3,016 matches
-
de la Contemporanul. Promisiune pe care, cu suficientă naivitate, mi-o rememoram adesea. Acum se vede cum s-a ținut de cuvînt. Acum se vede, de asemenea, cum i s-a destrămat "bunăvoință colegiala", aidoma unui puf de păpădie, la întîia adiere pragmatică a conștiinței d-sale mobile. Pur și simplu nu-i mai eram de folos. Ba chiar îi stînjeneam subordonarea pentru care a optat, prin firea mea insubordonabilă. Să reprezinte gestul d-sale, cu generoasele preludii mai sus menționate, de
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
privirea este cea care scrie, lăsîndu-se înfrînta pentru a birui: "O, dureroasă batere - zbatere// a mașinii de scris// am învins - șunt învins// zdrobit mai pulsează/ în vîrful fiecărui deget cîte un ochi/ vînat și fără pleoapa deschis." La fel, în Adierea, cuvîntul de negăsit urmează să-și dezvăluie tezaurul secret tot în virtutea unei agresiuni, violentarea ochiului fiind echivalata cu o excavație a sinelui care să conducă la nașterea poemului din tăcere: "crește/ în preajma/ adierea cuvîntului/ pe care nu-l găsesc// O
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
și fără pleoapa deschis." La fel, în Adierea, cuvîntul de negăsit urmează să-și dezvăluie tezaurul secret tot în virtutea unei agresiuni, violentarea ochiului fiind echivalata cu o excavație a sinelui care să conducă la nașterea poemului din tăcere: "crește/ în preajma/ adierea cuvîntului/ pe care nu-l găsesc// O, Doamne/ vîslele tăcerii cum îl străbat/ precum cerul zdrobește marea/ străbătîndu-i ochiul nisipos/ în căutarea unicei perle." Cînd privirea nu se întoarce asupra ei însăși, se mulțumește să contemple imagini și ființe pe
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
e suveran în preferințele mele: apoi Mozart... Am ascultat un Mozart trist, surprinzător... Îl cunoașteți pe Cioran? Da, l-am întâlnit pe Cioran. E un pesimist vesel! El spunea că Mozart trebuie ascultat în piesele lui lente și oarecum funebre - "adieri funebre în grația mozartiană..." Da, întocmai; și acest lucru mă impresionează, mă tulbură. O dată eram pe moarte, în Africa. Îmi câștigam existența vânând. I-am trimis o telegramă bunicului meu, în care-i spuneam că vreau să fiu repatriat și
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
ostile, nu pot să aibă decît post eventum : omoruri, suiciduri, catastrofe, semnificații proprii (pe lîngă trista faimă de bune, mult prea bune, conducătoare, domnule, de moarte). Numele lor, altminteri, și, nu o dată, ele înseși, evocă țări, cetăți defuncte, continente, vagi adieri (primă)văratice, persoane (persoane dragi) flori scumpe sau... nimic. (Și totuși, a iubi pentru el însuși, exempt de fetișisme, eresuri, conotații, un lenaj, un lenj, un dejalen ; a vedea într-un polog de andrinopol, aidoma unor copii teribili, un semn
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
de probe reprezintă o uzanță judiciară, iar prezumția de nevinovăție un moft de fațadă. Ceea ce la domnul Funeriu ține loc de - și e de fapt mult mai mult decât o prefață pare, în comparație cu fierbințeala gripată a micilor târguieli postdecembriste, o adiere de aer rece și curat. Toată admirația pentru un demers atât de ingenios și de consecvent onest! Altceva decât disidențele de liberă trecere ale ultimilor ani, decât epopeile de buzunar completate pe genunchi cu datele personale, la coadă la certificate
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
97 ori n-aveau experiență guvernării ori nu se puteau laudă cu o experiență specifică prea consistentă au izbutit să traverseze laolaltă o situație de criză care ar fi putut să le despartă. Problemele premierului încep, se pare, o dată cu primele adieri ale viitoarelor alegeri. Adieri pe care partidele din coaliție le gîndesc tot mai electoralist și ca si cum România ar fi ieșit din criză, deși e greu de crezut că pentru omul obișnuit s-a produs vreo schimbare pozitivă. Din contră, pentru
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
experiență guvernării ori nu se puteau laudă cu o experiență specifică prea consistentă au izbutit să traverseze laolaltă o situație de criză care ar fi putut să le despartă. Problemele premierului încep, se pare, o dată cu primele adieri ale viitoarelor alegeri. Adieri pe care partidele din coaliție le gîndesc tot mai electoralist și ca si cum România ar fi ieșit din criză, deși e greu de crezut că pentru omul obișnuit s-a produs vreo schimbare pozitivă. Din contră, pentru omul obișnuit, criza e
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
Simion consideră, pe bună dreptate, că ele descind din "stilul liric al lui Al. Philippide". La sfarsitul deceniului opt, cănd cenzură nu mai îngăduie decât cultul lui Ceaușescu, gravitatea de imn religios a versurilor tânărului poet sună straniu, ca o adiere de altceva. Această gravitate - cu o notă teatrală, dar niciodată împinsă până la parodie - îl distinge pe autor și de colegii lui de generație, care înțeleg literatura că pe un joc de-a literatura (singură influență optzecista poate fi identificată în
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
tot felul de prostii? Ce rost are? (Melodia se termină.) Nils: Cum, adică, ce rost? De ce trebuie numaidecât să aibă rost? Cele mai frumoase lucruri din lume sunt cele aparent gratuite: un nor alb pe cerul albastru, zborul unei păsări, adierea vântului care încrețește apa din fiord, zâmbetul întâmplător al unei femei pe care n-o mai vezi pe urmă niciodată... Paul: Fleacuri... Și, pe urmă, toate lucrurile pe care le-ai amintit nici nu sunt atât de gratuite pe cât ți
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
de care s-a îndepărtat în grabă, pentru a-și compune o înfățișare meditativa în așteptarea declicului. Și în România există autori care trebuie să-și țină aureola din jurul capului cu mâna, ca să nu le cadă la cea mai mica adiere a spiritului critic. Gabriel Plesea, însă, este mai comic decât ei, întrucât se poartă că un om care are în spate grandioasă civilizație americană. Acuzativul pronumelui "care" Volumul Corespondențe din New York cuprinde articole scrise de Gabriel Plesea între 1993-1999 pentru
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
foste soții, a unei viitoare foste vieți, a unei viitoare foste morți, a unui poem, a unui amic solitar dintre aceia înălțându-se la cer prin înșurubare în păhăruț; razna te miri pe unde, repet; vai, mai rar, liber ca adiere de vânt subțire în oglinda paginii scrise, ci hulit în față propagandistic, înnebunit, umilit, într-un cuvânt patetic, dar „potrivit” à la Arghezi: răstignit; abia în cele din urmă, după ani și ani, slavă Domnului că în timpul vieții noastre, răzbind
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
să te tulbure. Aidoma unui cercetător care studiază la microscop o lamelă cu celule canceroase fără ca să fi văzut în carne și oase bolnavul din trupul căruia provine tumora, Duquesne vorbește de proliferarea demonică fără să fi simțit sub nas adierea Dracului. Rezultatul e erudiția fără ebuliție, adică șarm savant fără fior de zdruncinare. De la un cap la altul cititorul vede cum un savant enumeră cunoștințe despre un motiv religios în a cărui realitate autorul nu crede defel. Căci Diavolul din
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Lui Plantinga liber-cugetătorii din specia lui Dennett îi par niște spirite filistine atinse de un handicap interior: le lipsește acel simț menit a le deschide ochii asupra feliei de mister a lumii. Din acest motiv, liber-cugetătorii sînt cîrtițe opace la adierea tainei, genul de spirite prozaice atinse de o infirmitate cronică: carența antenelor destinate a surprinde enigma cosmică. În revanșă, lui Dennett entuziaștii din categoria lui Plantinga îi apar ca niște libelule lovite de o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
în România. Cum până în clipa de față n-a prins nici un spion mai acătării și nici un "dușman al cuceririlor revoluționare" ale nației, inutilitatea ei se relevă cu toată claritatea. Singurele performanțe ale acestui club obscur au fost să aducă o adiere de politic acolo unde el n-ar fi avut ce căuta. De pildă, la Tepro Iași. Tare mi-e teamă că cei care vorbeau despre o "componentă politică" în asasinarea lui Săhleanu aveau dreptate. Doar că ar fi trebuit să
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
din palme. Pustnicul privește peste umăr la munca atît de grijulie a păsărilor în vederea locului unde femela își va depune ouăle. Puiul iese din ou, la vreme, mic și neajutorat, aproape gol, tremurînd sub puful ca de păpădie la fiecare adiere de vînt. Un uliu îi dă tîrcoale. în pustnic se trezește mila: îl alungă pe răpitor, salvînd astfel viața puiului de codobatură. Totodată, supărarea lui pe mizerabila lume își pierde din intensitate. E gata să renunțe la a-l mai
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
ce se transmută-n/ adîncul ființei/ privind-o trecînd pe sub ramuri/ e un monad migrînd/ ca o globulă de sînge/ în fericia/ lui Dumnezeu" (Trec). La modul obiectiv, contemplă un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
ființei/ privind-o trecînd pe sub ramuri/ e un monad migrînd/ ca o globulă de sînge/ în fericia/ lui Dumnezeu" (Trec). La modul obiectiv, contemplă un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare/ totu-i noapte/ și nu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare/ totu-i noapte/ și nu mai este/ nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de materie este deverbalizarea. Graiul uman se topește în perfecțiune indicibilă a Logosului primordial - laolaltă gînd și Cuvînt demiurgic: În seara lină/ din veacuri/ am abur pe față/ sînt ca o rugă pierdută/ de orice cuvînt
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
de ani, se va alătura în mod firesc celeilalte Tentative, a Sărmanului Dionis... Ce viață și ce vervă ideatică și lexicală în bezmetica înfruntare gherieră a neprețuitelor pagini ce urmează și pe care le citim cu zîmbetul senin provocat de adierea Geniului: "Azi 31 martie 1933, am stat de gardă, eu soldat Nicolae al lui Cristea din Olari județul Prahova. Și a trecut o fată, și am întrebat-o că unde se duce și mi-a zis că la gară, și
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
s-ar transforma în vrejuri vegetale elastice, iar pietrele în mingi. Ironia însăși capătă un aer inofensiv, amabil: "Atențiune poate trece tot convoiul întregul convoi de cuvinte minele dedesubt stau cuminți o eventuală declanșare nu ar stîrni decît o ușoară adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe cer
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
seara zilei când a fost externat din spital. A fost rândul meu să nu mai am glas și să văd năruindu-se în fața mea întreg universul ca un imens castel de cărți de joc ce se dărâmă la o simplă adiere de vânt. Sunt momente în care logica nu mai funcționează sau poate că logica umană nu mai poate da răspunsuri credibile la provocările realității. Plicul pe care-l aveam în mână era dovada materială a vizitei făcute la spital de
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul ce răstoarnă o lume: trece peste ele fără să le atingă! Izolate prin toropeala și prin credința
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în această după amiază, în partea de jos a parcului, alături de Pynx. Cer plumburiu, cer difuz de Februarie. Copaci, carpeni, crâng, încă triști și goi, dar sub scoarța copacilor înviorați de dezgheț, urcă și pulsează deja seva nouă. Liniște întinsă, adiere cu miros de zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește și va înflori și, în venele universului, grandios aflux de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi, că iubești la unison cu seva
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
altceva: "pentru mine a fost un adevărat înger păzitor, dezlegându-mi cununiile". Nu cumva doamna Camelia însăși este cea care semnează și Nelu din Pașcani, și Ștefan din Brăila, multiplicându-și identitatea, ca Fernando Pessoa? La mica publicitate găsim și adieri de poezie: "Blondă superbă, ochi albaștri, ofer clipe de vis."; " Două domnișoare tinere oferim clipe de extaz la infinit." etc. "La infinit" este o exagerare, dar în poezie se admit exagerările. Îmbunătățire bruscă Există aparate (de fabricație românească) pe care
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]