165 matches
-
secolele VI-V î.Hr.) afirma clar că poemele homerice erau cvasicunoscute în Hellada întrucât „toți, din copilărie, l-au învățat pe dinafară pe Homer”10. Așadar „poemele homerice” nu erau poeme sau epopei, cum cred criticii și istoricii literari moderni. Aedul orb din Smirna sau Colofon era un paideutes și un sophos care își transmitea înțelepciunea prin versuri și cânt. „Epopeile homerice” erau adevărate manuale și tratate paideutice, elaborate pentru finalitățile educative înalte și nu doar cu scop artistico-distractiv. Este întemeiată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
am mai putea avea noi, cei care vedem la televizor batjocorită povestea aheului rătăcitor pe talazurile dezlănțuite ale lumii? Să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe. Trăim, ce-i drept, timpuri noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția umană se confruntă cu aceeași realitate halucinantă și provocatoare alcătuită din adevăruri lunecoase, drapată cu pastișe miraculoase, populată cu zei imprevizibili, învăluită cu iluziile May³-ei. Avem știința
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu această metamorfoză odiseică este Kehre de care vorbeam... * Să lămurim acum o întrebare cu adevărat „crucială”: de unde i-ar fi putut veni lui Ulise, dincolo de istețimea nativă, înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii și o sugerează însuși Homer? Aedul face mereu aluzie la femeile care apar în viața regelui din Itaca. Acestea sunt în număr de patru: Penelopa, Nausicaa, Circe și Calipso. Penelopa, supranumită ea însăși „preaînțeleapta”, cea care îl așteaptă la vatră pe „bărbatul tinereții ei” și care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
material de studiu pentru romancieri ca pentru clinician. Degeneratul nu devine personagiu de dramă și agent responsabil; cu el scriitorul intră de obicei în neverosimil. Moralitatea, starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie puși într-o corabie, care era dusă cu velele desfășurate în larg, în vreme ce se aprindea în măruntaiele ei un foc domol. Când flacăra cuprindea vasul, războinicul cel bătrân își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
basmului eminescian, și totodată inspirat de Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, „basmul atât de cunoscut, acel Faust al poporului român” - după cum spune autorul într-o scurtă prefață -, Făt Frumos din lacrimă este o epopee: „Cântă epopeea, tu, ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
inspirat de Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, „basmul atât de cunoscut, acel Faust al poporului român” - după cum spune autorul într-o scurtă prefață -, Făt Frumos din lacrimă este o epopee: „Cântă epopeea, tu, ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
ca cel al „bunului” Aristide sau cel al „zvăpăiatului” ucenic al lui Socrate, aventurierul politic Alcibiade. Apoi, nu-i așa, exilul „florentin” al eternului „vagabond” ce a fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii Istorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii Istorii a Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pură. Nu au această răceală maiestuoasă. Ei simt puternic, profund și își strigă sufletul: poezia lor este o confesiune; iau universul ca martor al bucuriei, durerii, mâniei, entuziasmului, emoției lor: sunt romantici și lirici. Vom privi cortegiul rapid al acestor aezi, a căror lăută rezonează cu sunetul limpede și cristalin al izvoarelor sub frunziș sau al naiului în mâinile lăutarilor. Nu poate fi vorba de un conflict între patrioți și ideologii cercului Junimea și ai revistei Convorbiri literare, organ al idealismului
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de Goethe și Iulius Caesar de Shakespeare, încă nu și-a reunit poeziile împrăștiate prin reviste; Ștefan Braborescu nu este lipsit de interes, Alice Călugăru, poetesă a stelelor, este foarte tânără: ale sale Viorele (1905) promit. Mihail Canianu este un aed popular și pitoresc, în chip fericit influențat de Coșbuc; Ch. Ad. Cantacuzène scrie versuri franțuzești foarte apreciate (Sourires gracés, Poussière et Falbalas, Synthèse attristée de Paris). O numim doar aici pe Carmen Sylva, a cărei operă va fi studiată mai
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este foarte bogat. Sbiera a cules o sută de povești numai dintr-o comună mică din Bucovina. Culegerea cea mai considerabilă i se datorează lui G. Dem. Teodorescu, care a întâlnit un lăutar bătrân, Petrea Crețul Șolcan, cel mai înzestrat aed dintre Carpați și Balcani. Acesta era fiul unor robi din Brăila și știa mii de versuri. Cu fruntea înaltă, nas acvilin, ochi negri, păr lung și alb, mustăți lăsate în jos, îmbrăcat într-un vechi costum național, el a fost
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
celui care l-a trimis. Este un răgaz pentru recitator. Aceleași reproduceri le avem când reapare un erou deja văzut: tabloul său îl urmează și-l încadrează ca o armură; când revedem un peisaj, o pădure, o mănăstire pe care aedul ni le-a prezentat deja, aceleași formule desemnează și însoțesc aceleași lucruri; epitetele homerice au fost găsite de acești lăutari care nu auziseră de Homer. Bucăți de povestire reîncep când le amintește vreo aluzie. Descrieri, discursuri, formule se repetă pentru
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sub noaptea senină de ianuarie. Unele expresii sunt spirituale sau originale: "când ajunse la capătul lumii, unde făcutul este totuna cu nefăcutul"; o văduvă este atât de săracă "de nici muștele nu stăteau la casa ei" și "bătrână ca vremea". Aedul îi descrie pe tătarii "cu ochi mici, cu ochi de ciur", iar în altă parte oile înălbesc dealul "ca un covor de floricele". Sunt mici găselnițe de stil și expresii fericite care ar încânta un poet profesionist. Personajele nu variază
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fost multă vreme atât de artificial. Acesta lipsește din cânturile de gestă, iar cântecele de iubire nu prezintă decât clișee convenționale, precum broderiile și nestematele din prea faimosul rondel al lui Charles d'Orléans. Cu totul altul este limbajul vechilor aezi români, interpreți ai plugarilor, care dau muncilor câmpenești măreția unui rit inconștient. Munții, crestele înzăpezite, pădurile fremătânde, câmpiile aurite de grâne sau întărite de îngheț, florile plăcute ochiului îi încântă, îi inspiră. Folclorul lor este o suită de acuarele fermecătoare
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
verde"". Această imagine a vieții ne duce cu gândul la Bossuet: "Ea înflorea dimineața,, știți cu câtă grație. Iar seara o văzurăm uscată". Motivele de acest gen abundă. Nu doar arborii și plantele, fântânele și grânele preocupă gândul încântat al aezilor, ci și animalele de fermă, caii, câinii, turmele au predilecția lor. Cântecele lor au o mireasmă de fân și staul. Calul este prietenul cel mai bun al stăpânului său, precum Xantos. Vorbește cu el; îl sfătuiește; îl previne de primejdie
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
neputință decât altele de pe lume! Elisabeta". Leconte de Lisle a citit și i-au plăcut poeziile prietenei sale regale; a și tradus una: bunăvoinței Doamnei Leconte de Lisle îi datorăm faptul că putem publica aici această traducere inedită pe care aedul Elfilor o dă Demonului lui Carmen Sylva: "Écoute! Tu espères les joies du Ciel, tu t'épouvantes des horreurs de l'Enfer? C'est moi qui suis le Ciel et l'Enfer. Je fais resplendir dans tes yeux les apparitions
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
APARIȚIA GAZETELOR I. "Străbunii ziarului" Nevoia de informație este una dintre datele fundamentale ale întregii vieți sociale. Am putea găsi echivalențe jurnalismului la civilizații care nu au cunoscut tiparul. Curiozitatea publicului a suscitat întotdeauna vocația povestitorilor de istorii, care de la aezii greci la trubadurii Evului Mediu și la griots africani, îndeplineau funcția de comunicare și adeseori și de informare. Preocuparea de a păstra povestirea marilor evenimente și de a descrie lumile străine, de la Homer p(n( la cronicarii sfîrșitului de Ev
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de spirit" era o idee exprimată într-un fel sau altul de-a lungul timpului apărută încă din aurora teoriei estetice, de pe când sofiștii greci separaseră, pentru prima oară, planul acustic al cuvintelor de cel al semnificației lor specifice. Vorba aedului trăiește cel mai mult dintre toate, daca limba ajunge cu măiestrie până în străfundul inimii, spunea Pindar la începutul odei nemeene (a IV-a) dedicate victoriei lui Timasarkos din Egina. Bardul caută să fie mai mult plăsmuitor de subiecte decât de
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
operă lui Homer, ca fiind de proveniență divină. În Odiseea, harul creației literare "cântarea" se trage de la o forță supraomeneasca, independentă în decizie și acțiune, ce trebuie să fie rugata, stimulată, convinsă de a concede inspirația: muză, ca în cazul aedului Demodokos, sau "un zeu", cum susține Femio în căutare de argumente, când îl implora pe Ulise să-i cruțe viața. Sensul de entitate autonomă în raport cu sufletul al cuvântului daimon reapare la Platon, în unul dintre ale cărui texte, Socrate mărturisește
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nu personajele, capacitatea lui de a le pune în mișcare și de a le da cuvântul. Fără „suportul” vocii lui, ele nu există. Povestirea e la origine orală, spre deosebire de roman, care e de la început scris. Vocea povestitorului, ca și a aedului antic, conține în ea toate celelalte voci. Doar în roman există regula subînțeleasă din justiție audiatur et altera pars. În povestire, partea cealaltă este întotdeauna mută. În roman, acceptăm opinii diferite și adesea contradictorii. De asemenea limbaje particulare. Maiorescu, adversar
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
-și refuză nici una din ipostazele ilustre, deja istorice, recuperate semnificativ de poezia postmodernă. Iată câteva roluri dintr-un impunător repertoriu poetic, jucate de Miron Kiropol: custode, cantor și oficiant al frumuseții vieții și morții, emisar profetic urbi et orbi, imnograf, aed elegiac, apolinic, eschatologic, prerafaelit, psalmist isihast, počte maudit (protagonismul îngerului căzut) mesager și descriptor al zeilor, apatrid supraviețuitor al dezastrelor lumii, sacerdot al iluminărilor, menestrel al Evangheliilor, orchestrator de sortilegii hipnotice, muzicale, erotice, alexandrin oracular, totul subsumat omului fragil, a
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
ruine -, eroismul a fost înlocuit cu barbaria, iar mitul odiseic, purtat odinioară de apele mării, s-a destrămat. După proliferarea și fragmentarea multiplelor sale versiuni literare apocrife, sufocat de falsitate, mitul își trăiește agonia în cîntul tărăgănat al unui bătrîn aed rătăcitor pe plajele distrusei Elade - nimeni altul decît Odiseu, pe care amnezia l-a redus la o ultimă și autentică încarnare a lui Nimeni. Viziunea autorului asupra mitului lui Odiseu este susținută de o structurare complexă a romanului, pe diverse
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
din punct de vedere fizic și moral. El nu este numai uzurpatorul și defăimătorul ascuns sub falsul nume de Ulise, ci și tiranul paranoic care pune în practică lecția de cruzime și barbarie dată de zeii înșiși sau propagată de aezi în relatările lor despre figuri mitice și eroice ca Prometeu, Sisif, Dafne, Faeton, Icar, Belerofonte etc. Își măcelărește supușii, comandă torturi diabolice inspirate de miturile antice cunoscute din copilărie și expune, într-un cutremurător parc al ororii, diverse versiuni mitologice
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
mijlocul lunii august și oferă o călătorie în timp, de asemenea într-un spațiu spiritual a cărui fecunditate o observăm până în zilele noastre. în adevăr, în prima sală ai fost întâmpinat de nu mai puțin de șapte busturi ale genialului aed, cel mai vechi aparținând antichității greacești a "secolului de aur", iar cel mai recent romantismului Vest-european de secol XIX. Sunt exponate preluate din marile muzee europene, obiecte ce aparțin perioadei arhaice, geometrice, a artei vechii Elade, apoi perioadei clasice, helenismului
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]