422 matches
-
ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ploaia destramă seninul invelindu-mă în armonii.. Le las să curgă alene, alunecări de patimă. Ador să privesc seninul care-mi strivește trupul în sărutul prelung cu care se strecoară în viul din sufletul meu. Adorarea din mine cheamă freamătul nenăscut, cel de dincolo de stele. Fior de flacără rece e în adâncul picului pe ploaie. Gândul în care mă las cuprinsă deatâtea ori. Palmele mele răstoarnă sărutul, mângâindu-ți fruntea arsă de hoinare umbre. Limpezirea din
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
într-o însetare aidoma morții. Uitarea din clipe a zburat dinlăuntrul ochilor, dincolo de ei, lăsând un deșert în a cărui umbră mulți se pierd. Rămân până la sfârșitul timpurilor, grai din ploaie- o imensă simfonie a iubirii, șoaptă chemată doar în adorare. Danaela* București Ianuarie 2013 --------------------------------------- DANAELA, pseudonim folosit de scriitoarea Daniela DUMITRU. Născută la Suceava, la 5 ianuarie, 1958. Din 2005 Maestru Reiki și Karuna (diplomă înregistrată). A predat cursuri de Reiki la Constanța, Craiova, Brașov, Târgoviște, Galați și București. Referință
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
al civilizațiilor lumii - pe o nouă axă creștină-feministă solară. “Soarele este poarta vieții și vehiculul păcii către marele eon de Lumină. Numai Satan însuși (n.n: eonul Dracului), repetând cuvintele Deuteronomului (17, 2-5; a cincea carte a lui Moise), interzice adorarea soarelui și această prohibiție i-a făcut pe oameni orbi, de aceea azi nu mai recunosc modelul cosmosului solar care îi reprezintă. Soarele aduce în lume șapte binefaceri în fiecare zi: lumina, pacea, trezia, creșterea vegetală; obligă șarpele și animalele
DUPĂ I. P. CULIANU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360382_a_361711]
-
și alte regiuni care mi-au adus multă lumină și mi-au mărit considerabil puterea de pătrundere în marile mistere ale muzicii noastre. Eram atât de pătruns de folclor încât mă confundam pur și simplu. Ajunsesem la totala topire, la adorarea fiecărui sunet, motiv sau melodie. Devenisem eu însumi sunet, folclor în adevăratul sens al cuvântului. După 1980 am fost atras de compoziția în stil simfonic și cameral, iar după 1990 și de stilul vocal instrumental și chiar modern. Iată deci
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359800_a_361129]
-
trecătorii îi admirau! Nicio explicație din partea ei, nici măcar un semn cât de mic de compasiune! Orestes putea să dispară din viața ei, nu o mai interesa în nici un fel. Ceea ce conta acum pentru ea era viitorul ei strălucit, bogăția și adorarea din partea celor avuți! Atunci, Orestes se cutremură de deznădejde, urmărind măcar un prilej, cât de mic, să fie singur cu ea, ca ea să-i explice ce se întâmplase, în speranța că poate ar mai exista o șansă de întoarcere
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
decât icrele, mult mai bine și mai ușor decât zgura din cuptoarele/flăcările CSI (Combinatului Siderurgic Indian)... deoarece o vie, primăvara, e plină de sevă și de viață, e fragedă și naivă ca nevastă-sa când, din respect și din adorare pentru nemurirea matrimoniului/patrimoniului lor, a luat briciul bărbatului și și-a tăiat buricul degetului mic, așa, să consfințească Unirea prin ceastă ofrandă sângeroasă!]... Sigur că da!... Mitică-i foarte convins de spiritul vindecător al coclaurilor dobrogene, de spiritul filantropic
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Era un tânăr mândru, înalt, frumos ce-avea pricepere la leac și profeție, maestru fără seamăn în cânt și poezie lumea-l iubea și Phoebus îi spunea. N-a fost divinitate să-i poată ține piept, era iubit cu-aceeași adorare de splendidele nimfe, de mii de muritoare care-l vedeau frumos, dar și-nțelept. Lamento Ce scurtă este viața!... Șapte decenii sunt de când am apărut în astă lume în care-am sorbit rouă, dar și ciudate brume într-un destin
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și, gândesc că cerul așteaptă liniștit, rugile noastre de mulțumire. Joi, 25 noiembrie, este ziua Recunoștinței sau Thanksgiving, zi de sărbătoare a poporului american, zi de reflecție, prilej de închinare și adorare a Domnului Dumnezeului nostru. Istoria acestei sărbători începe cu primii coloniști englezi care s-au stabilit în America de Nord, în anul 1620. Ei au sosit la bordul unui vas, a urmat o iarnă geroasă și jumătate din ei, se spune, au
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
nici ceasul,nici ziua, când va aveni Mirele! Iată Mirele,ieșiți-I în întîmpinare! Cântec și țipăt,bucurie și tristețe. Un cântec puritan,ce ne ridică în extaz. Bucurie , descătușare,eliberare, alinare,înălțare... călătorind spre Infinitul Cer, spre Divinul Miel! Adorare,bucurie,împlinire!!! Referință Bibliografică: Țipăt / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ŢIPĂT de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342645_a_343974]
-
bine, așa cum o face un slujitor al cuvântului care își cunoaște menirea și își pune la treabă carisma... Și acum, ce vom mai face la finalul acestor eforturi conjugate decât să ne prosternăm încă o dată, într-un duh de profundă adorare, la picioarele Preasfintei Treimi, reînnoind legământul suprem al vieții noastre de a proslăvi Numele Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt! Iar Dumnezeul nostru Triunic și Preasfânt, al Cărui Nume glorios este cu mult „mai presus de orice binecuvântare
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
zumzet sălbatic îmi umple-universul/ Cu zgomot de-aripă, ușor, mă pătrunde.../ Deschid călimara lasând tandru, versul/ Să picure-n calde, mirifice unde.” (Renaștere). Tonul unora dintre poeziile Georgetei Resteman deși contemplativ, se păstrează limpede, curat, precum ochii nopții căzuți în adorarea magiei cerului înstelat. Deși trăirea prin iubire este singurul mod de supraviețuire statutat de poetă, ea știe să fie pe rând iubită, mamă, fiică. Adresându-și întrebări firești asupra locului și rolului omului pe firmamentul vieții, formulează - cu destulă înțelepciune
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
de trandafiri galbeni,pe care i-l dăruise tremurând și stângaci.Ea,îmbujorată,își înfrână sărutul și-l îmbrățișă doar.De ce oare simțea el că era ca o ultimă îmbrățișare? Până ieri,totul era atât de real,de nebunesc.Iubire?Adorare? Tinerețea lor și iubirea e îngrămădită acum într-un album,ce poate va zace cândva ,prăfuit,într-un colț de raft. După festivitate,cu buchetul mare în mână,Ana i se azvârli în brațe.El o sărută pe gură,pe
CAMERA CU TRANDAFIRI (ULTIMUL BUCHET) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343373_a_344702]
-
pruncul alături de sfinți” semnată Rafael Sânți, ”Ultima împărtășanie a Sfanțului Jerome” de Botticelli, ”Boboteaza” lui Giotto, ”Găsirea lui Moise” de Tintoretto, ”Sfanțul Christofer cu pruncul” de Ghirlandaio, Perugino cu ”Fecioara și sfinții adorând pe Isus”, o ”Adormire” de Luca Signorelli, ”Adorarea pruncului” de Cosimo Rosselli, Pietro di Cosimo cu scene de vânătoare, un splendid Botticelli cu ”Cele trei miracole ale Sfanțului Zenobius”, un ”Marte și Venus uniți prin dragoste” de Veronesse, trei Cranach ”Samson și Dalila”, ”Martiriul sfanțului Bartolomeu” și ”Judecată
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
de Cuxa, de lângă Prades, Franța. Remarc sală comorilor cu lucrări din fildeș, aur, argint și sidef în miniatură. La sfarsit avea să fie tot Metropolitan! Mă întorc să mai văd odată picturile europene: ”Ultima împărtășanie a Sfanțului Jerom” de Botticelli, ”Adorarea pastorilor” de Andrea Mantegna, ”Scenă de vânătoare” de Pietro di Cosimo, ”Alegoria planetelor și a continentelor” de Giovanni Battista Tiepolo, ”Fecioara cu pruncul” de Rafael, ”Vedere din Toledo” de El Greco, ”Sfântă Familie cu Ana și Ecaterina de Alexandria” de Jusepe
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
Dumnezeu, întâi, privi spre Sine, Mirându-se de marea viziune, Își exclamă, gândind la Omul - Zeu: ,,O, Doamne, iată Creatorul meu!’’ În clipa tainică în Sine-și spuse Că un miracol mai măreț nu fuse, Cuprins fiind de teamă și-adorare De a Sa minunată-înfățișare. N-a fost nevoie decât de iubire, Din sine către sine dăruire Și un moment de liniște deplină Din minte înspre inimă să vină. Când spiritul în tină pogorâse Din neființă Omul se făcuse, Când rațiunea
MOMENT HIERATIC de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343148_a_344477]
-
visat când noaptea se-ngâna cu ziua Luminând cărarea dorurilor tale M-așteptai la poarta viselor și gândul Mi-l făceai cunună nopților stelare. Te simțeam aievea, dulce-nrourare Picurând luceferi pe-ntreaga-mi făptură Din înalt rostindu-mi psalmi de adorare Și-un sărut de taină, cald topind pe buze. Mă-nveleai cu-albastrul ce-ți lucea-n privire Calm, pe după umăr, m-ai cuprins firesc Tremura și visul ce curgea-n neștire Depănând povestea dorului lumesc. Ce dorință oare vrei
TE-AM VISAT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377489_a_378818]
-
Sub semnul tău atâta de discret, S-au dezbrăcat de hainele, de umbră, Iar tu, din mag, ai devenit poet! Că zările au pleoapele albastre Când flutură din genele mirării Visând desfășurări de-aripi măiastre Cum cresc firav din versul adorării. Știam că-n ochii tăi dacă privesc În curcubeu ai să mă prinzi captivă Și-n versul tău voi vrea doar să trăiesc Femeie, muză, înger deopotrivă... Că mă dezic de viață și de moarte, De lumea îmbrăcată în nevoi
CAPTIVĂ-N CURCUBEU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379553_a_380882]
-
rugăciunii, al Adevărului și să nu cânte, să nu se închine, să nu se încline, să nu îngenuncheze, slujind cu dăruire sfântă, jertfelnică lui Dumnezeu, Fecioarei, Cerului, Neamului, Patriei, Femeii (Fecioara-Femeia-Mama), Naturii, Pământului... Mihail Eminescu, fiind un geniu religios aduce adorare Atotcreatorului-Tată, în viziunea sa cosmogonică: „... Pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns... Dar deodat un punct se mișcă... cel dintâi și singur. Iată-l/ Cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl”..., Atotcreatorului-Fiu, ca sens al Întrupării: << La steaua
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
sau un pesimism-eminescian, ce urcă întru: <> și „Credința zugrăvește icoanele-n biserici. „Geniu după chipul lui Dumnezeu, mărturisește Nichifor Crainic, gânditor, poet, teolog, deținut politic, mărturisitor, român, creștin-ortodox, academician de aur, admirându-l pe Eminescu, păstrând sub ruine sufletești ardoarea adorării, pe deasupra genunilor sale filosofice planează zborul în lumina divină al Luceafărului.” (Gândirea, anul IX, nr. 1-3/ 2000,p. 72) Mihail Eminescu este pentru noi dacoromânii de pretutindeni, Pâinea noastră literară cea de toate zilele. „Din creația așa zisă <>a poporului
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
înviere și la viața în Cristos. Francisc înțelege că drumul crucii nu se termină în durere, ci în Înviere, iar crucea este itinerariul obligatoriu pentru a ajunge la triumful Învierii. Nu e de mirare, așadar, că rugăciunea euharistică și a adorării Sfintei Cruci, va deveni de-a lungul secolelor, rugăciunea comunității franciscane. Din Scrierile celor doi Sfinți se întrevede cum spiritualitatea lor îl are în centru pe Isus Cristos răstignit și înviat, care și-a dat viața pentru oile sale; întreaga
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
pentru fluturi... îi atrage și, pe cei mai apropiați, îi arde... Femeia fatală, ca fata cuminte de la țară, îmbătrânește urât și... singură... Așa că aduc în listă o altfel de dragoste, aceea adevărată, aceea care se confruntă cu pasiunea, dorința și adorarea unei singure persoane. Femeia fatală împarte aceste sentimente în funcție de câte persoane sunt “active” la acel moment, deci persoanele din plasă beneficieaza doar de câteva procente din acel 100%. Femeia pe care vrem noi să o modelăm, este cea care va
FATALISM ŞI FEMEIA FATALĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371855_a_373184]
-
în aură de: „mare patriot și cărturar român, scriitor, filosof al culturii, editor și publicist de elită, creatorul rețelei de publicații electronice INTERMUNDUS Media”. (ibid. p. 24) În comuniunea cu harul hristic, omul creștin își definește esență să ortodoxă slăvind: adorarea lui Dumnezeu, cinstirea pentru Înaintași cei Mari, recunoștiința Elitelor spiritual-religioase, flacăra comuniunii intru iubire, mireasma misiunii intru adevăr, vocația alegerii în lumina crezului și autoritatea conducerii de ați asumă jertfă, vrednicia și responsabilitatea intru zidirea Panteonului sacru al Neamului nostru
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele meu spiritual în Taină vocației scrisului. În sihăstria mea din Cetatea lui Bucur, comunicăm în taină cu Dumnezeu, cu Neamul meu și cu poporul drept măritor creștin prin adorarea Mântuitorului, prin supravenerarea Maicii Domnului, prin aleasă venerarea a Sfinților și Martirilor, prin căutarea și cunoașterea Mărturisitorilor aflați în viață și prin ei, a celor urcați la ceruri, prin cinstirea Marilor înaintași de pe fiecare treaptă de misiune, vocație, jertfire și
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
Dumnezeu chiar.” Sigur că nu toți oamenii sunt la fel și nu toate femeile sunt tăcute, în momente în care ar trebui să fie! Tăcerea a fost privită întotdeauna ca o putere. Din timpurile cele mai vechi găsim semne de adorare aduse tăcerii. Găsim astfel unele popoare care au amulete și alte fetișuri reprezentând tăcerea. Invariabil, asemenea imagini înfățișează o femeie cioplită dintr-o bucată de lemn sau alte materiale, stând dreaptă și ținând un deget la buze. Ideea este venită
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
răul?”, acesta a răspuns: “S-a spus că este o stare și nu un principiu sau substanță. O stare a voinței pervertite. Sfântul Vasile cel Mare definește răul ca o "înstrăinare de Dumnezeu". Cum s-a produs înstrăinarea ? Prin ispita adorării de sine, prin strălucirea eului. Fiecare când gândim acum parcă intuim ceva din această conștiință de sine a existenței proprii, un fel de a fi al încântării. Deci Lucifer cade în această adorare de sine, făcând din eul lui o
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]