182 matches
-
distrug exact ceea ce Platon își propusese să construiască sau, mai exact, prea târziu să construiască. Propune ca plăcerea fizică să fie redusă la minimul necesar pentru ca elementele iraționale să fie cât mai puțin accesate și astfel să fie livrate uitării adormite. Motivația lui Platon este că în acest fel se consolidează căsniciile, și asta o spune Platon, un absent al căsniciei și, ca mai toți bărbații vremii, un incurabil misogin (atrag atenția că astăzi, a fi misogin, e lucru, măcar, de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj fantomă". Totul capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios, în drumul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se ating. Cu câtă melancolie și, totuși, calmă beatitudine a privit Oliveira Salazar de la vreo fereastră a casei rev. Morques Pimentel către această stradă, care se curmă în coifuri bruște până dispare între streșini și olane!... O întreagă lume sta adormită ca sub o vrajă, acolo; lumea pe care o descoperise de curând Oliveira, - Evul Mediu cu legendele, eroii, sfinții și îndrăgostiții lui; Evul Mediu portughez, care-și păstrase structura sa spirituală continentală, europeană, - nu căzuse încă sub fascinația Oceanului și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj fantomă". Totul capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios, în drumul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu evlavie semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia și o duseră pe adormita din „violoncel“ Înapoi la locul ei... Deși farsa nu le ieșise decât pe jumătate, cei doi nepoți Îndepărtați și restul trupei se arătară destul de mulțumiți. În fond, reușiră s-o sperie de moarte pe babulea. Ei Își făcuseră un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
taci, a țipat el. Taci, da? A venit spre mine. Îi vedeam picăturile de transpirație pe nas. — Sheba mă place, a zis încet. Știu asta. Există anumiți oameni în care se pot simți semințele de nebunie - semințe care au rămas adormite doar pentru că oamenii în cauză au trăit relativ comod, ca niște demni reprezentanți ai clasei de mijloc. Funcționează perfect în lume, dar îți poți imagina, în cazul unui părinte rău sau a unei perioade mai lungi de șomaj, cum potențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
când pionii și-au început marșul lor triumfal. Asta trebuie să ne fi stârnit apetitul pentru carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și înșfacă“. Pionii ăia dispăruți au insuflat viața nouă în piesele lui adormite: am urmărit tot ce se întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai un pion în situație critică, dar aveam două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câte o pereche de bikini. Nu aveai cum să nu fii atras de ele. Să fi fost de lemn și tot ai fi Încercat să le tragi din mers o palmă peste rotunjimi. Simțurile lui Noimann nu erau cu totul adormite. Privind cum defilează În fața lui aceste forme, palmele sale se ridicau aproape cu de la sine putere. Cu un scurt plici, podul palmei se lipea de emisfere. Urma, bineînțeles, un chicotit, care nu avea cum să nu te Încânte. Formelor strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat parcă-s fulgi geruiți de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
durerilor cronice, care a fost dezvoltat de doi doctori de la Faculatatea de Medicină de la Harvard... — Dumnezeule, Claire, eu am nevoie de controlul durerii cronice atunci când ascult ideile tale lamentabile, a mugit Vivian. Ești așa... așa de academică. Ești așa de adormită. Ești la fel ca toți ceilalți leneși din branșa asta. Trebuie să te dai jos din turnul tău de fildeș și să privești cărțile într-un fel comercial. Altfel n-o să poți găsi best-seller-uri. Murdăria, sexul, asta se vinde. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce‑ar fi să mergem să bem ceva și să despachetăm mai târziu! Genial. Coborâm și ne facem criță, iar mâine dimineață o să mă fac că sunt adormită și o să statu în pat până îmi vine bagajul. Slavă Cerului. O clipă am crezut că... — Foarte bună idee, spune Luke. Mă schimb și mergem. Caută în valiză și scoate o pereche de pantaloni și o cămașă albastră la dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de care avea parte. Odată discursurile încheiate, trupa Zorba sau „Ex-Zorba-Tant“, cum începuse să o numească Alison după ce scrisese un cec de 2000 de lire prin care le plătise muzicienilor serviciile, a început să cânte primele note din balada aia adormită a lui Elvis Costello, Alison. Cu toți ochii ațintiți asupra lor, Alison a zâmbit și a întins o mână către Luca, care a condus-o spre ringul de dans. Aaaaaaalison, știu că lumea asta te ucide... Asta ca să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și viscolul îți suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu eros; Privirea pură a dragostei; Dragoste și deznădejde; Mirii paradisului; Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Înceapă să-i roage să mai rămînă puțin, sau să se ducă la plajă cu ele, sau mai știu cu ce. Și ceva În genul ăsta s-ar fi Întîmplat, desigur, dacă nu se grăbeau, fiindcă fata lui Lester, Încă adormita și cu zîmbetul pe buze, tocmai se Întinsese leneș gemînd ușurel, ceea ce a fost de ajuns pentru ca străinul să se mulțumească și cu un simplu spălat pe ochi la chiuvetă cu apă călduță. Dar și așa Întrecuseră măsura, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
De fiecare dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părul întunecat al fetei ar fi mers și unii căprui, și unii albaștri. Lui i-ar fi plăcut mai mult albaștri și a pariat cu el însuși că-s albaștri. Aproape că nu s-a mai putut dezlipi de obrazul adormitei, iar Margareta, simțind că-i cu gândul în altă parte, îl tot atingea din te miri ce fleac, îi tot vorbea, râdea, și-l tot întorcea spre ea, deja îngrijorată că-l pierde. Biata Margareta! Dar privirile lui mângâiau iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a trebuit să-l nimerească el pe singurul artist al opririi, dintre toți! A salutat-o pe femeia cu burta la gură, care i-a zâmbit chinuit și cu multă politețe, apoi s-a uitat pentru ultima dată în direcția adormitei. Trupul era plăpând, iar pieptul abia se rotunjea. A coborât, a ajutat-o și pe Margareta, care l-a luat pe după gât și s-a lăsat greu pe el, iar poștalionul a plecat ducând cu el secretul unei culori nedescoperite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
noastră“ și să-i dea sfaturi medicale, fără să obosească să i le repete. Oare de ce făcea asta? Se pomeni cu un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șaisprezece, cu patul de fildeș cu intarsii de aur, pe care o adusese pentru această ocazie, dar se răzgîndește (iarăși!) și se Întoarce În peștera lui din Carpați unde, pe un pat de mușchi, lîngă un izvor susurător, o frumoasă adormită visează la limba lui lungă și arcuită. Wakefield mai poate aștepta. Ușa se dă de perete cu putere și domnul Petrovici intră În Încăpere cu pas greu. Are În mînă o sticlă de rachiu de prune; fața Îi este buhăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pus pe pat. - Așteaptă-mă, iubita mea. Nu te îmbrăca. Doar stai aici ca să mă pot gândi la tine exact așa cum arăți acum. Nu stau mult. I-am acoperit fața cu sărutări și i-am spus să se grăbească. Eram adormită când s-a strecurat lângă mine, mirosind a lumea de dincolo de patul nostru, pentru prima dată de zile întregi. Hamor a plecat spre tabăra lui Iacob a doua zi dimineața devreme, cu o mare încărcătură după el. Nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei să se așeze în corturile Sfinților... Odihnește, Mântuitorul nostru, cu Drepții pe roaba Ta Maria...Intru fericita adormire, Veșnică odihnă fă Doamne, roabei Tale Maria !” În timp ce preoții și dascălii înălțau Slava, cu toată puterea, Iorgu asculta ca incremenit cuvintele...”adormita roaba Ta, Maria”, cuvinte care îl loveau repetat în creier ca niște ciocane. -Deșertăciunile lumii...! murmură el. -...Nu se poate viață fără moarte. Continuă Părintele Boboc, predica. Atât viața cât și moartea tot de le Dumnezeu vin...Omul, numai prin
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fața cu palmele și să plângi...să tot plângi... Mulțimea în tăcere, începu a se risipi părăsind cimitirul. Carmen, nepoata lui Iorgu, sfârșită de durere, cu vocea stinsă, îi pofti pe toți cei de față de la praznic... la pomana celei adormite întru Domnul... ”...Biata Vasilica... gândi Iorgu, a venit pe aceste meleaguri ca o străină și acum a plecat!... S-a dus în necunoscut, îngropată în pământ străin, departe de mama și tatăl ei. Ce destin... ce destin!... Biata Fată...o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]