186 matches
-
rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de a ne vedea în casa ei foarte luminată în seara aceea, o sărbătoare, prima după atâția ani de singurătate ai ei. - Cât timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. Zâmbi. Pe dată fața îi fu adumbrită de o tristețe vagă în mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată întoarsă și începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o eternitate în compania acelor ochi. Și, cum o asculta pe Elfrida, simțea chiar o anumită simpatie pentru Ignatius Gribb. în ochii ei Gribb era un om grijuliu și drăgăstos, iar ochii ei nu se înșelau. Dar treptat s-au adumbrit, ca și când siguranța ei s-ar fi clătinat... apoi umbra a fost izgonită și ochii au scânteiat din nou. Chiar și antipatia Elfridei față de Iocasta și casa acesteia n-a mai stârnit nici o obiecție. Vultur-în-Zbor avea amintiri neplăcute legate de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
eu rușinat...Fără prea multă tocmeală, pornesc cu grabă spre mănăstire... „Acolo, în chilioara lui, mă așteaptă - de câtă vreme? - bunul și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și acelea albe. Ușor adus de spate, parcă mereu are să-ți destăinuie ceva numai de el știut...Întreaga lui făptură revarsă bunătate și răbdare. Tot timpul ai credința că te îmbie să-l urmezi...Și pașii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
CA O TRESÅRIRE Târzia amintire a nenåscutului încå råsårit adumbrit de mireasma otåvii umede lipite de piele înfåșurate în pårul neîmpletit al iluziei Sfârcul stelei cåzåtoare mângâiat de luminå pe jumåtate pe jumåtate de întuneric atins că o tresårire în magma ființei dinspre sufletul blând rostuind versul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1628]
-
floarea de pe-un stei stingher Ce ochiul n-o zărește-ndată! Frumoasă că o stea pe cer Cînd singură e luminată. Trăind de lume ocolita Puțini au plîns cînd a murit, Frumoasa și neprihănita; O, Lucy, sufletul mi-i adumbrit! Samuel Taylor Coleridge Din Balada b\tr`nului marinar Vîntul lin bătea, apa spumuia, Cărarea' n urma, pînă-n fundu' zării. Eram cei dinții, ce fără căpătîi Stricam liniștea mării. Dar așa, deodat', vîntu-a 'ncetat, Eram noi fiii disperării. Și de
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămâni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zâmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc când Artemis mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
față blândă, care era de cele mai multe ori asociată cu desenele cu țărani din cărțile cu povești ale copiilor. Smocul de păr des din vârful capului era blond vârstat cu alb, în vreme ce sprâncenele excesiv de stufoase, într-o nuanță ceva mai închisă, adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa să se vadă un șir de dinți puternici, dar inegali, îngălbeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă ajute să rămân gravidă. N-am mai pus gura pe alcool de șase luni, iar chestia asta mi-a făcut foarte bine la ten. Din păcate, n-a făcut minuni și la capitolul fertilitate. Chipul lui Alison s-a adumbrit puțin, dar imediat femeia s-a recompus și i-a zâmbit lui Susan. Dar văd că tu înflorești. Da, înfloresc și mă fac grasă. Dacă n-aș fi văzut ecografia, aș fi jurat că sunt pe cale să nasc o canapeluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei, și toți câți o cunoșteau. Puțin mai scundă ca Tecla, avea o suplețe felină, pe care o evidenția mai ales
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pălării se ridicară instinctiv. În marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii au cuprins toată împrejurimea conacului până la castelul lui Grigoriță și toată ograda argaților. Soarele coborâse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cadranele mașinii și se răsuci în final spre căpitan. ― Vreau să-ți scap pielea și ție, nu numai mie. Dar dacă este așa de important, hai! De ce-ai lăsat creatura să trăiască în interiorul lui Kane? Figura ofițerului științific se adumbri. ― Nu cred că te înțeleg.. După știința mea, nimeni nu a "lăsat" nimic să trăiască în interiorul nimănui. Așa s-a întâmplat. ― Nu mai spune! ― Nu aș denumi aceasta ca o evaluare rațională a situației, nicidecum, zise Ash fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cucerită de entuziasmul general. Ce s-a întîmplat exact, n-a putut afla de la nimeni. Își aducea doar aminte că se retrăsese încet spre colțul din stânga, apucase draperia, apoi, trăgînd-o anevoie după el, începu s-o legene, și faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asemenea, imaginea iubirii ca sentiment nepereche, cu obârșie demiurgică: Culorile de fulgere se aprind / Curgând pe noi prin cuiele de miere...; De cât am mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este și obsesia zidirii - Mitropolii de iarbă vor răsări deodată / Din trupurile noastre secundelor ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta...; Te port în mine ca și cum te-aș naște / Și te-aș
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu miez de nucă. Învierea nemistuită Îmi cade greu la stomac, o răsuflare neagră și veche mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea prin ochiul inimii. La dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea amaritudinei În urbe; țipete de păunițe: „veniți căci teascurile sunt pline și hîrdaiele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
rangul ei. Cu toate încercările la care o supusese Discipolul, ea nu era cu adevărat obișnuită cu primejdiile, sau eșecurile. - Cred că foarte bine, zise el, încet. Până și maxilarul îl durea când vorbea. Figura delicată a lui Leej se adumbri. - Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și portocaliu din cauza ceții, dar trimitea fire aurii de lumină din mijlocul lui. Thaw se uita la el nefericit. Pastorul era o persoană pe care încerca s-o evite. Cînd au venit la cămin, maică-sa, care se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
generală este furată din Londra secolului XXI din The Spleeper Awakes și din regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar din acestea este un Plagdif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rangul ei. Cu toate încercările la care o supusese Discipolul, ea nu era cu adevărat obișnuită cu primejdiile, sau eșecurile. - Cred că foarte bine, zise el, încet. Până și maxilarul îl durea când vorbea. Figura delicată a lui Leej se adumbri. - Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu un băiețaș care îl urmărea cu atenție cum gesticula. Auzindu-ne pașii, a tăcut, și ochii săi spălăciți au încercat să ne recunoască. I-am zis: - Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea noastră și barba cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a unui prunc s-a deschis într-un surâs trandafiriu și fericit. - Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gata de asemenea de orice pentru ca el să n-o piardă pe ea. - De ce Gildas? De ce nu eu? Sau tu? continuă el cu voce surdă. SÎntem cu toții la fel de răspunzători! - Eu Încă și mai mult, așa e? El văzu privirea albastră adumbrindu-se, cuta amară din colțul buzelor pline. În clipa următoare, se prăvăli În brațele lui Gwen și izbucni În plîns, cerîndu-i iertare. Era destul de tîrziu În cursul dimineții cînd ea ajunse la fabrica de faianță, unde vestea morții lui Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămîni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zîmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc cînd Artemis mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am să-i spun să slăbească. - Este tot un unchi? se hazardă Felix cu jumătate gură.Otilia izbucni într-un râs cristalin. - Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa.Fiindcă fața tânărului se adumbrise puțin, Otilia începu să-i dea explicații volubile: - Nu știi ce om bun este Pascalopol și ce bogat e! Are o moșie imensă în Bărăgan și cai de călărie. Mi-a făgăduit că-mi dă unul. Ah, și cum aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trecură astfel cu mari absențe ale moșierului și cu încercări ale lui de a realiza față de Otilia atracțiile unui om în stare de orice zburdălnicie. Otilia îl copleșea cu calineriile ei, care strângeau inima lui Felix, în vreme ce Pascalopol însuși se adumbrea de ușurința mai tinerească cu care acesta se adapta temperamentului fetei. Felix admiră caracterul bun al moșierului, care oscila nesigur între sentimentul erotic și cel de paternitate, aci detestîndu-i cordial prezența, aci luîndu-i cu afecțiune brațul, ca unui fiu mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cambia în decembrie, fiindcăatunci ești major și deci responsabil. Eu cred că ți-a dat mia chiar din banii tăi, și tu i-o vei plăti tot din banii tăi, din primul venit liber. E dat dracului moșul! Felix se adumbri și se-ntoarse dezgustat acasă. În lipsa Otiliei, începură să se strângă asupra-i și alte dezgusturi, să bănuiască pe fată de complicitate și să creadă în tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dată însă ce Otilia reapăru cu ochii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]