126 matches
-
Road sau ițindu-se de după vreun palmier, când ea se îndreaptă spre vreo petrecere. Lily Parry are o viață socială neobișnuit de activă și oriunde se duce, oamenii sunt bucuroși s-o vadă. Dar trebuie să existe limite, chiar și pentru adulație și deși este un tânăr frumos, nu suportă să i se facă plecăciune. Pentru a-și continua curtea pe care i-o face, Bobby și-a pus în funcțiune o adevărată rețea. Servitori, portari, ușieri, conducători de tonga și legiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Leviticul) și nu a Evangheliilor? De ce Iisus a atins femeia cu lungă sângerare și tradiția instituționalizată a Bisericii spune femeilor să nu calce în lăcașul Domnului la ciclu? Ce mișcare din spațiul nostru duhovnicesc merge în direcția trecerii de la unicitatea adulației abstracte față de Fecioara Maria, spre răsfrângerea acestui lucru asupra femeilor? De ce trăim în umbra Evei și nu (și) a aceleia dintre noi căreia îi datorăm mântuirea, căci prin voința unei femei (Maria) și prin sprijinul unui bărbat (Iosif), este cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
crescuse împreună cu unsprezece frați și surori, peste tatăl bețiv și drogat, peste mama epuizată. Într-o zi, lumea va întoarce în cele din urmă ochii către el. Aplauze. Premii. Reporteri de la ziar. Își va îndrepta chipul spre și, în toiul adulației, își va descoperi echilibrul, va discuta fluent și cu seriozitatea unui intelectual despre părerea sa la televiziune. — Ei bine, știți, eliberarea, așa cum o văd eu, înseamnă să te poți rupe din strânsoarea meschină a superstiției. Problema nu e deloc simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a furat somnul prin vre-o sală de așteptare. Și ai constata cu surprindere cum cei vii se trezesc și surîd.” Dar prietenul meu, preocupat, bombăne: „-Da. Și n-ar mai avea nevoie de mine! Vei fi căzut în altă adulație fiindcă la tine entuziasmul se schimbă mereu cu disperarea și tot așa... Cum vine asta?” V. scriitorul văd cum, ciudat, cuvintele nu mă ajută. Mi-e teamă să le folosesc căci ar suna fals, prețios. Cum m-ar putea crede
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
simplu ținta batjocurii - și a-l apăra nu mai este o excentricitate, după cum a-l lăuda nu mai e o perversitate. Defectele îi sunt acceptate ca un complement necesar al meritelor sale. E încă discutabil locul său în artă, iar adulația admiratorilor lui este poate la fel de capricioasă ca și defăimările detractorilor. Dar un lucru nu poate fi în nici un caz pus sub semnul întrebării, și anume că avea geniu. După părerea mea, lucrul cel mai interesant în artă este personalitatea artistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur și simplu, cu toată energia lui. Iar iubirea poate fi adulație și ură în același timp, șoaptă și răcnet, duioșie și violență, mulțumire și acuză... Dar niciodată minciună!”. Ce aș mai putea spune acum, când sunt ca orice român cu doliul în suflet, decât să-i aprind cu pioșenie o lumânare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sacrifica jumătate din viteză și aproape toată forța loviturii. Categoria semigrea însemna teren sigur. Categoria semigrea îți garanta o primă de victorie de cincizeci de dolari fără să ieși prea șifonat. Categoria semigrea însemna publicitate în Times de la Braven Dyer, adulația bătrânului și a acoliților lui care-i mușcau de cur pe evrei și-mi asigura statutul de mare grangur atâta timp cât nu părăseam Glassell Park și Lincoln Heights. Însemna încadrarea mea în niște limite firești, fără să fiu nevoit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bucura de reușita unui prieten“. Ca de atâtea ori, spiritul cinic al lui Wilde Îi Îngăduise să pună degetul pe un adevăr inconfortabil. Bineînțeles că se bucura că grijile materiale ale lui Kiki erau cu desăvârșire uitate, iar faima și adulația cu care Fortuna Îl copleșea pe autorul lui Trilby nu ar fi putut găsi un om mai cumsecade și mai merituos. Și totuși, n-ar fi putut nega - dar spera că nu o arăta și altora - că situația avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Harriette Wilson ori Catherine Gore? Doamne intrate În Înalta societate a Londrei și Parisului, setoase de putere, glorie și bani, abile mânuitoare ale condeiului, fie că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune că totuși cuvântul apare răzleț și la Byron, În 1818, Într-o pagină din Beppo (poem scos Însă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Arta chiar și din crimă. Arta rămâne cea mai elegantă sfidare a morții. Grecia antică s - a înnobilat exportând artă și democrație. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt. Sau de bălegar. Artistul este un Narcis care se contemplă până la adulație. Creatorul de artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici biografia... Dar anumite lucruri tot se cunosc, adăugă, întorcîndu-se către Hrisanti, și ce se cunoaște e de-ajuns ca să infirme mitologia pe care o construiai adineaori. Nu e adevărat, de pildă, că e cu totul insensibilă la onoruri și adulații. A acceptat, bunăoară, să cânte la Palat. Te rog, lasă-mă să termin, spuse înălțînd brațul. Nu mai am mult. Și nu e adevărat că nu trăiește decât cu gândul la enigmaticul, insesizabilul poet Adrian. Dovadă legăturile care i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevărat că și în 1853 țarul a proclamat lipsa oricărei intenții de anexiuni teritoriale, dar nimeni nu s-a mai lăsat înșelat. Metodele brutale în conducerea politicii externe și pretenția de infailibilitate erau proprii caracterului țarului, caracter grav alterat de adulația și prosternarea cu care a fost înconjurat. E. V. Tarlé a consemnat numeroase probe ale acestei alunecări în grotesc: primul ministru al Bavariei, von Pfordten, îl socotea supraom și sfânt; i se trimiteau scrisori de genul acesteia: „fraților, trebuie să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
militară. Prezentarea "dușmanilor" ca fiind răi în mod absolut și a necesității de a-i elimina codifică astfel agresiunea militară a Statelor Unite ca "bună". Eroii militari reproduc eroismul din spectacolele militare ale Hollywood-ului și sînt pătrunși de același sentiment de adulație populară ca și Rambo cel din lumea filmului. Rambo și filmele despre Vietnam articulează așadar fantezii conservatoare militarist-imperialiste care la rîndul lor transcodifică discursurile anticomuniste și pro-militariste de tip Reagan. Reagan însuși a folosit în mod constant soluții de genul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dezordinea ei și, în definitiv, mai curînd un fenomen colectiv decît unul social. - Mulțimile sînt smintite, iată cum sună al doilea răspuns. Tenace ca iedera, acest pretins adevăr se transmite din generație în generație. "Craze", spun englezii pentru a descrie adulația hoardelor de admiratori, a fanilor în delir pentru cîte un cîntăreț îndrăgit sau entuziasmul miilor de spectatori de la stadion care se ridică pe dată ca un singur om cînd echipa lor marchează un gol, agitînd pancarte și drapeluri. Tot nebunie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Emițătorul își exprimă intenția de a-l implica pe receptor în actul comunicării, a-i determina un anume tip de comportament, atitudine sau reacție, iar funcția se materializează în sfaturi, îndemnuri, porunci, rugăminți, indicații, interdicții, în enunțurile incantative de urare, adulație, peiorative etc. Frazele imperative diferă esențial de cele declarative; cele din urmă pot fi supuse unui text al adevărului, pe când primele nu. Funcția metalingvistică centrează mesajul asupra codului, asupra limbii, devenită referent al comunicării. Funcția se realizează nu numai în
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând adulația veșnică a adepților ei pe de o parte și criticile din partea multor universitare feministe și critici homosexuali, pe de alta. Cu toate acestea, Yourcenar a reușit să-și păstreze individualitatea și să se asigure că va face parte din istorie
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
disperarea proprietarului), precum și comentariul rafinat vitriolant, l-au făcut pe Cioran, ieri, ca și azi, extrem de popular și citit. Simpatia necondiționată, irațională câteodată, pe care o stârnește opera scepticului din Rășinari constituie un neașteptat exemplu că și Rațiunea poate genera adulație, că retragerea din fața reflectoarelor poate fi, câteodată, un minunat exercițiu de a ieși la lumină căruia orice scriitor reponsabil se cuvine să îi dea curs. Sub acest semn cioranian al scepticismului responsabil (căruia i-aș adăuga viziunea de principiu a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ales nu da nici un ordin". Anchilozați de rutină, lipsiți de privire asupra universului, cazonii ridică niște meschine îndemînări de instrucție la rangul de izbânzi ale spiritului. Asta le dă o îngîmfare naivă, care cade în cursă la cea mai plată adulație. Cutare colonel s-a pietrificat în "legea progresului" și și-a făcut o oratorie didactică bufonă invariabilă: "...Domnilor... din două lucruri unul: ori eu sunt nepriceput și atunci luați-mă de gât, scuturați-mă, strigați-mi: ho! destul, oprește-te
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Poetul simte teroarea istoriei, dar neagă vinovăția sa legală (error este culpa, nu scelus) și perseverează în tentativa obținerii grațierii și a întoarcerii sale la obârșii. Augustus e numit caesar, sinonim cu autocrator, sau, alteori, emfatic, deus sau caeleste numen. Adulația și lamentația sunt însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ce stătea la baza legislației augustane de ambitu 142, care încerca să rupă cercul de izolare pe care aristocrații vroiau și în mare parte și reușeau să-l creeze în jurul lui Augustus și al guvernanților. Însăși legislația demonstra clar că adulațiile nu erau de ajuns, a fost nevoie de pedepse, pentru ca cei mai încăpățânați să cedeze și să iasă din adăpostul lor de mândrie și dispreț pentru a se dedica din nou vieții publice: nici măcar perspectiva penală nu avea nici un efect
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sănătatea lui Augustus 403, toți ne așteptam, din partea zeilor, la "favoarea" de a-l lua lângă ei. Și după ce am plecat în exil, nu m-a părăsit această speranță, deși am mascat-o, cum am putut mai bine, cu aceleași adulații la adresa lui Augustus, în care, însă, nu mai credea nimeni (nici măcar împăratul). Mai mult, când îmi venea inspirația poetică, nu ezitam să mă distrez făcând versuri ambigui, în care nu se înțelegea bine unde se termina măgulirea și unde începea bătaia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a ajutat să se adapteze mai bine schimbărilor (Brzezinski: 1971, 163-164). Polonia, ultimul regim comunist "derivat" care a aplicat selectiv și lipsit de convingere reformele conținute în noul curs, se deosebea de celelalte "democrații populare" prin simplul fapt că, aici, adulația față de stalinism și față de orice era de proveniență sovietică nu atinsese cotele iraționale întâlnite, de exemplu, în România, Ungaria sau Bulgaria. Colectivizarea și industrializarea fuseseră de asemenea puse în practică într-un ritm mai moderat, fapt valabil, cel puțin în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, IV, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lui Emil Cioran și plimbări cu Monica Lovinescu etc. Distanța aristocratică și comentariul acid caracterizează multe comentarii ale memorialistei. La dineul pentru Eliade, doctor honoris causa la Sorbona, diarista remarcă: „Toată seara, nota pariziană s-a pierdut în concertul de adulații în stil românesc, cu care cei prezenți îi înconjoară pe cei mari”, tot atunci sesizează „noua atitudine românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade și Cioran inaugurau o generație, declara: „Dacă România nu ar fi fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]