197 matches
-
și formula 13 în formula (1.4) rezultă forma funcției formula 10 formula 51formula 52 Pentru aducerea la o formă mai simplă a acestei expresii se face o schimbare de variabilă prin care se trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: formula 53formula 54 această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: formula 53formula 54 această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma funcției formula 55 devine: formula 56formula 57 Folosind notația ajutătoare: formula 58formula 59 soluția (1.4) se scrie formula 60formula 61 se observă că factorul ce conține variabila formula 62 se poate dezvolta în serie
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
tranzițiilor de fază în sistemele cu cristale lichide. După cum am văzut deja mai sus, cristalele nematice sunt compuse din molecule cilindrice, având axele lungi aproximativ aliniate între moleculele vecine. Pentru a descrie această structură anizotropă, se introduce un vector unitar adimensional n numit "directoare", pentru a reprezenta direcția preferată a orientării moleculelor în apropiere de orice punct. Pentru că nu există polaritate fizică (nu contează sensul, ci doar direcția) de-a lungul axei directoare, n și -n sunt complet echivalente. Descrierea cristalelor
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
dintre variabilele care descriu un fenomen fizic, atunci când, pe baza unor studii experimentale, au putut fi precizate variabilele respective. Aceasta se realizează printr-un procedeu numit "analiză dimensională", în cadrul căruia evoluția fenomenului fizic este formulată printr-o relație între grupuri adimensionale de variabile, relație în care numărul grupurilor este mai mic decât numărul variabilelor. Avantajele folosirii acestui procedeu constau în reducerea numărului de experimente necesare stabilirii relației între variabilele respective, precum și în simplificarea acestor experimente. Metoda analizei dimensionale se folosește atunci când
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
unitățile de măsură ale mărimii respective depind de unitățile de măsură ale mărimilor fizice fundamentale. Cu alte cuvinte, dimensiunea unei mărimi fizice este un simbol care exprimă calitativ legătura dintre acea mărime și mărimile fizice fundamentale. O mărime fizică este "adimensională" dacă valoarea ei nu depinde de sistemul de unități de măsură adoptat (de exemplu raportul a două forțe etc.). Pentru studierea unor fenomene hidraulice, obținerea de rezultate cantitative privind evoluția acestora și, eventual, modificarea desfășurării lor, se utilizează modelarea hidraulică
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
scară al vitezelor formula 20, coeficientul de scară pentru forțele de inerție putând fi scris sub forma: Egalând expresiile pentru formula 31 și formula 17 rezultă: formula 33, sau, revenind la notațiile cu "p" și "m" (referitoare la prototip, respectiv la model): formula 34 Raportul adimensional formula 35 se numește "număr Froude"; cu ajutorul său, condiția de similitudine dinamică a fenomenelor hidraulice în care sunt predominante forțele de inerție și forțele gravitaționale ("criteriul de similitudine Froude") se poate scrie formula 36, adică numărul Froude al curgerii să fie același
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
și "y" normala la direcția vectorului viteză) rezultă: Egalând formula 31 cu expresia coeficientului de scară pentru forțele de inerție (formula 30) se obține: Deci formula 46, sau, revenind la notațiile cu "p" și "m" (referitoare la prototip, respectiv la model): formula 47 Raportul adimensional formula 48 se numește "număr Reynolds"; cu ajutorul său, condiția de similitudine dinamică a fenomenelor hidraulice în care sunt predominante forțele de inerție și forțele de frecare interioară datorate viscozității fluidului("criteriul de similitudine Reynolds") se poate scrie formula 49, adică numărul Reynolds
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Numărul Reynolds (Re) este o mărime adimensională folosită în mecanica fluidelor pentru caracterizarea unei curgeri, în special a regimului: laminar, tranzitoriu sau turbulent. Conceptul a fost introdus de George Gabriel Stokes în 1851, dar a fost numit după Osborne Reynolds (1842-1912), care l-a popularizat în 1883
Număr Reynolds () [Corola-website/Science/322484_a_323813]
-
fost numit după Osborne Reynolds (1842-1912), care l-a popularizat în 1883. Numărul Reynolds este raportul dintr forțele de inerție și forțele de frecare viscoasă. Expresia sa matematică este: unde: Unitățile indicate (în SI) sunt informative, deoarece numărul Reynolds fiind adimensional, valoarea sa este aceeași în orice sistem de unități coerent. Calitativ, numărul Reynolds poate caracteriza raportul dintre transportul momentului forței prin convecție și cel prin difuzie. Curgerile la care numărul Reynolds este mare decurg turbulent, iar cele la care este
Număr Reynolds () [Corola-website/Science/322484_a_323813]
-
mai mari decât cele apropiate, și au o deplasare spre roșu mai pronunțată. Astfel, căutarea se împarte între deplasarea mare și deplasarea mică, limita fiind în preajma unei deplasări spre roșu de'z" = 0,1-0,3—unde "z" este o măsură adimensională a deplasării frecvenței spectrului. Căutările de supernove cu deplasări spre roșu mari implică de regulă observarea curbelor de lumină ale supernovei. Acestea sunt utile pentru generarea de diagrame Hubble și pentru a face predicții cosmologice. La deplasări spre roșu mici
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
Factorul de compresibilitate (Z), este un coeficient adimensional folosit la modificarea ecuației termice de stare a gazului ideal pentru a corespunde comportării unui gaz real. În acest sens, factorul de compresibilitate poate fi interpretat ca fiind o proprietate fizică a gazelor, valoarea sa depinzând de presiune, temperatură și
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar, 12 g de C, cu numărul de masă 12 (numărul atomic 6), are același număr de atomi de carbon, . este o cantitate adimensională și are aceeași valoare numerică a lui Avogadro dată în unități de bază. În contrast, constanta lui Avogadro are dimensiunea inversului cantității de substanță. Revizuirile setului de bază de unități SI a necesitat redefinirile conceptelor de cantitate chimică. , și definiția
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
utilizând relațiile (2.10.1) și (2.10.2) rezultă formele: Pentru aducerea la o formă mai avantajoasă a acestor expresii se face o schimbare de variabilă prin care se trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Introducând noua
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
se trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Introducând noua variabilă în expresiile (2.26.1) respectiv (2.26.2) se obțin formele: Ecuația (2.18), care determină univoc forma funcției formula 31, devine, prin înlocuirea operatorului dat de expresia
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
echicurent și contracurent inclusiv pentru cazul în care fluidele curg cu viteze relativ mari. În acest caz, modificările care intervin în energia cinetică a fluidelor au un efect semnificativ asupra câmpurilor termice. S-a stabilit că eficiența depinde de mărimile adimensionale care compară fluxul termic prin perete cu fluxurile termice maxime posibil pe părțile caldă, respectiv rece, și de patru mărimi adimensionale care descriu influența distribuției energiei cinetice pe părțile caldă, respectiv rece a schimbătorului. Eficiența schimbătoarelor de căldură poate fi
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
energia cinetică a fluidelor au un efect semnificativ asupra câmpurilor termice. S-a stabilit că eficiența depinde de mărimile adimensionale care compară fluxul termic prin perete cu fluxurile termice maxime posibil pe părțile caldă, respectiv rece, și de patru mărimi adimensionale care descriu influența distribuției energiei cinetice pe părțile caldă, respectiv rece a schimbătorului. Eficiența schimbătoarelor de căldură poate fi calculată cu relații de forma formula 19 adaptate pentru fiecare tip de curgere. Exemple de astfel de relații: Deoarece relații ca ultima
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
formei ecuației, se introduce o notație ajutătoare dată de relația această schimbare este echivalentă cu alegerea unei unități naturale de lungime pentru exprimarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
unitate a numărului a valorii proprii motiv pentru care mai este denumit și "operator de creștere" Printr-un procedeu de algebra operatorilor și trecerea la o nouă variabilă prin care se transormă coordonata x a microparticulei într-o nouă coordonată adimensională:formula 52, se găsesc pentru operatorii de crestere si de descrestere formele: Ecuația care determină univoc forma funcției formula 53 este de forma: Prin integrare si normare se obține soluția normată în scara naturală formula 22: Aplicând de n ori relația de recurență
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
formei ecuației, se introduce o notație ajutătoare dată de relația această schimbare este echivalentă cu alegerea unei unități naturale de lungime pentru exprimarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
două regimuri de mișcare a fluidelor: laminar și turbulent. Studiile sale experimentale, devenite clasice, au contribuit decisiv la clarificarea problemelor legate de viscozitatea fluidelor și de curgerea în regim turbulent. De numele său este legat "Numărul Reynolds" ("Re"), o mărime adimensională folosită în mecanica fluidelor pentru caracterizarea unei curgeri, în special a regimului de mișcare: laminar, tranzitoriu sau turbulent. De asemenea, studiile sale referitoare la transferul de căldură dintre solide și lichide au dus la inovații în proiectarea cazanelor de încălzire
Osborne Reynolds () [Corola-website/Science/328585_a_329914]
-
zgomot alb (fluctuații aleatoare într-un spectru). Deplasarea spre roșu (și cea spre albastru) pot fi caracterizate prin diferența relativă dintre lungimile de undă (sau frecvențele) emise și cele observate ale unui obiect. În astronomie, se obișnuiește ca această cantitate adimensională să fie denumită "z". Dacă "λ" reprezintă lungimea de undă, și "f" reprezintă frecvența (atenție, "λf" = "c" unde " c" este viteza luminii), atunci "z" se definește prin ecuațiile: După ce se măsoară "z", distincția dintre deplasarea spre roșu și cea spre
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
În fizică, o constantă de cuplaj este o cantitate adimensională ce caracterizează intensitatea unei interacțiuni. Evaluate la scară macroscopică, atomică sau nucleară, constantele de cuplaj pentru cele patru interacțiuni fundamentale diferă între ele prin multe ordine de mărime. Valorile constantelor de cuplaj pentru interacțiunile tare, electromagnetică și electroslabă, măsurate la
Constantă de cuplaj () [Corola-website/Science/337066_a_338395]
-
Dacă pe o suprafață rugoasă (Fig. 4.4) se aplică o prismă de sticlă, se pot observa care sunt zonele de contact și lungimile lor l1, l2, ....ln, pe toată lungimea prismei [126]. Dacă suprafața portantă se exprimă cu ajutorul parametrilor adimensionali, atunci se poate considera curba de portanță AbbottFirestone (Fig. 4.9) ca fiind aria reală adimensională ce corespunde suprafeței de contact. Mărimea ariei reale de contact este dependentă de caracteristicile geometrice ale rugozităților, de caracteristicile mecanice ale materialelor și de
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
observa care sunt zonele de contact și lungimile lor l1, l2, ....ln, pe toată lungimea prismei [126]. Dacă suprafața portantă se exprimă cu ajutorul parametrilor adimensionali, atunci se poate considera curba de portanță AbbottFirestone (Fig. 4.9) ca fiind aria reală adimensională ce corespunde suprafeței de contact. Mărimea ariei reale de contact este dependentă de caracteristicile geometrice ale rugozităților, de caracteristicile mecanice ale materialelor și de sarcina exterioară ce trebuie preluată. Modul de obținere a curbei de portanță Abbott - Firestone implică posibilitatea
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
redă rugozitatea suprafeței, b) trasarea curbei de portanță Când ordonata are valoarea 0, atunci abscisa curbei de portanță este egală cu lungimea de referință a profilului (simbolizat prin litera l în Fig. 4.11). De obicei se utilizează o valoare adimensională. Cel mai reprezentativ parametru pentru caracterizarea calității suprafeței rămâne parametrul Rk. După modul în care este definită, curba de portanță Abbott-Firestone oferă informații directe atât asupra înălțimii asperităților suprafeței (prin ordonata maximă a curbei), cât și asupra profilului acestor asperități
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]