148 matches
-
în mușchiul scheletic. Activarea lor conduce la stimularea oxidării acizilor grași, a sintezei de corpi cetonici și, în consecință, la economisirea glucozei. Fibrații, care sunt utilizați ca medicamente hipolipemiante, sunt liganzi specifici pentru PPAR ?. PPAR ? sunt exprimați în adipocite, intestinul subțire și în celulele implicate în imunitate. Acțiunea acestor receptori (indusă de tiazolidindione) stimulează diferențierea preadipocitelor în adipocite (de unde efectul lor secundar de creștere în greutate). Efectul lor de scădere a insulinorezistenței este greu de explicat, dar ar putea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
la economisirea glucozei. Fibrații, care sunt utilizați ca medicamente hipolipemiante, sunt liganzi specifici pentru PPAR ?. PPAR ? sunt exprimați în adipocite, intestinul subțire și în celulele implicate în imunitate. Acțiunea acestor receptori (indusă de tiazolidindione) stimulează diferențierea preadipocitelor în adipocite (de unde efectul lor secundar de creștere în greutate). Efectul lor de scădere a insulinorezistenței este greu de explicat, dar ar putea fi legat de creșterea producției în adipocite a adiponectinei, un important stimulator al utilizării glucozei și al creșterii sensibilității
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
în imunitate. Acțiunea acestor receptori (indusă de tiazolidindione) stimulează diferențierea preadipocitelor în adipocite (de unde efectul lor secundar de creștere în greutate). Efectul lor de scădere a insulinorezistenței este greu de explicat, dar ar putea fi legat de creșterea producției în adipocite a adiponectinei, un important stimulator al utilizării glucozei și al creșterii sensibilității la insulină a celulelor insulinodependente. Kim și Ahn (12) au demonstrat că PPAR ? activează atât GLUT2 cât și β-glucokinaza, construind o ipoteză interesantă privind reglarea hepato-β-celulară a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
mod secundar, ele pot crește sensibilitatea la insulină a celulelor periferice (în special a celor musculare), probabil ca urmare a scăderii hiperglicemiei și a diminării glucotoxicității. Acest efect este mediat de acțiunea sulfonilureicelor asupra transportorilor de glucoză din mușchi și adipocite (GLUT-4). Sulfonilureicele produc o translocare a transportorilor din microzomi către membrana celulară, facilitând în acest fel transportul glucozei și în consecință, utilizarea ei. În ultimii ani, studiul mecanismului de acțiune al sulfonilureicelor a pus în evidență un larg evantai de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
2 mg/kg corp/min) numai 25% este mediată insulinic (în mușchi, țesut adipos), majoritatea fiind utilizată de creier într-o manieră insulinoindependentă. Când insulinemia crește, 90% din consumul periferic de glucoză este acoperit de mușchi și numai 10% de adipocite și ficat. În condiții de euglicemie deci, principalul țesut care utilizează glucoza prin intermediul insulinei este mușchiul. Într-o oarecare măsură, consumul mare de glucoză în mușchi este datorat și efectului vasodilatator al insulinei asupra vaselor musculare. Insulina promovează în mușchi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
mări rata utilizării glucozei până la 25 mg/kg corp/zi (normal ~ 5 - 7 mg/kg corp/min). Și în acest caz, cea mai mare parte a glucozei este utilizată de mușchi și într-o măsură mai mică în ficat și adipocite. 8.3. Metabolismul lipidic În condiții obișnuite, după postul de noapte insulinemia scade sub 10μU/ml (rareori însă sub 7μU/ml, iar după un prânz mixt crește la 30 - 40μU/ml. Aceste creșteri promovează toate căile anabolice lipidice menționate. Cele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
însă sub 7μU/ml, iar după un prânz mixt crește la 30 - 40μU/ml. Aceste creșteri promovează toate căile anabolice lipidice menționate. Cele două enzime care controlează în mare măsură metabolismul lipidic, lipoproteinlipaza (prezentă în endoteliul vascular, în mușchi și adipocite) și lipaza hormon-sensibilă (prezentă în adipocite) mediază, pe de o parte, anabolismul lipidelor (lipoproteinlipaza), iar pe de alta catabolismul lor (lipaza hormon-sensibilă). Lipoliza crescută presupune un aflux mare de AGL în sânge, lăsându-i disponibili pentru reutilizare în ficat. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
un prânz mixt crește la 30 - 40μU/ml. Aceste creșteri promovează toate căile anabolice lipidice menționate. Cele două enzime care controlează în mare măsură metabolismul lipidic, lipoproteinlipaza (prezentă în endoteliul vascular, în mușchi și adipocite) și lipaza hormon-sensibilă (prezentă în adipocite) mediază, pe de o parte, anabolismul lipidelor (lipoproteinlipaza), iar pe de alta catabolismul lor (lipaza hormon-sensibilă). Lipoliza crescută presupune un aflux mare de AGL în sânge, lăsându-i disponibili pentru reutilizare în ficat. În mare măsură, producția de VLDL în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
trigliceride sub formă de lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL) către diverse țesuturi, în special mușchi și țesut adipos. La aceste niveluri VLDL sunt hidrolizate de către lipoprotein lipază iar acizii grași rezultați reesterificați și stocați ca trigliceride în miocite sau adipocite. Acțiunea lipoprotein lipazei este de asemenea stimulată de insulină. Cu cât cantitatea de alimente ingerate este mai mare, cu atât rata captării periferice a glucozei în țesuturile insulino-dependente este mai mare, aspect datorat hiperinsulinismului și hiperglicemiei tipice postprandiale. În țesuturile
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
2.2. Catabolismul intrahepatocitar al trigliceridelor se realizează prin hidroliză. Hidroliza trigliceridelor (lipoliza) are loc în toate țesuturile, exceptând creierul, unde lipsește enzima cheie - lipoproteinlipaza hormon-sensibilă, a cărei activitate este dependentă de concentrația AMPc. Lipoliza are o semnificație deosebită în adipocit. Produșii rezultați din lipoliză sunt acizii grași și glicerolul. În condiții de echilibru caloric viteza de hidroliză este egală cu cea de sinteză, astfel încât conținutul în trigliceride nu se modifică. Difuzarea glicerolului în plasmă indică un proces lipolitic, deoarece țesutul
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
adipos), în reglarea fluxurilor metabolice (hepatocit) sau în reglarea centrală a aportului alimentar (centrii hipotalamici). Receptorii leptinici β pancreatici (31) reprezintă una din piesele mașinăriei de control a metabolismului energetic. Se știe că leptina (peptid cu 167 aminoacizi), secretată de adipocite, inhibă aportul alimentar prin acțiune asupra receptorilor hipotalamici și crește termogeneza. Prin aceasta, leptina acționează ca un factor de limitare a creșterii rezervelor lipidice excesive în țesutul adipos. Semnificația receptorilor leptinici din celule β pancreatice, din celulele hepatice, din mușchi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
prin acțiune asupra receptorilor hipotalamici și crește termogeneza. Prin aceasta, leptina acționează ca un factor de limitare a creșterii rezervelor lipidice excesive în țesutul adipos. Semnificația receptorilor leptinici din celule β pancreatice, din celulele hepatice, din mușchi, hepatocite sau chiar adipocite, este mai puțin cunoscută. Cases și col. (31) au constatat că o creștere fiziologică acută a leptinei inhibă semnificativ secreția de insulină stimulată de glucoză. Acest efect poate fi datorat activării fosfodiesterazei 3 (PDE3). Întrucât, în T2DM însoțit de obezitate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
componente. Consumul alimentar depinde de factori centrali (hipotalamus, sistem limbic, scoarță cerebrală), digestia și absorbția alimentelor de tractul digestiv și glandele exocrine conexe (glandele salivare, glandele secretorii intestinale, țesutul exocrin pancreatic și secreția hepato-biliară), prelucrarea substanțelor nutritive de către hepatocit și adipocit (sub influențe hormonale multiple, în care insulina joacă un rol central) și, în fine, de utilizarea în scop energetic a principiilor calorigene (țesutul muscular dar și glandele exocrine și endocrine care sintetizează și eliberează cantități importante de hormoni și enzime
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
transcripție stă la baza apariției unor forme de MODY (HNF1? - MODY1, PDX1 - MODY5, BETA2 - MODY6). Unii dintre factorii de transcripție a genei insulinei intervin și în transcrierea altor proteine hormonale precum glucagonul (în celulele insulare A sau ?), leptina (în adipocite) sau hormonul de creștere (în hipofiză). În fine, o parte din factorii de transcripție menționați sunt implicați și în procesul de dezvoltare a pancreasului și de diferențiere a arborelui secretor insular. 3.5.4. Biosinteza insulinei Transcrierea mRNA în molecula
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în hepatocite, epiteliul intestinal și renal, precum și în unii neuroni din hipotalamusul lateral. Transportorii de glucoză sunt molecule proteice alcătuite din aproximativ 500 de aminoacizi. GLUT2, de exemplu, e format din 524 aminoacizi, iar GLUT4 (operanți în celulele musculare și adipocite) au numai 509 aminoacizi (fig.6). GLUT2 are un Km pentru glucoză foarte înalt (20-30 mmol/l), față de GLUT4 care are un Km foarte scăzut (1-5 mmol/l). Un Km crescut înseamnă o afinitate mică pentru glucoză, iar un Km
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a insulinei în vena portă prezintă la persoanele normale oscilații regulate (secreție „pulsională”). Acestea sunt modificate la pacienții cu T2DM, obezitate sau la persoanele cu insulinorezistență. Oscilațiile secretorii, care se regăsesc și în secreția altor glande endocrine (hipofiză, suprarenală, paratiroide, adipocit etc.), sunt importante pentru efectul înregistrat în organele țintă. În cazul insulinei, caracterul pulsator al secreției influențează în primul rând funcțiile glicogenogenetică/glicogenolitică a ficatului, organ care folosește ~ 50% din insulina produsă în pancreas. De altfel, caracterul pulsator al insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de alte proteine, inclusiv canalele de CaVOLT. Sintaxinele 1-4 sunt izoformele implicate în exocitoză, mai bine studiată fiind sintaxina 1A și SNAP-25 („25-kDa-Synaptosomal-Associated Protein”). Sintaxina 4, de exemplu, mediază un proces similar de deplasare a GLUT4 către membrana celulară, în adipocite și celulele musculare. În schimb, sintaxinele 1 și 3 posedă acțiuni inhibitorii, atât asupra sintezei de insulină, cât și asupra exocitozei acesteia. Dimpotrivă, sintaxinele 2 și 4 nu posedă aceste efecte, putând fi implicate pozitiv în insulinosecreție (42, 103). Sintaxina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
concentrație de glucoză de 5 mmol/l. Mecanismul celular de alterare a răspunsului β-celular la glucoză, indus de hiperglicemie, nu se cunoaște bine. S-a sugerat inițial că hiperglicemia poate produce o inhibare (down-reglare) a transportului glucozei în celulele insulinodependente (adipocite, țesut muscular și hepatocite), fie prin modificări survenite în activitatea receptorilor insulinici, fie prin defecte ale transportorilor de glucoză (GLUT4). Afectarea insulinosecreției se înregistrează numai față de creșterea glucozei, acțiunea stimulilor neglucozici fiind păstrată. Un efect de „desensibilizare” a celulelor β
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
presupus, spunem noi) al glucotoxicității a condus la conturarea altor mecanisme „toxice β-celulare” cunoscute sub denumirea de „lipotoxicitate” sau „glucolipotoxicitate”. Înainte de a trece la expunerea acestora, să menționăm că „teoria glucotoxicității” are o componentă „periferică” (în celulele care utilizează glucoza: adipocit, miocit, hepatocit, celule endoteliale) care se suprapune cu mecanismele „insulinorezistenței periferice”. La rândul ei aceasta este strâns legată de patogenia complicațiilor cronice vasculare în care hiperglicemia joacă un rol central. 4.5. Teoria lipotoxicității Conceptul lipotoxicității în celulele β a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
al insulinei nu este modificat (96). Captarea insulinei și apoi transportul ei prin celula endotelială (transcitoza) se face la nivelul invaginațiilor membranei numite caveole (79) unde sunt distribuiți și receptorii insulinici. În contrast cu ceea ce se întâmplă în celulele insulinodependente clasice (mușchi, adipocite) unde internalizarea complexului insulină/receptor este urmată de degradarea completă a receptorului, calea de degradare a ligandului în celula endotelială pare a se desfășura printr-un sistem de semnalizare propriu (26). Sistemul oxidativ afectează endocitoza insulinei mediată de receptor, nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
ridicat de VLDL și, corespunzător, de trigliceride, nivel crescut de LDL (în special particulele mici și dense), nivel scăzut de HDL. Toate acestea sunt, cel puțin în parte, consecința directă a eliberării crescute de acizi grași liberi (AGL) de la nivelul adipocitelor în condițiile insulinorezistenței/deficitului insulinic (11). Particulele de LDL mici și dense sunt foarte susceptibile la oxidare. La rândul său, LDL oxidat este unul din factorii majori de lezare a endoteliului vascular precum și a celulelor musculare netede vasculare. În plus
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
enteroglucagon și mai ales peptide cu acțiune de tip insulinic cum ar fi Insulin-like Growth Factor II (IGF-II) (20). În acest caz este vorba de un IGF-II incomplet „procesat” care poate interacționa cu receptorii insulinici din ficat, mușchiul scheletic și adipocite. Rezultatul este incapacitatea ficatului de a produce suficientă glucoză (în special prin inhibarea gluconeogenezei) și creșterea captării glucozei la nivel muscular cu apariția hipoglicemiei. În plus IGF-II incomplet procesat se poate lega și de receptorii tip IGF din pancreas și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
răspund la corticoterapie (BĂJENARU O. și colab., 2004). Deocamdată numai în studii, la pacienții supuși transplantul medular poate fi folosit și mycophenolatul. Liganzii receptorilor activatori de proliferare a peroxizomei (PPAR Liganzi) sunt receptori nucleari de hormoni care reglează diferențele dintre adipocite și transcrierea de gene. Realizează o deviere imună și limfocitele T activate produc mai mulți factori antiinflamatori decât proinflamatori. Liganzii PPAR orali se administrează și pentru tratamentul diabetului. Au acțiuni multiple: efecte împotriva inflamației microgliale, inhibă celulele T și sporesc
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cheratinizare, plasate în vacuole intramalpighiene (citoplaste) foarte largi Fig. 20. Col. HEA, x 400. Celule malpighiene, insuficient cheratinizate, care apar până la suprafața epidermului. Lipsesc straturile superficiale cheratinizate (de la mamifere) Fig. 21. Col. HEA, x 400. Hipoderm (în profunzime) foarte dezvoltat. Adipocite tipice. Fig. 22. Col. HEA, x 1000 (imersie). Spirocite (cheratinocite) plasate în vacuolele intraepidermice. Celulele au citoplasma intens bazofilă, alături de nuclei cu nucleoli foarte mari cu supercromatoză corticală. Fig. 23. Col. HEA, x 100. Spiroplaste goale, alături de celule ratatinate și
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]