75,646 matches
-
Tehnic Transilvania”, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Grupul Școlar „Gheorghe Lazăr”, Colegiul Național „Vasile Lucaciu”, Liceul de Artă din Baia Mare au avut un aport substanțial la buna desfășurare a întregului program. Concursuri, paradă de costume antice și piese de teatru în aer liber Manifestarea a început sâmbătă, la ora 16, când s-au derulat o serie de acțiuni interactive precum concursul „LVDI ANTIQVI” aflat la prima ediție, urmat de două scene de teatru „Amintiri”- adaptare după Ion Creangă și interpretată de „Trupa
ÎNTRE 14 ŞI 15 MAI, ÎN BAIA MARE, MUZEUL DE ISTORIE MARAMUREŞ ORGANIZAT „NOAPTEA MUZEELOR” de MARINA GLODICI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Intre_14_si_15_mai_in_baia_mare_muzeul_de_istorie_maramures_organizat_noaptea_muzeelor.html [Corola-blog/BlogPost/343181_a_344510]
-
vară și fructe. Crengilor strâmbe ale copacilor încep să le răsară un mănunchi micuț din care vor ieși frunzele agățate de lăstarii subțiri. Îmi place primăvara, pentru că pe câmpii răsar narcisele, zambilele, toporașii, lăcrămioarele și multe alte flori care îmbată aerul cu aromele lor seducătoare, ce te îndeamnă să visezi la iubirea și la împlinirea dorințelor frumoase din sufletul tău. Nici de pe dealuri nu lipsesc florile, nici pomii de salcâmi și de liliac, care își combină mirosurile cu cel al florilor
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
cosmopolit eveniment clujean: TIFF-ul, frate! Ocazia perfectă de a ne culturaliza, de a ieși din casă, ce-i drept, nu musai doar pentru a vedea fi lme, ci pentru a respira timp de aproape zece zile, un altfel de aer. Chiar dacă și în restul anului Clujul mustește de evenimente, sute de concerte, partyuri, festivaluri, expoziții, fi ind astfel un oraș activ, parcă pe toată durta TIFF-ului, lucrurile sunt diferite. Brusc, nu mai trăiești și nu mai muncești în Cluj
Vine TIFF-ul, bine-mi pare! by http://www.zilesinopti.ro/articole/2573/vine-tiff-ul-bine-mi-pare [Corola-blog/BlogPost/99432_a_100724]
-
trecută. Era sigură de tăcerea Esperanzei. Dar poate că fusese o greșeală să o lase pe Gulbahar să vadă atât de mult ? O briză ușoara dinspre fereastră o făcu să se înfioare puțin. Deși era doar începutul lui septembrie, dimineața, aerul era deja mai rece, iar frunzele copacilor de sub fereastra, din grădina palatului, erau atinse de primele nuanțe de toamnă. Simți cum cerceii ei grei, cu perle și rubine de o mărime și o transparență incredibile, o atingeau pe gât. Lobii
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
care trecea pe lângă curtea femeilor, spre odăile eunucilor, Safiye auzi clinchetul slab al porțelanului. Jupâneasa cafelei și alaiul ei așteptau afară. Ar fi știut că erau femei acolo, chiar și fără să audă zgomotul: o senzație ușoara de anticipare temătoare, aerul devenit mai dens. Cum ar fi putut să descrie de unde știa aceste lucruri ? În ciuda faptului că nu dormise toată noaptea, Safiye poruncise să nu fie deranjat ă. Nu avea nevoie nici de cafea, nici de odihnă, duăa o viață de
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
trăiesc oleacă. Însă tot cu Statul aveam de furcă (Stat... Stat la coadă...hmmm...). Cum întâlnești de regulă printre funcționarii publici, și-n clădirea cu pricina erau multe femei. Doar că, nimerindu-mă taman de ziua lor, aveau așa un aer jucăuș, radiau cu energie diferită de alte zile. Glumeau, zâmbeau, zic băi, de ce nu e 1 martie în fiecare zi? Așa da! Aș veni mai cu plăcere să-mi toc nervii în hârțogăraia specifică, cu foile indescifrabile și întortocheate pe
Zâmbetul se asortează la orice by http://www.zilesinopti.ro/articole/14981/costel-cristea-zambetul-se-asorteaza-la-orice [Corola-blog/BlogPost/100860_a_102152]
-
bucuroși că nu-i mai poate da nimeni în vileag. Poeții și scriitorii, și ei cu milioanele, renunțară la creații considerate nemuritoare și revoluționare din exact același motiv. Miliarde de hectare de pădure fremătară ușurate fiindcă scăpaseră de defrișare. Drept care aerul deveni mai curat dispărură alergiile, nevrozele și migrenele, iar vestiții psihologi și psihoterapeuți se reprofilară. Majoritatea pe didactic unde își mâncau zilele cu tot felul de loaze, plătindu-și astfel păcatele unei vieți inutile trăită în minciună. Funcționarii, elevii, medicii
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414428987.html [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
simplu stând la un pahar de vorbă cu un vecin sau cu prietenii. Se discuta despre lucrurile înconjurătoare, sau despre ultimele lecturi, deoarece nimeni nu mai citea prostiile din ziare sau de pe ecrane colorate și pline de capre blonde cu aere de profeți mai ales când li se vedeau chiloții. Avocații intrară și ei într-un con des de umbră, preponderent financiară, deoarece oamenii, deși se mai se mai certau, acum se împăcau mediați de rude, vecini sau preoți. Că nici
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414428987.html [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
Stephanus. Cei care au scăpat unui asemenea supliciu Denisis, extrem de puțini, care au fost dați jos la timp de pe cruce, fiindcă altminteri nu se cunosc supraviețuitori, au relatat îngrozitoarele chinuri prin care trece cel țintuit pe lemn. Setea, durerea, lipsa aerului din cauza trupului care tinde să cadă față de mâinile care sunt țintuite în poziție fixă dau celui răstignit dureri de neimaginat. Apoi, poziția incomodă a picioarelor care pironite fiind, luptă să susțină corpul chiar și câteva clipe pentru a putea respira
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1412141727.html [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
condamnatului cu niște ciocane de fier, cu ciomege sau cu pietre în momentul în care văd starea aceasta. Durerea insuportabilă pricinuită de acest tratament grăbește astfel sfârșitul bietului om, prin sufocare, pentru că cel în cauză simte o nevoie acută de aer în urma durerilor provocate la picioare și moare astfel incapabil să respire pe măsura nevoilor corpului. Pe de altă parte, aceste lovituri în fluierele picioarelor îi asigură pe cei care fac asta că acel om a murit, dacă nu reacționează în
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1412141727.html [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
bine! Sau de nu, biata vecină... Focu-n sobă o s-aprindă, umezeala să blesteme: “Ah, hârțoagă-afurisită, și voi blestemate lemne!...” Și deodată, -o voce-i strigă și-n ureche îi șoptește: “Aruncă la gunoi totul, te grăbește, camera aerisește! Nu simți aerul stătut și cel mucegaiul din file?!...” Văd agenda vieții mele, în care ani lungi de zile I-am îngrămădit ca să steie liniștiți, prinși în cuvinte; Dar acum... cui îi pasă de trecut! Timpul curge înainte. A zvârlit-o-ntr-un ungher, iar agenda
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 by http://confluente.ro/In_agednda_vietii_mele_marin_voican_ghioroiu_1344021199.html [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
Cu trecerea timpului, vinul, prieteniile, operele de artă și ziarele nu au decât de câștigat. Cu cât se învechesc, cu atât dobândesc un aer de noblețe și de mister, iar nouă nu ne rămâne decât să forăm, curioși, în subsolul istoriei lor. Ce găsim acolo? O fărâmă din identitatea noastră care ne determină să facem la rândul nostru istorie. Căci, vorba lui Pamfil Șeicaru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/vinul-prieteniile-ziarele/ [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când Soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă, dar cu regret pentru locul ce-mi oferise o binecuvântată odihnă, am pornit spre cabană. Mergeam alene prin iarba înaltă, deodată aud
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
le luă ea, iar picioarele i le plasă fratelui cel mic, un băiețel simpatic care stătea cu degetul în gură. Oaspetele tare se miră de așa împărțeală. Mai bău un păhărel de tărie și cu multă dibăcie și diplomație, cu aerul că glumește, întrebă fata care e rostul acestei împărțeli ciudate. Iar fata îi explică: - Capul păsării i se cuvine tatei pentru că el este capul familiei, iubit și respectat. El se gândește, planifică și hotărăște. El are toată bătaia de cap
SCHIŢE UMORISTICE (63) – FATA CEA ISTEAŢĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/dorel_schor_1454804682.html [Corola-blog/BlogPost/370113_a_371442]
-
de altădată ale Bucureștiului în plină înflorire, din perioada interbelică, numit cu mândrie “Micul Paris”. Străzile păreau înflorite de siluetele elegante ale femeilor, cu rochii după modă timpului, cu pălării pline de fantezie, după modă pariziana, cu umbreluțe cochete, cu aer de aleasă distincție. Îți dai seama imediat că acolo nu putea încăpea vulgaritatea vorbelor și a gesturilor, cu atat mai puțin mitocănia și mârlănia. Imaginea femeii este adesea suprapusa cu cea iubirii. Toată lumea are nevoie de atingerea blândă și buna
OMAGIU DE ZIUA FEMEII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Buica_elena_omagiu_de_ziua_femeii_elena_buica_1331207938.html [Corola-blog/BlogPost/346587_a_347916]
-
amețeală cumplită însă o opri în loc și tâmplele începură să-i zvâcnească. Dacă văzu așa, își puse Kosmodiskul pentru coloană. O cam incomoda, însă în cele din urmă îl slăbi puțin la gât și înlătură disconfortul. Deschise geamul ca să intre aer curat, dar fiind foarte rece îi dădu frisoane la început. Mai mult ca sigur a căzut bruma, se gândi, dar își puse treningul și începu gimnastica obișnuită încălzindu-se repede. Se uită la telefonul mobil ca să se cronometreze și văzu
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1491063268.html [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
draga mea, tu știi că mie poți să-mi spui. Orice ar fi, nu-ți fie teamă, o să fie bine! Te rog! Te ascult! - Tanti Emanuela, știți, Costel..., începu să vorbească fetița, dar se opri după aceste cuvinte, trase adânc aer în piept și continuă fără să mai respire. Este pe gărduțul din fața blocului, la soare, cu Daniela în brațe. Cristina a închis gura și a încetat să mai respire în momentul în care știrea a fost comunicată. Părea că se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
rulotele. Majoritatea turiștilor care vin, sunt interesați de construcția Capului lui Decebal sau de istoria întregii zone, și atunci leagă prietenii cu localnicii și cu pescarii din Orșova, Eșelnița sau Dubova, care vin aici. Se fac petreceri cu grătare în aer liber și uneori cu focuri de tabără. Sandu o mai strigă odată pe Adriana: - Adrianaaa! Iubitooo! Unde ești? Începuse să intre în panică. Chiar nu înțelegea ce se întâmplă, unde este și cum fusese posibil să dispară așa dintr-o dată
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
vrea să spună de unde mă știe, dar, din când în când, se strecoară afară și plânge; plânge cu lacrimi albastre ca un bătrân albatros într-o colivie. Pe de-a-ntregul, chipul și-l arată doar vara, câteodată; cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea să spună: nu-ți fă griji! când se va scurge secunda din urmă vom pleca împreună. Referință Bibliografică: Dualitate / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DUALITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_glodean_1417764495.html [Corola-blog/BlogPost/371925_a_373254]
-
Tânărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată în niște plete mari, negre; o frunte înaltă și senină, niște ochi mari- la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o vrche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. „Mă recomand, Mihai Eminescu!” Așa l-am cunoscut eu.” Amândoi au depănat toată noaptea filozofie, și-au împărtășit cunoștințele
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
el o primi surâzând. Îl puserăm între noi, într-o trăsurică lipovenească cu un cal și ridicarăm drumul printre casele boierești, cu curți mari spre Copou. Pe drum, Eminescu vorbi puțin dând numai câte un răspuns scurt și cumunte, având aerul că se gândește la ce-l întrebam și mai mult surâdea.” Curând Eminescu nu mai e de recunoscut, fiind parcă vorba de un alt om. S-a degradat fizic și moral încât părea din altă lume. „Trecea pe stradele Iașului
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
îl tot aduci?” I-a răspuns pasărea colibri: „Eu îmi fac partea mea.” În anul 1979 am părăsit postul comod de profesor de liceu în Craiova și m-am alăturat inginerului automatist Ion Eremia Albescu în echipajul unei reviste cu aer cam vetust în acea vreme Știință și Tehnică, strămoașa publicației care însoțește cartea jurnalistului Adrian Nicolae. Lipsiți de cele mai elementare deprinderi jurnalistice și cunoscând prea puțin regulile jocului, ne-am apucat amândoi, Ion și cu mine, să facem așa cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pledoarie-pentru-specia-umana/ [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
redacție, Cristian si cu mine. Echipa Marc-Adrian-Răzvan-Claudiu-Alex a abandonat atunci publicația online Descoperă și s-a format și reformat din mers, pe repede-înainte, așezându-se în mod natural în pozițiile de educatori S&T. Una dintre inițiativele care pluteau în aer a fost să reluăm publicarea unor cărți de „literatură de știință” care - acesta a fost visul meu - să însoțească, de două-trei ori pe an, publicația noastră. Plecarea timpurie a lui Dinu Patriciu ne-a zădărnicit, pentru o vreme, planurile, căci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pledoarie-pentru-specia-umana/ [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
următorul punct de control. S-a apropiat de mine un șofer care mi-a spus: - Când auzi că face așa de urât, de ce nu te oprești, domnule, să vezi ce fel de balaur ai înăuntru? Uitasem capacul de la filtrul de aer nemontat și tușea motorul că-ți era mai mai mare mila de el, săracul. Îmi era rușine, mecanica nu fusese punctul meu forte și am înghițit cu multă îngăduință mustrarea. De regulă, când trebuia să frânez, eu acceleram întâi și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
pe mine mă cheamă pe tine cine te-a chemat. de fapt taci. ai impresia că ești la parterul etajului 7. și spui un etaj oarecare după etaj. privești la parter cu necunoscutul de unde n-ai plecat. și respirăm același aer aceeași apă vibrează cum litera de la sfârșitul rugăciunii din prelungirea rugăciunii în care respirația necunoscutului e terapeutică. A fost o dată o zi. o zi care nu purta niciun nume al vreunei zile cunoscute. și era goală de semnificații ziua aceea
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]