161 matches
-
este deci o localizare parazitară, în permanență negociată între "un loc și un non-loc", care subzistă prin însăși imposibilitatea stabilizării. Cîteva exemple de paratopie: filozofia antică a cunoscut piața publică, Academia, Porticul, Liceul. În literatură, Antichitatea grecească îi cunoaște pe aezii nomazi, Evul Mediu pe truveri, clasicismul secolului al XVII-lea pe paraziții protejați ai aristocraților. V. discurs constituent. MAINGUENEAU 1993; MAINGUENEAU - COSSUTA 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; MAINGUENEAU 2004. NM PARAVERBAL. În sens restrîns, trăsătura "paraverbal" este atribuită aspectelor vocale ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca cel al „bunului” Aristide sau cel al „zvăpăiatului” ucenic al lui Socrate, aventurierul politic Alcibiade. Apoi, nu-i așa, exilul „florentin” al eternului „vagabond” ce a fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii Istorii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii Istorii a Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale trandafirului și crucii, ale vulturului și pelicanului, păsări care simbolizează cele două fețe ideatice cristice. Ca din senin o altă lume se deschise În calea ucenicului profet. Porți după porți din astrele prezise Permisu-i-au să intre ca un proscris aed. Nu-i niciodată scopul rătăcitor de vise Nu-i niciodată locul timpului perfect. Ca din senin o altă lume se deschise În calea ucenicului profet. Atingerea e însă în semnele înscrise Un început și clipa de efect A ruperii de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care caută să descifreze destinele oamenilor în mersul stelelor. Uneori îi întâlnim în persoana unor prinți însetați de cunoaștere sau a unor regi adânciți în meditație în palatele lor, alteori sunt păstori ce visează pierduți în imensitatea pășunilor, sau anonimi aezi, povestitori de legende la adăpostul colibelor... Ei se recunosc la un semn, dintr-o privire, odată cu magnetismul pe care-l emană ființa lor, se recunosc mai degrabă prin tăcere decât prin cuvinte 484. Mesajul esoteric al acestora este unul singur
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care caută să descifreze destinele oamenilor în mersul stelelor. Uneori îi întâlnim în persoana unor prinți însetați de cunoaștere sau a unor regi adânciți în meditație în palatele lor, alteori sunt păstori ce visează pierduți în imensitatea pășunilor, sau anonimi aezi, povestitori de legende la adăpostul colibelor... Ei se recunosc la un semn, dintr-o privire, odată cu magnetismul pe care-l emană ființa lor, se recunosc mai degrabă prin tăcere decât prin cuvinte 607. Mesajul esoteric al acestora este unul singur
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e-o cale-atât de lungă/ că mii de ani i-au trebuit/ luminii să ne-ajungă... // Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem, și nu e...782. Numai aplecându-ne asupra mesagerului înțelegem cum poetul, menestrel și aed destăinuie secretul din cuget. Și cine știe când se va mai naște Poetul? Peste câte mii de ani natura/ Va scoate iarăși din neant/ Alcătuirea de celule/ În care sufletu-mi visează/ Asemeni unui împărat captiv?// O, frate, tu mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oi bucura de-un colț în el ca de un rai întreg!...1160 Cea mai răspândită tradiție împarte iadul în nouă ceruri, opuse celor nouă ceruri ale îngerilor din paradis. ...facilis descensus Arverni; Noctes azque dies patet atri ianua Ditis . Aed revocare gradum superasque evadare ad auras, Hoc opus, hic labor est1161. Dar iadul, unde luntrile te duc fără întoarcere, e o lume greu de descifrat pentru cei ce nu au puterea de a-i dezvolta arhitectura secretă. Imaginația și visul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sale. El a fost cel care a poruncit să se ridice zidul Urukului-celui-împrejmuit și sfânta piață a sacrului Eanna 1324. Turnul e un zigurat, o piramidă, inversat e puțul spre infinitul tenebrelor. Oricum e athanorul alchimic, viața creatorului. Și poetul, aed și mesager, cântă alegoria prințului care scapă tânăra domniță din ghearele balaurului. Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn În visul meu te port1325. Pătratul triunghiului aflat în cerc
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
semne de industriozitate. Dar fie că profită de un talent spornic, fie că trăiește din economii, tânărul poet bucureștean poate cea mai marcantă apariție a ultimilor ani nu e deloc unul consolat să îngroașe rândurile și așa destul de îndesate ale aezilor români." Al. Cistelecan, De la patos la psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt mod de a fi în poezie. (...) Găsindu-și propria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
APARIȚIA GAZETELOR I. "Străbunii ziarului" Nevoia de informație este una dintre datele fundamentale ale întregii vieți sociale. Am putea găsi echivalențe jurnalismului la civilizații care nu au cunoscut tiparul. Curiozitatea publicului a suscitat întotdeauna vocația povestitorilor de istorii, care de la aezii greci la trubadurii Evului Mediu și la griots africani, îndeplineau funcția de comunicare și adeseori și de informare. Preocuparea de a păstra povestirea marilor evenimente și de a descrie lumile străine, de la Homer p(n( la cronicarii sfîrșitului de Ev
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
pură. Nu au această răceală maiestuoasă. Ei simt puternic, profund și își strigă sufletul: poezia lor este o confesiune; iau universul ca martor al bucuriei, durerii, mâniei, entuziasmului, emoției lor: sunt romantici și lirici. Vom privi cortegiul rapid al acestor aezi, a căror lăută rezonează cu sunetul limpede și cristalin al izvoarelor sub frunziș sau al naiului în mâinile lăutarilor. Nu poate fi vorba de un conflict între patrioți și ideologii cercului Junimea și ai revistei Convorbiri literare, organ al idealismului
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de Goethe și Iulius Caesar de Shakespeare, încă nu și-a reunit poeziile împrăștiate prin reviste; Ștefan Braborescu nu este lipsit de interes, Alice Călugăru, poetesă a stelelor, este foarte tânără: ale sale Viorele (1905) promit. Mihail Canianu este un aed popular și pitoresc, în chip fericit influențat de Coșbuc; Ch. Ad. Cantacuzène scrie versuri franțuzești foarte apreciate (Sourires gracés, Poussière et Falbalas, Synthèse attristée de Paris). O numim doar aici pe Carmen Sylva, a cărei operă va fi studiată mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este foarte bogat. Sbiera a cules o sută de povești numai dintr-o comună mică din Bucovina. Culegerea cea mai considerabilă i se datorează lui G. Dem. Teodorescu, care a întâlnit un lăutar bătrân, Petrea Crețul Șolcan, cel mai înzestrat aed dintre Carpați și Balcani. Acesta era fiul unor robi din Brăila și știa mii de versuri. Cu fruntea înaltă, nas acvilin, ochi negri, păr lung și alb, mustăți lăsate în jos, îmbrăcat într-un vechi costum național, el a fost
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
celui care l-a trimis. Este un răgaz pentru recitator. Aceleași reproduceri le avem când reapare un erou deja văzut: tabloul său îl urmează și-l încadrează ca o armură; când revedem un peisaj, o pădure, o mănăstire pe care aedul ni le-a prezentat deja, aceleași formule desemnează și însoțesc aceleași lucruri; epitetele homerice au fost găsite de acești lăutari care nu auziseră de Homer. Bucăți de povestire reîncep când le amintește vreo aluzie. Descrieri, discursuri, formule se repetă pentru
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sub noaptea senină de ianuarie. Unele expresii sunt spirituale sau originale: "când ajunse la capătul lumii, unde făcutul este totuna cu nefăcutul"; o văduvă este atât de săracă "de nici muștele nu stăteau la casa ei" și "bătrână ca vremea". Aedul îi descrie pe tătarii "cu ochi mici, cu ochi de ciur", iar în altă parte oile înălbesc dealul "ca un covor de floricele". Sunt mici găselnițe de stil și expresii fericite care ar încânta un poet profesionist. Personajele nu variază
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fost multă vreme atât de artificial. Acesta lipsește din cânturile de gestă, iar cântecele de iubire nu prezintă decât clișee convenționale, precum broderiile și nestematele din prea faimosul rondel al lui Charles d'Orléans. Cu totul altul este limbajul vechilor aezi români, interpreți ai plugarilor, care dau muncilor câmpenești măreția unui rit inconștient. Munții, crestele înzăpezite, pădurile fremătânde, câmpiile aurite de grâne sau întărite de îngheț, florile plăcute ochiului îi încântă, îi inspiră. Folclorul lor este o suită de acuarele fermecătoare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
verde"". Această imagine a vieții ne duce cu gândul la Bossuet: "Ea înflorea dimineața,, știți cu câtă grație. Iar seara o văzurăm uscată". Motivele de acest gen abundă. Nu doar arborii și plantele, fântânele și grânele preocupă gândul încântat al aezilor, ci și animalele de fermă, caii, câinii, turmele au predilecția lor. Cântecele lor au o mireasmă de fân și staul. Calul este prietenul cel mai bun al stăpânului său, precum Xantos. Vorbește cu el; îl sfătuiește; îl previne de primejdie
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
neputință decât altele de pe lume! Elisabeta". Leconte de Lisle a citit și i-au plăcut poeziile prietenei sale regale; a și tradus una: bunăvoinței Doamnei Leconte de Lisle îi datorăm faptul că putem publica aici această traducere inedită pe care aedul Elfilor o dă Demonului lui Carmen Sylva: "Écoute! Tu espères les joies du Ciel, tu t'épouvantes des horreurs de l'Enfer? C'est moi qui suis le Ciel et l'Enfer. Je fais resplendir dans tes yeux les apparitions
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matcă oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumita atitudine rapsodica [s.n.]. O dată evocata, din această lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiaman-topoline. Severele precepte estetice - "[s]tânta lui Moréas devine emul al enunțului
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sau ignorat. Fapt semnificativ totuși: disponibilitatea contractuală se păstrează, s-ar spune, nealterată în continuare (se subînțelege, în termenii unui contract serios, de genul tratatului diplomatic sub clauza obligatorie pacta sunt servanda). Așa s-ar înțelege, cel puțin, prin invocarea aedului homeric Femios, prototipul poetului de curte, convertit în simbol al elogiului profesionist de mare vocație și, firește, bine remunerat. Transcrierea textului este mai curând o parafrază. Nu mă ucide (cel implorat este Ulise). Ei m-au obligat să cânt. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
material de studiu pentru romancieri ca pentru clinician. Degeneratul nu devine personagiu de dramă și agent responsabil; cu el scriitorul intră de obicei în neverosimil. Moralitatea, starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie puși într-o corabie, care era dusă cu velele desfășurate în larg, în vreme ce se aprindea în măruntaiele ei un foc domol. Când flacăra cuprindea vasul, războinicul cel bătrân își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
desăvârși decât prin găzduirea de care va avea parte de-a lungul călătoriei. Fiecare întâlnire este unică, dar fiecare intră în rezonanță cu celelalte, și de asemenea, fiecare întâlnire este ocazia de a încerca un alt mod de ospitalitate. Dacă aedul cântă aventurile lui Ulise, Homer le cântă la rândul său într-o operă admirabil construită care ea însăși, prin ecourile, formulele, repetițiile, variațiile sale pare alcătuită ca o muzică divină, o fugă cu variațiunile și reluările sale. Firul principal îl
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bucure el însuși de ospăț și petrecere, trebuie, dimpotrivă, să-i distreze pe ceilalți bătându-se cu Iros, un alt cerșetor (18.1-111)97*. Acest lung episod este presărat și cu alte inversări (baia transformată în spălatul picioarelor, faptul că aedul cântă forțat, darul de bun venit constă într-un picior de bou, partea cea mai rea, și care nu-i este servit ci aruncat pentru a-l lovi). Penelopa îi spune că nu mai este nimeni în palat care să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]