193 matches
-
decât exemplul în care nu se întâmplă acest lucru. Contradicția dintre sensul cumulativ al grupării corelative nu numai..., ci și... și gradul de acceptabilitate foarte redus al exemplelor în care acordul se face cu ambii conjuncți trebuie legată de relația adversativă care se stabilește între cei doi termeni juxtapuși, prin conjuncția ci sau prin conjuncția dar. Conjuncția ci stabilește relații doar între propoziții, nu și între părți de propoziție. În enunțul (131) sunt două propoziții coordonate, dintre care a doua este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inteligent dar arogant]. b. Este [inteligent], [dar este arogant]. În (133)a, cele două adjective legate prin conjuncția dar formează o unitate prozodică, iar enunțul conține un singur predicat și un singur nume predicativ, realizat multiplu, prin două adjective coordonate adversativ. În (133)b, enunțul conține două propoziții coordonate adversativ, rostite cu pauză între ele, a doua fiind eliptică de predicat. În general, conjuncția dar nu poate lega termenii coordonați ai unor argumente multiple: (134) a. *Am luat pâine, dar lapte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În (133)a, cele două adjective legate prin conjuncția dar formează o unitate prozodică, iar enunțul conține un singur predicat și un singur nume predicativ, realizat multiplu, prin două adjective coordonate adversativ. În (133)b, enunțul conține două propoziții coordonate adversativ, rostite cu pauză între ele, a doua fiind eliptică de predicat. În general, conjuncția dar nu poate lega termenii coordonați ai unor argumente multiple: (134) a. *Am luat pâine, dar lapte. vs b. Am luat pâine, dar veche / nu proaspătă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ion, dar supărat/cu coada între picioare/după miezul nopții etc. Este de reținut însă că dar și ci nu pot lega termenii unui subiect multiplu. Acolo unde am putea considera că avem a face cu un subiect multiplu coordonat adversativ, sunt, de fapt, două propoziții coordonate. Din această caracteristică a acelor două conjuncții rezultă și agramaticalitatea sau gradul redus de acceptabilitate al exemplelor cu acord cu ambii conjuncții legați prin grupările nu numai..., ci și..., nu numai..., dar și... Prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu ambii conjuncții legați prin grupările nu numai..., ci și..., nu numai..., dar și... Prin urmare, se pune problema dacă în enunțurile cu subiect realizat prin aceste grupări corelative avem o singură propoziție, cu subiect multiplu, sau două propoziții coordonate adversativ, dintre care una este eliptică de predicat (cea care conține sintagma nu numai N1): (137) a. Nu numai Maria a venit, ci și Ion a venit la petrecere. b. *Nu numai Maria a venit, ci și Ion la petrecere. Observăm
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ci și Maria. h. ?Citiți nu numai tu, ci și ei. Diferența de gramaticalitate dintre enunțurile cu ordinea SVO și cele cu ordinea VSO ar putea fi legată de neanticiparea mesajului în ordinea VSO. 2.4.2. Conjuncția dar Conjuncțiile adversative nu pot lega, singure, conjuncți nominali aflați în poziții argumentale, așa cum o fac conjuncțiile copulative și disjunctive: (144) a. *Ion, dar Maria va primit premiul I. (subiect) b. *Am cumpărat pâine, dar lapte. (complement) c. Ion este inginer, dar șef
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
această asociere, la fel ca în: (146) a. Și Ion, dar și Maria vor primi premiul I. Dat fiind acordul la plural în (146)a, se impune concluzia că sintagmele coordonate prin dar și sunt de tip copulativ. Rolul conjuncției adversative este unul pragmatic: evenimentul expeimat contrazice o așteptare a locutorului sau a interlocutorului. În schimb, acordul la singular în structurile de tip (146) este acceptabil marginal, conjuncția dar acționând ca un focalizator, care reliefează unul dintre conjuncți; acordul la singular
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
va primi premiul I. Acordul la singular se explică la fel ca la 2.1.1, punctul (D) de mai sus (Acordul în număr), prin reliefarea unuia dintre conjuncți. Acordul la singular este o strategie de reliefare, alături de utilizarea elementului adversativ. 2.5. Juxtapunerea și conjuncția Ø 2.5.1. Juxtapunerea și conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă 2.5.1.1. Juxtapunerea în relația de coordonare copulativă Sintagmele juxtapuse pot fi împărțite în trei tipuri, în funcție de natura referinței termenilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
respectiv locuțiuni conjuncționale). Realizările acordului sunt aceleași ca la coordonarea prin și. Nici aceste elemente nu admit interpretarea colectivă: (260) *colegul și cu prietenul meu, Gheorghe 3.9.4. Gruparea nu numai... ci / dar și..., la limita dintre copulativ și adversativ, admite coordonarea de substantive, în interiorul grupului nominal. Acordul adjectivului propriu-zis și al celui participial se face doar cu ultimul conjunct: (261) a. A cumpărat nu numai o poșetă, ci și o rochie veche / *vechi. b. La festivalul medieval de la Sighișoara
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
numai o poșetă, ci și o rochie veche / *vechi. b. La festivalul medieval de la Sighișoara a cumpărat nu numai o armură, ci și un scut medieval / *medievale. Extinderea primului termen al sintagmei coordonate accentuează sensul de cumul (în dauna celui adversativ); cu toate acestea, acordul cu toți conjuncții este agramatical: (262) A cumpărat nu numai un dulap, nu numai un bufet, ci și o bibliotecă veche / *vechi. 3.10. Coordonarea disjunctivă Ca și în cazul acordului predicativ, sau acceptă două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unitatea de învățământ (www.educa.jccm.es). Elementele corelative disjunctive (sau... sau..., ori... ori..., fie... fie...) admit doar acordul la plural sau la singular (prin atracție): (265) Ar trebui să returnezi fie covorul, fie masa cumpărate / cumpărată. 3.11. Coordonarea adversativă de adjective este posibilă în GN/GD: (266) Fata mai puțin frumoasă dar inteligentă a obținut postul de prezentator. Este posibilă și aparenta coordonare a unui nominal cu un adjectiv, însă structura implică o elipsă (deci avem a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Eros; morminte - cunoaștere absolută, prin Thanatos) și pentru toate regnurile ce alcătuiesc lumea fizică (regnul vegetal și mineral, regnul viețuitoarelor și specia umană). În următoarele două secvențe, imaginarul poetic este structurat pe opoziția cunoaștere rațională - cunoaștere poetică, evidențiată prin conjuncția adversativă „dar“. Metafora simbol a luminii este valorizată dublu, negativ și pozitiv, prin antiteza lumina mea/lumina altora și prin opoziția semantică a verbelor: alții sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rolul argumentativ de concesie are actualizări multiple, în funcție de gradul de intensitate al noțiunii intenționate, încît, pentru limba română, ele se pot manifesta ca structuri tipice, realizate prin subordonare (hipotactice), forte (deși A, totuși B), sau ca structuri atipice, paratactice (construcții adversative marcate prin dar, însă), slabe, precum Sigur că A, dar B sau Admit că A, dar mențin B. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, concesia ca tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a mijloacelor de exprimare a adresării în limba română veche (urmărindu-se, pe de o parte, evoluția formelor de adresare, iar, pe de altă parte, dobîndirea valorilor pragmatice ale acestor forme): constituirea formelor de politețe, evoluția conectorilor pragmatici (evoluția conectorilor adversativi din limba română), tratată diferențiat în funcție de registru și variantă funcțională a limbii, focalizarea prin topică și particule specializate, mărci prezentative, particule interogative, utilizarea deixis-ului textual, regulile specifice de constituire a lanțurilor anaforice în textele vechi etc. V. conector, deixis, gramaticalizare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantică, adeseori marcate la început prin conectori. Factor de lizibilitate important, locuțiunea adverbială pe de o parte, plasată la începutul unui paragraf, produce așteptarea lui pe de altă parte, într-o poziție comparabilă, adverbul desigur este adesea inversat de conjuncția adversativă dar, adverbul totodată sau un element concesiv în același paragraf sau în unul următor. Astfel se realizează echilibrul întregului text între segmentare (decuparea unităților de diferite ranguri de complexitate) și articulare (construcția de sens). V. conector, enunț, paratext, plan de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sociale. În Amici, două personaje, Lache și Mache, deși prieteni, se vorbesc de rău. Interesant este și schimbul de telegrame pe marginea unor aspecte banale, sau variațiile de limbaj din ziarele vremii despre sinucidere și incendii. Contextul are agramatisme, raporturi adversative, pleonasme, dezacorduri logice, topica latinizantă. Un limbaj stereotip identificăm și în schimbul de telegrame din Urgent, dar și grotescul, comicul, satiricul în unele momente și schițe. În nuvele întâlnim un mod special de investigație umană, câteva note naturaliste vizând aspecte naturaliste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
umane, în special feminine, va reuși să ofere literaturii române "întâia sa adevărata capodoperă: Budulea Taichii", "capodopera nuvelisticii sale: Moara cu noroc", "întâia capodoperă a genului (n.a. romanesc) la noi: Mara". Regăsim, așadar, la început de secol XXI aceeași dispunere adversativă a considerațiilor critice despre creația slaviciană ca în anii '20. Istoria a ales să păstreze extremele (cazul Pompiliu Constantinescu /cazul Scarlat Struțeanu) doar în arhiva sa de valoare mai mult sentimental-istorică. Ce se va întâmpla cu cele de azi nu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nu putea să moară: de nimic nu-i era mai frică decât de moarte; ar fi voit să trăiască mult și lung, cât ține lumea, ca să scape de viața cealaltă... Acest "dar" închide în sine, de această dată, un sens adversativ radical și marchează totodată o nouă "așezare" a personajului în relația cu divinitatea: Lică se întoarce la vechiul drum dintr-o teamă vecină cu groaza de "viața cealaltă". Pentru orice credincios aceasta are ca prim pas judecata de apoi care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
își are rostul ei. Din punct de vedere psihologic ea îl așază pe Iorgovan în rândul "adolescenților" în opoziție clară cu Șofron considerat a fi bărbat matur, ceea ce implică responsabilitate decizională, cel puțin. În raport cu Simina intuim, de asemenea, o dispunere adversativă. Lămuritoare ne sunt însă în acest sens, câteva repere oferite de această nouă disciplină socială a anilor '60, demografia istorică. În deceniul opt al secolului al XIX-lea, George Barițiu făcea o remarcă importantă în ceea ce privește distribuția pe vârste a celor
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
neașteptate, o reacție surprinzătoare și pentru ea însăși: a unui impuls de prietenie ca aceea față de un cunoscut, intim chiar, tocmai pentru că el a fost martorul clipei ei de virtuală cădere. Astfel, iubirea ca răzvrătire instinctivă oarbă și ca afectivitate adversativă accede spre ipostaza de amicalitate recunoscută și acceptată. E o progresie afectivă aici, ce se petrece tot timpul în absență și de la distanță. E un drum subteran al iubirii care izbucnind la suprafață numai la răstimpuri, dar exact sub forma
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
plină cu de ce-uri, la care așteaptă răspunsuri. În ochii ageri ai micilor școlari joacă lumini de tărie, de iscodire, de acceptare sau de respingere. Te șochează cu răspunsuri de o sinceritete directă nu pot, nu vreau sau comunică adversativ nonconvențional, prin gest. Ne privesc, pe noi, educatorii, cu reținere sau cu iubire, cu Încredere sau dezamăgire. Se știe că ființa umană este foarte complexă, că este unică și irepetabilă, și nu În ultimul rând că e de-a dreptul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Nana POPESCU, Marcela ȚÎRU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2169]
-
în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie în mecanisme pragmatice variate, ca, de pildă, cele ilustrate în continuare: explicitarea semnificației codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea presupoziției interlocutorului: am luat trenu↑ ne-a costat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
000 de ocurențe) 93,59% vreau numai (24.200 de ocurențe) 8,79% vreau doar (251.000 de ocurențe) 91,2% Tabelul 2. Tendința de specializare a semiadverbelor restrictive sinonime Conform statisticii, nu numai, corelativul 9 adverbial obligatoriu al conjuncțiilor adversative dar/ci și, este concurat destul de puternic de sinonimul său, nu doar. Secvențele numai și numai și toată/tot numai au sensul "complet, total, exclusiv" și preponderența apariției lui numai în defavoarea lui doar poate fi un indiciu al nuanței sale
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
a existat” <endnote id="(690, p. 42)"/>. „E om bun, măcar că-i jidan” Când zicala populară amintită („Jidan bun ? N-am văzut !”) era totuși infirmată, se considera că este vorba de o excepție de la regulă. Dacă răutatea evreului este formulată adversativ („Evreul este inteligent, dar viclean”), excepția pe care o reprezintă modelul „bunului evreu” este formulată concesiv : „Era o femeie foarte bună și cinstită, cu toate că era evreică” (expresie din sud-estul Poloniei ; <endnote id="cf. 70, p. 62"/>) ; sau : „E om bun
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca și buna cunoaștere a poeziei române și universale. Tensiunea ar fi starea unică a lirismului, care presupune obligatoriu antinomia, opoziția. Sunt descrise, pe această schemă binară, numeroase opoziții, precum imanent- transcendent, etern-efemer, cosmic-uman, actual-revolut etc. Autorul evidențiază rolul conjuncțiilor adversative, al termenilor-semnal, al funcției practice a timpurilor verbale. Analiza tipurilor de tensiune conduce la tipurile de lirism, și ele foarte diverse, ca de pildă lirismul absenței, al aspirației, al așteptării ș.a. Stelele cardinale (1975) pune sub luptă patru metafore fundamentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]