nu pot să-mi părăsesc menirea. Doar șoaptele-ți răstălmăcite-n floare Pe ramurile clocotind de verde M-ademeneau în tainica-ți vâltoare, În care-un înger, veșnicia-și pierde. Și mi-am simțit lumina cum se-aprinde, Cum definește-n ceruri traiectorii, Distanțele măsoară și cuprinde, În joc fierbinte, astrele și norii. Eu, desprinzându-mă de veșnicie, Și
AMANDAR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381151_a_382480]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LUPII Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lupii Lupii din sufletul meu mă sfâșie, mă devorează, iar demonii mă cheamă, mă ademenesc, aș vrea să fug, să mă ascund, să mă împotrivesc, dar e târziu, se înserează. Lupii din sufletul meu mă hărțuiesc, demonii îmi ațin calea, mă tortureaza, aș vrea să strig, să primesc ajutor să răzbesc, dar nu e nimeni
LUPII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365418_a_366747]
-
dacă și-a văzut de la Horecea Mănăstirii. , mi-a mărturisit unul dintre cei mai distinși bucovineni din București. Nu l-am mai întrebat cât de dureros l-au înțepat ghimpii acelor flori, care pentru prima dată în viață l-au ademenit să întindă mâna spre un lucru <străin>”. Sub titlul Plini de daruri și haruri, Maria Toacă sintetizează - în linii sigure, cu vibrații și scânteieri de icoane pe sticlă, cu adevărat tărănești, ori, mai de grabă, cu desfășurări ample, de o
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
intelectului intoxicat de alcool sau țigări, de către viciul atras de abstinență, sfredelește carapacea minții învăluind-o în cețoase stări. Viciul în care intră pe lângă alcool, fumat, droguri și cafea Îți crează un entuziasm aferent perceput O sublimă încântare(ce-ți ademenește sufletul și mintea). Te transportă din teluricul cu complexul de-ntrebări întunecând crezul, În esotericul ocult din care se extrag inexplicabilul și neînțelesul. Lumea→ un cuvânt atât de mic dar cu sens atât de mare Este-n fierbere mereu, în
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
fricii, Se-aude-un zgomot și deodată Apare din noaptea pădurii, Omul cel negru spre ea cată. Vrăjită parcă, îl ascultă, Speranțele i se aprind, Nu-i ia în seamă fața mută Și îl urmează ea cu jind. Cu vorbe dulci o-ademenește, El îi promite drumul bun, Dar în pădure o-mpietrește Făcându-i sufletul păgân. De-atunci acea frumoasă fată, Ce-avea un suflet bun, curat, S-a preschimbat în piază blestemată, Să sperie-n pădure pe-nserat. Pe feciorașii singuri îi
IONICA BAICU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340944_a_342273]
-
sub tălpile deasupra gândurilor mele ca niște pupeze uitate în plină iarnă cu ciocul larg deschis într-o explicație amânată. Noroc am cu domnul corb. El le gâdilă în joacă până cad de pe ramurile copacului în inelele căruia m-a ademenit esența de viață sau mai degrabă m-a absorbit odată cu prima rodire a sămânței de om în pântecele blând al mamei. Odată ieșită de acolo - din prostie sau din obligație (asta rămâne să înțeleg mai târziu) - am luat-o la
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
atrăgătoare haine ieftine online le găsești atunci când se lansează o nouă colecție, iar primăvară acest lucru se întâmplă sigur. miniPRIX a adus deja rochii elegante de primăvară, pantofi și o colecție întreaga de balerini la prețuri excepționale care te va ademeni să iți întregești colecția personală. Noile colecții conțin întotdeauna produse la modă ce sunt create de designeri care știu ce se poartă. Tot ce ai tu de făcut este să alegi modelele care se potrivesc personalității tale, să le comânzi
Cum sa cumperi ieftin haine de calitate [Corola-blog/BlogPost/98735_a_100027]
-
CĂLĂTORIE ÎN INFERN (APOCALIPSA POETICA) (versuri), cartea de debut a vrânceanului SEBASTIAN IONEL DOGARU. Citind volumul vom trăi cu o mare intensitate trăirile poetului. Frământările lui, vreme în care ispita ia chip de femeie și i se strecoară în sânge, ademenindu-l. Chinul, suferință indeciziei, autoflagelarea (chiar și blestemul) sunt descrise minuțios, recunoscute, supunându-se lor din dorința purificării. Poezia lui Sebastian Ionel Dogaru este un spațiu liric dens, metaforic îmbrăcând complicate și chinuitoare stări ale luptei cu sine. Pe alocuri
„CĂLĂTORIE ÎN INFERN (APOCALIPSA POETICĂ)” (VERSURI) DE SEBASTIAN IONEL DOGARU (MOVILIŢA, VRANCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351988_a_353317]
-
a limitei;al baladei”Toma Alimoș”, unde crima este justificată prin obținerea dreptății în afara legii,inclusiv al celor creștinești; la fel și în”Cântecul lui Vălean”,unde pe un fecior chipeș dar și muieratic și fără scrupule,o nevastă,îl ademenește cu bucate otrăvite,în urma cărora moare în timp ce ascultă mustrările materne,este o eroare permanetizată de-a lungul istoriei literaturii române. De la Alecsandri, Călinescu, Mircea Eliade, Dumitru Caracostea, Lucian Blaga,Z.Cârlugea,Horia Bădescu,pentru a enumera câțiva,au subliniat faptul
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]