249 matches
-
mici sau mai mari, mă duceam la stadionul Ileana, de la barieră, acum pășind pe drumul proaspăt asfaltat. Ziceam: haut și ofțai. Și credeam că un șut respins de portar în afara terenului de joc nu-i corner, ci haut de poartă. AEROPLANE DE HÂRTIE La un moment dat am început să descopăr, unul după altul, deliciile meșteșugirilor de hârtie. Băieți mai mari decât mine, dar de obicei nu cu mult, erau cei ce modelau, aplecați peste colile albe de hârtie, concentrați, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie era îndoită altfel, colț spre margine de jos în sus, colț spre margine de sus în jos, noi vârfuri proeminente, extrase dintre pliuri, aidoma unor mici descoperiri, când, într-un fel obscur, simțeam că erau implicate punctele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca în mai tot ce întreprindeam, nordul rămânea busola satisfacției maxime. Nordul era direcția de zbor, în timp ce întinderea aripilor de hârtie viza estul și vestul. Dar între toate încropirile, indiferent că era vorba de bărcuța c-o singură velă, de aeroplan sau de alte forme meșteșugite, exista o continuitate: aceea a ingeniozității. Și a memoriei. Coala, fie că era ruptă dintr-un caiet de dictando sau dintr-unul de aritmetică, devenea de nerecunoscut. Începea să capete, încă de la primele îndoituri, aura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să capete, încă de la primele îndoituri, aura unui destinații înalte, nebănuită în ziua când mă duceam la magazinul de papetărie și cumpăram caietul. Coala începea o viață nouă. Dar acea destinație nouă, înaltă, depindea totuși de reușita finală. Nu că aeroplanul ar fi fost, în sine, superior bărcuței sau vaporașului cu două coșuri alăturate, dar întâi și-ntâi trebuia să fie capabil să zboare. Și în privința asta, oricât de meșter erai și oricât ți-ai fi dat silința, reușita era și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alăturate, dar întâi și-ntâi trebuia să fie capabil să zboare. Și în privința asta, oricât de meșter erai și oricât ți-ai fi dat silința, reușita era și fructul întâmplării. Căci era greu să prevezi dinainte echilibrul secret al părților aeroplanului, lungimile și lățimile, și unghiurile optime ale îndoiturilor, care să-i dea stabilitatea dorită în aer și o traiectorie circulară, să zicem, care să-i asigure zborul îndelungat între cei patru pereți ai odăii unde se petrecea lansarea. O singură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndoiturilor, care să-i dea stabilitatea dorită în aer și o traiectorie circulară, să zicem, care să-i asigure zborul îndelungat între cei patru pereți ai odăii unde se petrecea lansarea. O singură dată în viață mi-a reușit un aeroplan de hârtie care a planat îndelung, rotindu-se pe o spirală descendentă perfectă și s-a așezat glisând ușor pe dușumea c-un fâșâit satisfăcut. Și mai exista o regulă nescrisă, pe care o respectam cu strictețe: nu foloseam pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
importanța sistemului sportiv și terminologiei sportive. Odată cu apariția cinematografului, reacțiile față de spațiul real și față de spațiul uman imaginar, transmis prin sistem televizat se schimbă, întrucât sportivul devine un decor, iar filmul împinge sincretismul, metamorfozând și recrutând în același plan sportiv, aeroplan, munte; apare o altă reacție a publicului, în construirea unui alt demers al relației cu sportul. S-a modificat și relația între sportivi, între corpul exterior și acel interior, al sportivului și al echipei sale, întrucât televiziunea și transmiterea digitală
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
o oră biliard, ha, ha / Mamutul chel și ambițios ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ieșiră din automobile ca niște Înviați care ies din morminte și se chinciră pe marginile cercului magic. În fund, flautele modulau acum o muzică dulce, În timp ce ei, În același ritm, loveau cu palmele podeaua și-și Înclinau capetele. Din carlinga aeroplanului lui Breguet, ca un muezin din minaret, Își făcu apariția un al cincilea Duviche, care Începu să psalmodieze Într-o limbă necunoscută, gemând, lamentându-se pe niște tonuri ascuțite, În timp ce tobele Își reluau ritmul, crescând În intensitate. Madame Olcott se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și-și face botișorul În formă de inimă. Minnie e logodnica lui Mickey. Mănânc o salată imensă cu un haddock fraged ca o carne de copil. Cu miere și piper. Paulicienii sunt aici. Cel de colo planează printre corali ca aeroplanul lui Bréguet - lungi bătăi din aripi de lepidopter, ai putea paria o sută contra unu că și-a ochit foetusul de homunculus abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet. Apoi un pește templier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de viață își lansează modelele eliberate de sub tutela autorității tradiționale, iar invențiile tehnice (cinematograful, aeroplanul, telegrafia fără fir) și comodificarea noilor medii de comunicare stimulează imaginația. Langoarea efeminată a simbolismului verlainian și morbidezza decadenților sînt concurate de energetismul și claritatea citadinizantă a poeziei lui Verhaeren și Vielle-Griffin, prin filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
democratică și egalitară, persiflează „indicațiile tematice”: „E (...) ridiculă pretenția celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea înlăturării de la nemurire”, afirmînd universalitatea, invarianța emoțiilor umane („Viitorul poeziei și al poetului“, în Adevărul, an. XXXIII, nr. 11940, 31 martie 1920). Prezentînd în 1925 masiva Anthologie de la nouvelle poésie française, Vinea regretă neincluderea unor poeți aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ing. M. Kontesweller („Inginerie și artă“) atacă problema raporturilor dintre tehnică și estetică - mai exact, a ceea ce numim azi design tehnologic. Pornind de la propria experiență în domeniul construcțiilor de mașini la uzinele din Reșița, autorul invocă exemplele noilor automobile, aeroplane și aparate radiofonice pentru a demonstra (inclusiv prin intermediul unor schițe) relația profundă dintre realizarea artistică - avînd la bază elaborarea inconștientă, intuitivă, prerațională - și cea tehno-științifică, bazată pe calcul și utilitate funcțională. Se vede bine (și) aici că punctul de întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunetele misterioase ale gazelor sale intestinale. Un joc care altora li s-ar fi putut părea dezgustător, dar care era jocul lor secret. De fiecare dată când se mișca o bulă de aer Înăuntrul lui, Camilla șoptea: a plecat un aeroplan, iar Elio Întreba: Încotro? Și fetița spunea numele unui oraș necunoscut, pe care ea Îl citise cine știe unde. Marrakesh, București, Tampere - dacă erau zgomote scurte. Malindi, Jakarta, Samarcand - dacă erau mai lungi. Dar În noaptea asta Camilla nu spuse nimic. Aeroplanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aeroplan, iar Elio Întreba: Încotro? Și fetița spunea numele unui oraș necunoscut, pe care ea Îl citise cine știe unde. Marrakesh, București, Tampere - dacă erau zgomote scurte. Malindi, Jakarta, Samarcand - dacă erau mai lungi. Dar În noaptea asta Camilla nu spuse nimic. Aeroplanele plecară fără țintă și se pierdură - În el. Îi păru rău. Privi stelele false care traversau tavanul. Veneau de la o mașinărie infernală, cumpărată pentru a o hipnotiza și a o adormi, atunci când ea era Încă un bebeluș - dar de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu m-am gândit niciodată. — Nu e Dumnezeu? Ba da, poate că așa e. Nu știu, comoară. Se lăsă tăcerea. Preț de câteva minute rămaseră amândoi nemișcați, Întinși unul lângă altul, În pătuțul Îngust, privind cavalcada stelelor de pe tavan. În afara aeroplanelor din burta lui nu se mai auzea nici un zgomot. Nici o mașină nu trecea pe strada Mangili, prin fața vilelor adormite. Nici un motor, dincolo de ferestrele Închise. Nici un aparat nu acționa deschiderea porții. Nimic. Maja nu se Întorcea acasă. Ce Înseamnă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gura ei de fetiță. A crescut și eu nici nu mi-am dat seama. Nu mai sunt pentru ea Întreg universul. Abandonul acesta atât de timpuriu, Începutul despărțirii. Nu vom mai fi niciodată doar noi doi. Nu vom mai număra aeroplane care pleacă. Am pierdut-o deja. Și pentru că nu voia să pară indiferent la marea veste pe care ea i-o Împărtășise, Își ridică privirea și Întâlni lumina ochilor ei. Erau strălucitori de fericirea aceea nouă și necunoscută. Înghiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu era nici unul dintre ei. Când Îl scoase În sfârșit din buzunar, pe ecran apăruse numărul pe care Îl formase obsedant toată ziua aceea. Numărul particular al președintelui. — Da, spuse. Stelele continuau să răsară și să apună pe tavan. Un aeroplan decolă brutal și probabil că se prăbuși imediat după aceea, Într-o derizorie flatulență. — Elio, spunea președintele, scuză ora târzie, dar știu că m-ai căutat. Apoi veniră cuvintele atât de așteptate și atât de temute. Rostite de vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alunecând pe curba obrazului și topindu-se apoi În părul lui. — Tati? Îl chemă la un moment dat Camilla, ridicându-și căpșorul și pipăind Întunericul În căutarea feței lui. Recunoscu sclipirea ochelarilor și poate chiar a ochilor lui. — Ai auzit aeroplanul? șopti cu un surâs. A plecat spre Bangkok. a douăzeci și patra oră Zero privi Împrejur și cum nu văzu pe nimeni Între ierburile Înalte, dădu la o parte o creangă și-i arătă drumul: plasa de protecție străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne-am trezit cu cîte-o scândurică (de vreo doi metri pe 30 centimetri), lipită de-a curmezișul pieptului. Un metru jumătate de așchie la stânga și-un metru în dreapta. Am rămas interziși. De la 9 jumătate, toți locuitorii cartierului arătam ca niște aeroplane putrezite, numai că nu zburam. Trecea cățelul pe lângă noi și ne-ar fi pișat doar ridicîndu-și piciorul. Semănam juma cu niște garduri, juma cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sub escortă până acolo, dar prințesa avea ideea, fantastică, e drept, că soldații n-ar fi tras după nepotul său. Credea că numele de Hangerliu vrăjește opinia publică. Lăsase vorbă nepotului său să fie atent când va auzi vâjâit de aeroplan și totodată avea promisiunea că i se va transmite prizonierului un mesaj pe aceleași căi pe care sosise lui Tudorel hârtia gravată cu G. În privința unei inițiative de răpire avu prilejul să constate că prințul avusese dreptate. Admiteau să-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu avionul, cu o mitralieră sau numai cu revolver, cu un gramofon și un aparat fotografic, în epoca lui August, aș fi cucerit singur tot Imperiul roman. Toată lumea s-ar fi prosternat la pământ la coborârea și suirea mea în aeroplan. Aș fi îngenuncheat Senatul roman, inclusiv pe Cicero, cu un revolver. De fapt, cam așa ceva au făcut spaniolii în America și englezii în Indii. Îmi trec prin cap idei desperate. Să am un preparat în chip de bomboană, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dar la Camil Petrescu nu mai e de glumă! Ladima se împușcă. La fel și Gelu Ruscanu, ca și tatăl său, mai demult. De Fred Vasilescu nu putem băga mâna în foc că n-a făcut gestul funest plonjând cu aeroplanul. Un soi de demers sinucigaș este cel al lui Danton, care nu poate dezerta luând patria pe tălpile pantofilor, după celebra formulă. Astfel că rămâne să fie judecat și ghilotinat. De la Camil, singurul care scapă după o tentativă de sinucidere
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
un armean, amator de motocicletă, mijloc de transport desigur inedit în Bucureștiul anilor 1930-1940. În aceiași ani, pe motocicletă se deplasează și Aristide, primarul din Siliștea-Gumești. Topârceanu dedică automobilului o parodie după Minulescu, cu observația finală: „Degeaba, te face marț aeroplanul!”. Ce-i drept, avioanele începeau să se înalțe iar unele personaje chiar le pilotează. Fred Vasilescu are mijloace materiale pentru a poseda un avion personal cu care încearcă recorduri aeronautice la zborul individual. Până când cade, accidental sau voluntar, și moare
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și reviste erotice și de aventuri". Într-adevăr, foaia făcea și educație patriotică. La rubrica „Știri și informații" (15 octombrie 1931) se afla și despre „curajosul aviator, căpitan Negrescu Ioan, originar din comuna noastră care a reușit să străbată cu aeroplanul în cursul lunii trecute, distanța RomaBucurești în 5 ore și 26 minute, clasificându-se întâiul la această întrecere."; „Smărăndița Brăescu, prima parașutistă română, a reușit să-și dea drumul de la 6000 metri înălțime, clasându-se întâia din lume dintre femei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]