148 matches
-
cea mai abundentă izoformă, atât la nivel adipocitar cât și la nivelul celulelor steroido-formatoare, dar diferitele tipuri de celule exprimă izoforme diferite. Astfel, perilipina C - izoforma de 42 kDa, este relativ abundentă în celulele steroido-formatoare, dar nu este detectabilă în adipocite (81). Perilipinele aderă puternic de picăturile lipidice, dar modul de atașare nu a fost încă explicat. Se pare că un rol în acest sens îl au perilipinele A și B prin intermediul unui domeniu structural, cu structură secundară de tip foaie
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
obezi (IMC≥30) de a dezvolta CC decât cei cu IMC<25, indiferent de tipul intrasau extrahepatic [131]. Asocierea pozitivă între obezitate și CC poate avea o explicație fiziopatologică. Țesutul adipos este un organ biologic activ care conține înafară de adipocite, multiple alte tipuri de celule cum ar fi pre-adipocite, celule endoteliale, macrofage și alte celule imune [135]. Unele dintre moleculele secretate de țesutul adipos, respectiv adipokinele, care reprezintă semnale pentru alte organe și creier în modularea răspunsului la alterările metabolice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
are gena pe cromozomul 2q (17). Două enzime extrem de importante pentru metabolismul lipidelor (lipoprotein lipaza și lipaza hormon sensibilă) se află sub controlul insulinei. Lipoliza și lipogeneza sunt două procese extrem de sensibile la insulină, indiferent unde au loc (la nivelul adipocitului, hepatocitului sau a celulei musculare). Funcția lor va fi prezentată într-un subcapitol separat. Proteinele alimentare (circa 30 g la o masă) sunt digerate până la aminoacizi, iar aceștia sunt absorbiți aproape la fel de rapid ca și glucidele. Odată absorbiți, aminoacizii sunt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
în mușchiul scheletic. Activarea lor conduce la stimularea oxidării acizilor grași, a sintezei de corpi cetonici și, în consecință, la economisirea glucozei. Fibrații, care sunt utilizați ca medicamente hipolipemiante, sunt liganzi specifici pentru PPAR ?. PPAR ? sunt exprimați în adipocite, intestinul subțire și în celulele implicate în imunitate. Acțiunea acestor receptori (indusă de tiazolidindione) stimulează diferențierea preadipocitelor în adipocite (de unde efectul lor secundar de creștere în greutate). Efectul lor de scădere a insulinorezistenței este greu de explicat, dar ar putea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
la economisirea glucozei. Fibrații, care sunt utilizați ca medicamente hipolipemiante, sunt liganzi specifici pentru PPAR ?. PPAR ? sunt exprimați în adipocite, intestinul subțire și în celulele implicate în imunitate. Acțiunea acestor receptori (indusă de tiazolidindione) stimulează diferențierea preadipocitelor în adipocite (de unde efectul lor secundar de creștere în greutate). Efectul lor de scădere a insulinorezistenței este greu de explicat, dar ar putea fi legat de creșterea producției în adipocite a adiponectinei, un important stimulator al utilizării glucozei și al creșterii sensibilității
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
în imunitate. Acțiunea acestor receptori (indusă de tiazolidindione) stimulează diferențierea preadipocitelor în adipocite (de unde efectul lor secundar de creștere în greutate). Efectul lor de scădere a insulinorezistenței este greu de explicat, dar ar putea fi legat de creșterea producției în adipocite a adiponectinei, un important stimulator al utilizării glucozei și al creșterii sensibilității la insulină a celulelor insulinodependente. Kim și Ahn (12) au demonstrat că PPAR ? activează atât GLUT2 cât și β-glucokinaza, construind o ipoteză interesantă privind reglarea hepato-β-celulară a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
răspund la corticoterapie (BĂJENARU O. și colab., 2004). Deocamdată numai în studii, la pacienții supuși transplantul medular poate fi folosit și mycophenolatul. Liganzii receptorilor activatori de proliferare a peroxizomei (PPAR Liganzi) sunt receptori nucleari de hormoni care reglează diferențele dintre adipocite și transcrierea de gene. Realizează o deviere imună și limfocitele T activate produc mai mulți factori antiinflamatori decât proinflamatori. Liganzii PPAR orali se administrează și pentru tratamentul diabetului. Au acțiuni multiple: efecte împotriva inflamației microgliale, inhibă celulele T și sporesc
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
afinitatea acestora pentru insulină sunt normale, dar activitatea kinazică a receptorilor este anormală. Factori neuroendocrini: modificările legate de vârstă din nucleul hipotalamic ventromedial pot fi asociate atât cu obezitatea, cât și cu intoleranța la glucoză (11). Leptina, produsă la nivelul adipocitelor, cu rol de adipostat via hipotalamus, este alt candidat ce acționează direct, pe calea axului neuroendocrin sau indirect, periferic, prin creșterea oxidării acizilor grași (82), creșterea activității fizice și termogenezei. Nivelul noradrenalinei plasmatice crește cu vârsta, ca urmare a creșterii
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
adipos), în reglarea fluxurilor metabolice (hepatocit) sau în reglarea centrală a aportului alimentar (centrii hipotalamici). Receptorii leptinici β pancreatici (31) reprezintă una din piesele mașinăriei de control a metabolismului energetic. Se știe că leptina (peptid cu 167 aminoacizi), secretată de adipocite, inhibă aportul alimentar prin acțiune asupra receptorilor hipotalamici și crește termogeneza. Prin aceasta, leptina acționează ca un factor de limitare a creșterii rezervelor lipidice excesive în țesutul adipos. Semnificația receptorilor leptinici din celule β pancreatice, din celulele hepatice, din mușchi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
prin acțiune asupra receptorilor hipotalamici și crește termogeneza. Prin aceasta, leptina acționează ca un factor de limitare a creșterii rezervelor lipidice excesive în țesutul adipos. Semnificația receptorilor leptinici din celule β pancreatice, din celulele hepatice, din mușchi, hepatocite sau chiar adipocite, este mai puțin cunoscută. Cases și col. (31) au constatat că o creștere fiziologică acută a leptinei inhibă semnificativ secreția de insulină stimulată de glucoză. Acest efect poate fi datorat activării fosfodiesterazei 3 (PDE3). Întrucât, în T2DM însoțit de obezitate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
componente. Consumul alimentar depinde de factori centrali (hipotalamus, sistem limbic, scoarță cerebrală), digestia și absorbția alimentelor de tractul digestiv și glandele exocrine conexe (glandele salivare, glandele secretorii intestinale, țesutul exocrin pancreatic și secreția hepato-biliară), prelucrarea substanțelor nutritive de către hepatocit și adipocit (sub influențe hormonale multiple, în care insulina joacă un rol central) și, în fine, de utilizarea în scop energetic a principiilor calorigene (țesutul muscular dar și glandele exocrine și endocrine care sintetizează și eliberează cantități importante de hormoni și enzime
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
transcripție stă la baza apariției unor forme de MODY (HNF1? - MODY1, PDX1 - MODY5, BETA2 - MODY6). Unii dintre factorii de transcripție a genei insulinei intervin și în transcrierea altor proteine hormonale precum glucagonul (în celulele insulare A sau ?), leptina (în adipocite) sau hormonul de creștere (în hipofiză). În fine, o parte din factorii de transcripție menționați sunt implicați și în procesul de dezvoltare a pancreasului și de diferențiere a arborelui secretor insular. 3.5.4. Biosinteza insulinei Transcrierea mRNA în molecula
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în hepatocite, epiteliul intestinal și renal, precum și în unii neuroni din hipotalamusul lateral. Transportorii de glucoză sunt molecule proteice alcătuite din aproximativ 500 de aminoacizi. GLUT2, de exemplu, e format din 524 aminoacizi, iar GLUT4 (operanți în celulele musculare și adipocite) au numai 509 aminoacizi (fig.6). GLUT2 are un Km pentru glucoză foarte înalt (20-30 mmol/l), față de GLUT4 care are un Km foarte scăzut (1-5 mmol/l). Un Km crescut înseamnă o afinitate mică pentru glucoză, iar un Km
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a insulinei în vena portă prezintă la persoanele normale oscilații regulate (secreție „pulsională”). Acestea sunt modificate la pacienții cu T2DM, obezitate sau la persoanele cu insulinorezistență. Oscilațiile secretorii, care se regăsesc și în secreția altor glande endocrine (hipofiză, suprarenală, paratiroide, adipocit etc.), sunt importante pentru efectul înregistrat în organele țintă. În cazul insulinei, caracterul pulsator al secreției influențează în primul rând funcțiile glicogenogenetică/glicogenolitică a ficatului, organ care folosește ~ 50% din insulina produsă în pancreas. De altfel, caracterul pulsator al insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de alte proteine, inclusiv canalele de CaVOLT. Sintaxinele 1-4 sunt izoformele implicate în exocitoză, mai bine studiată fiind sintaxina 1A și SNAP-25 („25-kDa-Synaptosomal-Associated Protein”). Sintaxina 4, de exemplu, mediază un proces similar de deplasare a GLUT4 către membrana celulară, în adipocite și celulele musculare. În schimb, sintaxinele 1 și 3 posedă acțiuni inhibitorii, atât asupra sintezei de insulină, cât și asupra exocitozei acesteia. Dimpotrivă, sintaxinele 2 și 4 nu posedă aceste efecte, putând fi implicate pozitiv în insulinosecreție (42, 103). Sintaxina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
concentrație de glucoză de 5 mmol/l. Mecanismul celular de alterare a răspunsului β-celular la glucoză, indus de hiperglicemie, nu se cunoaște bine. S-a sugerat inițial că hiperglicemia poate produce o inhibare (down-reglare) a transportului glucozei în celulele insulinodependente (adipocite, țesut muscular și hepatocite), fie prin modificări survenite în activitatea receptorilor insulinici, fie prin defecte ale transportorilor de glucoză (GLUT4). Afectarea insulinosecreției se înregistrează numai față de creșterea glucozei, acțiunea stimulilor neglucozici fiind păstrată. Un efect de „desensibilizare” a celulelor β
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
presupus, spunem noi) al glucotoxicității a condus la conturarea altor mecanisme „toxice β-celulare” cunoscute sub denumirea de „lipotoxicitate” sau „glucolipotoxicitate”. Înainte de a trece la expunerea acestora, să menționăm că „teoria glucotoxicității” are o componentă „periferică” (în celulele care utilizează glucoza: adipocit, miocit, hepatocit, celule endoteliale) care se suprapune cu mecanismele „insulinorezistenței periferice”. La rândul ei aceasta este strâns legată de patogenia complicațiilor cronice vasculare în care hiperglicemia joacă un rol central. 4.5. Teoria lipotoxicității Conceptul lipotoxicității în celulele β a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de obicei mici. Uneori pot apărea plasmocite. 5. monocitele din măduvă sunt identice cu cele din sângele periferic. Macrofagele (histiocitele) medulare sunt celule mari, cu morfologie caracteristică. 7. celulele non-hematopoietice care pot fi uneori observate pe frotiurile de măduvă sunt: adipocite, celule stromale, celule reticulare, mastocite. În mod normal aceste celule reprezintă < 1% din celularitatea medulară. 8. celulele atipice pot fi reprezentate de celule blastice, celule mielomatoase, limfomatoase sau celule neoplazice. II. Alte metode Sunt indicate în funcție de patologia sugerată de metodele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Femei < 80 cm 80-87 cm ≥ 88 cm Tabelul 22. Riscul cardiovascular în funcție de circumferința abdominală și sex 3. Clasificarea histologică, posibil a fi realizată doar prin biopsie, diferențiază obezitatea hiperplazică (definită ca hipercelularitate adipocitară) de cea hipertrofică (definită ca număr de adipocite mic dar cu diametru adipocitar mare) sau mixtă. 4. Clasificarea etiologică este puțin utilizată în practică datorită dificultății investigării acestora. Astfel deosebim: obezitatea neuroendocrină, iatrogenă, cauzată de sedentarism sau alimentație hipercalorică, indusă de factori psihologici și sociali, prin factori genetici
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cronică, cu consecințe serioase asupra stării de sănătate și nu ca pe un simplu defect cosmetic secundar acumulării excesului de țesut adipos. Riscurile asociate obezității pot fi clasificate didactic în două categorii: - riscuri ce decurg din modificările metabolice secundare disfuncției adipocitului și secreției în exces de adipocitokine proinflamatorii și reducerea secreției de adiponectină. Aici sunt incluse principalele afecțiuni cardiometabolice: boala cardiovasculară aterosclerotică, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, hiperuricemia, ficatul gras non-alcoolic, precum și unele forme de cancer. - riscuri secundare efectelor mecanice datorate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
non-lizozomale cisteinice (scindează lanțul aminoacidic în prezența unei Cys), activate de calciu. Molecula Calpain 10 a fost regăsită practic în toate țesuturile, atât fetale cât și la adult. Proteazele din familia calpainelor au fost implicate, printre altele, în reglarea diferențierii adipocitelor, în procesul de down-regulation al IRS mediat insulinic, în activarea plachetară, adeziunea celulară mediată de integrine, etc. [80]. Gena CPAN10 a fost asociată cu T2DM pe mai multe grupe populaționale, incluzând Mexicani-Americani din Texas, Finlandezi din regiunea Botnia, Germani, Britanici
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
polimorfism s-a dovedit a influența distribuția țesutului adipos la femeile de origine europeană și asiatică, în sensul în care alela -55T este asociată cu un WHR crescut [20]. În ultimii ani a început să fie acordat un interes crescând adipocitului în ceea ce privește funcțiile sale de adevărată „celulă endocrină”. Nu vom reveni aici asupra semnificației funcționale a peptidelor hormonale adipocitare care includ printre altele leptina, TNF?, adiponectina și rezistina. Amintim doar că toate acestea au fost implicate în patogeneza insulinorezistenței și prin
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
secreția de GHRH. Planșa 11. Estrogenii sunt sintetizați la ambele sexe în urma aromatizării androgenilor la nivelul inelului 1 sub acțiunea aromatazei. Procesul de aromatizare are loc nu doar la nivel gonadic, ci și în alte țesuturi care posedă aromataza, ca adipocitele, osteocitele și condrocitele. Planșa 12. Dimensiunile și structura osului trabecular (de exemplu, vertebre, în stânga imaginii) și compact (de exemplu, diafiză femurală, în dreapta imaginii): diferențe legate de sex, care determină o rezistență sporită a oaselor bărbaților. Vertebrele bărbaților sunt în medie
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
și unele antiretrovirale, cresc masa adipocitară viscerală concomitent cu scăderea celei subcutane. Administrarea de tiazolidindione determină un exces ponderal aparent însoțit și de o redistribuție a adipozității viscerale către depozitele periferice (59). 4.2. Caracteristici fiziologice dependente de localizare ale adipocitelor 4.2.1. Lipoliza și catecolaminele Lipoliza, cu eliberarea de acizi grași (AG) și glicerol, este modulată de sistemul nervos simpatic (SNS), catecolaminele fiind cele mai puternice reglatoare ale lipolizei adipocitare. Acest proces este mediat prin stimularea receptorilor β1 și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
de sistemul nervos simpatic (SNS), catecolaminele fiind cele mai puternice reglatoare ale lipolizei adipocitare. Acest proces este mediat prin stimularea receptorilor β1 și β2, și prin inhibarea α2 adrenoreceptorilor. Gena ce codifică expresia receptorilor β3 adrenergici este activă predominant în adipocitele omentale, însă este prezentă și în adipocitele din regiunea mamară și subcutană (61). La ambele sexe, independent de gradul obezității, adipocitele gluteo-femurale au un răspuns lipolitic scăzut la catecolamine comparativ cu cele subcutane abdominale, acestea din urmă având o densitate
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]