816 matches
-
calea uitării, deschide larg artera pururei reîntoarceri. Amintirile triste lasă urme adânci, de neșters, în vreme ce clipele de fericire trec adesea în uitare. Făurește-ți visele la început de drum ca să ai ce culege la sfârșit. Zadarnică-i suferința, dacă „obiectul adorației” nu cunoaște, nici înțelege „prețul dragostei”. Mama este ființa fără asemănare ce nu poate fi înlocuită. De ce? Pentru că ea este unică, născătoarea de tine, în stare de orice sacrificiu. (Că mai sunt și mame „denaturate”asta-i altă poveste!) Lacrima
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se nasc noi speranțe. Pădurea templul natural al omului; să avem grijă de ea ca de ochii din cap. Chinurile iubirii macină atâtea inimi și minți ale nenumăraților „amatori”! Cei care cad în mrejele iubirii găsesc răspunsuri nu la „obiectul adorației” dar în lumea plantelor și a celorlalte vietăți, zburătoare ori nu.... Mulțimea gândurilor naște griji, neliniști, chiar stări de nefericire! Să mai gândim, să nu mai gândim?!... Femeia ar fi „stâlpul” Universului, fiindcă fără aportul ei nașterea și renașterea lumii
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pompoane critice. Stupoare, jubilație, rușine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căință - toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe forumuri sau în alte medii, el a fost făcut dobitoc, genial, pervers, erudit, dement, sublim, netreb nic, potlogar, maestru, nerușinat, criminal, teribil, senzațional, apostat, mizerabilist, acrobat, superb, bou Îîn contragere: superbou), dezabuzat, epopeic, handica pat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dat seama amândoi că nimeni nu remarcase nimic și că țăranii bodogăneau înainte. — Ai văzut puiul ăla de barză? i-am zis, înclinând capul spre stâlpii rapizi de afară. Nu, ea nu-l văzuse, căci se uita la mine cu adorație mută. — Odată, copil, mergând spre casă pe malul râului, am dat peste un pui de barză cu aripa ruptă... Era înalt cât mine și tremura de o frică fără nume pe râpa apei. Se uita țintă în ochii mei. L
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de tatăl recăsătorit, a fost crescută de bunica maternă, o croitoreasă săracă și demnă, care compensa cu infinită iubire condițiile modeste de trai (o dovedesc paginile memorialistice din volumul Oblic peste lume, publicat în 1979, dar și tablourile ce transfigurează adorația pictoriței pentru cel mai important personaj din viața ei). Fata fragilă și sensibilă, cu apetit intelectual și imaginație creatoare, s-a măritat întîi cu un bancher, care e de presupus că nu-i împărtășea propensiunile artistice și de aceea căsnicia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
erau scoase din sufletul meu. ( 1, 92 ). Deși tot el, și numai cu un an înainte de a-și proclama această afinitate sufletească și, anume la 5 ianuarie 1857, formulase o judecată de o derutantă asprime la adresa viitorului său obiect de adorație: o biografie a lui Goethe ce o cetii îmi făcu o impresie foarte neplăcută, om curios a fost Goethe cât a trăit și toate vorbele frumoase din operile lui mi se par acum ca o ironie: de a vorbi e
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
de cenușă ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare / Să recunoască chipul focului din care au purces. / Sunt spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Aidoma ființei schilodite de "garnizoana tîlcurilor mele, aproape decimată", cuvîntul se vede convulsionat
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin nu plonjează într-o adorație totală, nu se fixează în luminiscența extazului, împrejurare ce-l duce la transcrierea unor stări frămîntate, la mărturisirea unor contradicții. Ele au funcția unor examene pe o cale inițiatică. În consecință, poetul traversează momente în care se confruntă cu Răul
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
prin jertfă și prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au găsit că e mai profitabil să o izbăvească, din nou, prin sîngele altora. Al milioanelor de supuși care nu se arătau prea tari în credință și suficient de zeloși în adorație. Ereticii și rîvna lor sectară au fost drastic sancționați ca deviaționiști și tot atît de eficient excomunicați cu ștreangul, cu pistolul, cu poțiunea de șoricioaică sau, și mai simplu, cu ranga. Ecumenismului i-a luat locul unirea mondială a proletariatului
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
spre poeme care fie prin titlu, fie prin conținut, să sugereze o legătură tematică cu Grecia, care a constituit nu rareori o sursă de inspirație pentru poeții români. În addenda de la sfârșitul cărții profesorul Andreas Rados lămurește opțiunea pentru titlu: adorația lui Nichita Stănescu "pentru eternul spirit grec, lumina apolinică, semnifică, metaforic, unul dintre pilonii care au contribuit la configurarea nu numai a culturii române, dar și a culturii europene în ansamblul ei. Este puntea de comunicare care a legat dintotdeauna
Poeți români traduși în grecește by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8850_a_10175]
-
sovietice din România. încă mai mult, au ridicat și problema tezaurului nerestituit, de care guvernanții de astăzi par să fi uitat cu desăvârșire. Când, către sfârșitul interviului, crainicul, mutându-și de pe un obraz pe altul gropițele și privindu-l cu adorație îi ridică - ei! - chestiunea genocidului elitelor românești exact în perioada acelor manifestări de naționalism, bătrânul se posomorăște și răspunde pe cel mai de jos ton: dictatorul nu era de capul lui! Nu se înțelege dacă masacrarea elitelor naționale s-a
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Și aici ar trebui amintit un lucru important, și anume că în viața pictorului prezența mamei a fost una exemplară. Ea a constituit un adevărat obiect de adorație și a fost sursa unui cult pe care Baba l-a întreținut, la aceeași intensitate, de-a lungul întregii sale vieți. Această ființă mitică a mamei îi oferă artistului, în proporții sensibil egale, o grijă domestică blîndă, o permanentă securitate
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
a lui Anton Holban, memoriile profesorului Ion Banea - dar aceasta era o problemă de interior. Cu toate că între deziderat și realitate se sapă un gol luând, cum scrisese profesorul meu de filosofie, "forma unei prăpăstii", profesorul secundar impunea respectul, cel universitar - adorația. "Eu l-am avut profesor la limba română pe dl. Ghiță Gheorghe", va spune bătrânul felicitat pentru excelenta stăpânire a limbii strămoșilor lui daco-romani, cu puțin busuioc slavo-cuman. "Eu, la științe naturale, pe Mumuianu, la geografie, pe Antonescu, la franceză
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
studiul întreg și amănunțit în jurul acestei teme. El însuși a fost însoțit în etapele creației sale de cîțiva actori cu care și-a unit spiritul, visele, cu care a împins limitele ceva mai încolo. El, regizorul, părea să fie subiectul adorației supuse și absolute. De aceea, mi se pare și emoționantă această carte. Ea este semnul iubirii împlinite, a reciprocității fără de care acest sentiment nu poate să existe cu adevărat. Într-un fel, ea este ce rămîne cînd spectacolul s-a
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
spectacolul lumii, cu mintea pregătită să absoarbă și să prelucreze toate informațiile și cu mîna gata așezată peste oglinda pînzei, el nu are odihnă și nici prag de saturație. Există o disponibilitate mistică în acest elan, o incurabilă sete de adorație înaintea firii și a formelor ei. Dacă lumea întreagă ar fi o pînză, cu o febrilitate pe care nimeni nu i-ar putea-o atenua, pictorul s-ar lansa într-un adevărat act al genezei. Ar născoci munți și arbori
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
cu niște mausolee adăpostind pînze al căror conținut tot mai puțini oameni îl pot înțelege. Cartea lui Arasse cuprinde cinci comentarii pe marginea a cinci tablouri celebre (Marte și Venus surprinși de Vulcan de Tintoretto, Bunavestire de Francesco del Cossa, Adorația magilor de Bruegel cel Bătrîn, Venus din Urbino de Tițian, Meninele de Velásquez). De fiecare dată, autorul intră în pielea unui ghid care te conduce în universul picturii. Ghidul e competent, jovial și totodată imprevizibil. Îți povestește contextul istoric cînd
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
alocuri prea argotic al autorului, care vrea parcă să ne dovedească că despre pictură se poate scrie nu doar neconvențional și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a lui Bruegel cel Bătrîn: "Cu părul lor lung, soios, neglijent, arată mai degrabă ca niște bătrîni hipioți ofiliți, ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p. 48) sau tabloul Bunavestire a lui Francesco del Cossa: "S-o
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
cei mai mari nedreptățiți ai juriului de la Stockholm). Kodama e de acord cu Saramago că Borges era în primul rând poet, desi faima internațională i-au adus-o nuvelele și proza. Sunt evocate erudiția, jovialitatea, simțul etic și al humorului, adorația pe care scriitorul argentinian o purta bunicii sale englezoaice. Saramago nu se sfiește să pună chestiuni mai intime: "Erai realmente interesată să studiezi engleză veche sau te-ai dus să studiezi engleză veche doar ca să-l cunoști pe Borges?" Pe când
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
prin jertfă și prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au găsit că e mai profitabil să o izbăvească din nou prin sîngele altora. Al milioanelor de supuși care nu se arătau prea tari în credință și suficient de zeloși în adorație. Ereticii și rîvna lor sectară au fost drastic sancționați ca deviaționiști și tot atît de eficient excomunicați cu ștreangul, cu pistolul, cu poțiunea de șoricioaică sau, și mai simplu, cu ranga. Ecumenismului i-a luat locul unirea mondială a proletariatului
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și uită obligația rostirii specifice. Dar intervine un plan contrapunctic. Credința nu e întotdeauna netedă, extazul nu e fără pauze, adorația nu e scutită de nodulozități contradictorii. Dacă adevărata credință ar fi doar, cum s-a afirmat, cea testată de îndoială, Paul Aretzu confirmă o atare observație prin umanizarea partiturii sale care se umple de semne profane. E adevărat că un
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare, lași puii de vultur să obosească, pentru a dormi liniștiți. nouă deasupra: ești neclintită în onestitatea ta, în adorația ta. adormi gândindu-te la cavalerul tău majestuos, apoi în toate episoadele de somn REM îl visezi pe el, alergând, scoțând din desaga-fără-fund arcul uriaș de lapis lazuli, apoi înfigând săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în pictatele floricarnivore de sub
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui străin, a unui om normal ar fi întinat-O și ar fi veștejit-O. Din momentul în care am pierdut-O, iar între noi s-a ridicat un zid de piatră, un dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit al Vieții. Acesta era principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe și un „ochi de pisică“. Marea Preoteasă cânta rar, pe nas, datele tehnice din talonul auto al lui El Té, pe care-l sustrăsese din poșeta Annei, vânturând un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frumusețea să-i scânteieze ca o monedă de argint. Apoi, cu o mișcare iute, se întoarse și-și puse fruntea pe picioarele mele, într-o poziție ca de închinăciune. În cele câteva momente în care i-am privit gestul de adorație mi-am spus că nu există ființă în lumea asta la picioarele căreia m-aș putea prosterna într-un asemenea gest de abandon total. Apoi m-am lăsat în genunchi și am luat-o în brațe. Peste puțin timp, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nasul ei cârn pe care îl chinuia în continuare fără să-și dea seama. Ochii ei mari, cenușii, plini de inteligență lucidă și de onestitate, îmi susțineau privirea fără să șovăie. Nu era machiată. Și totuși, pe când o priveam cu adorație, căutând să descopăr dincolo de irisul punctat, în ochii aceia care nu arătau altceva decât bune intenții, vreo umbră a destinului meu viitor, mi-am dat seama că nu o doresc. Îi eram profund recunoscător. Acum mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]