469 matches
-
Operațiunea Overlord, cea mai mare asalt amfibiu de până atunci. Operațiunea a constat în debarcarea a cinci divizii de asalt și parașutarea sau transportul cu planoarele în teritoriul inamic a trei divizii aeropurtate. Dintre acestea, două divizii debarcate și un aeropurtată erau britanice. Pe Plaja Sword a debarcat Divizia a 3-a de infanterie, pe Plaja Gold au debarcat Divizia a 50-a de infanterie și Brigada a 8-a blindată. Deasupra teritoriului inamic a fost parașutată Divizia a 6-a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
erau britanice. Pe Plaja Sword a debarcat Divizia a 3-a de infanterie, pe Plaja Gold au debarcat Divizia a 50-a de infanterie și Brigada a 8-a blindată. Deasupra teritoriului inamic a fost parașutată Divizia a 6-a aeropurtată. Pe Plaja Juno a debarcat Divizia a 3-a canadiană. Restul diviziilor participante la asalt au fost americane. Formațiunile formate din militari ai Imperiului Britanic au fost repartizate la capul de est al zonei de debarcare. Divizia a 6-a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Pe Plaja Juno a debarcat Divizia a 3-a canadiană. Restul diviziilor participante la asalt au fost americane. Formațiunile formate din militari ai Imperiului Britanic au fost repartizate la capul de est al zonei de debarcare. Divizia a 6-a aeropurtată a fost parașutată sau transportate cu planoarele în interiorul teritoriului controlat de inamic, pentru asigurarea securității flancului estic al forțelor de asalt. Prima unitate aliată transportată cu planoarele care a intrat în luptă a fost Brigada a 5-a parașutiști britanici
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
orice atac pe front larg. Montgomery a conceput Operațiunea Market Garden bazată pe opțiunea sa pentru strategia atacului pe un front restrâns. Ideea centrală a operațiunii era cucerirea unui șir de poduri de importanță strategică din Olanda printr-o operațiune aeropurtată de amploare, parașutiștii urmând să fie înlocuiți de trupele terestre sprijinite de blindate. Parașutiștii americani au fost lansați la un punct intermediar la nord de pozițiile aliate, iar parașutiștii britanici și cei polonezi au fost lansați la extremitatea zonei de
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
-lea britanic ale generalului locotenent Brian Horrocks se deplasau pe un singur drum aglomerat. Germanii au reacționat rapid, atacând drumul de pe ambele flancuri. Ca urmare, blindatele au pierdut timp prețios în încercarea lor de a ajunge până la Arnhem. Divizia I aeropurtată a reușit să păstreze controlul asupra podului de la Arnhem timp de patru zile și au rezistat în total nouă zile pe malul Rinului, dar au fost nevoiți în cele din urmă să se retragă peste Rin în timpul unei nopții. Dintre
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în cele din urmă să se retragă peste Rin în timpul unei nopții. Dintre cei peste 10.000 de oameni care au început lupta la Arnhem, doar în jur de 2.000 dintre ei s-au reîntors din misiune. Divizia I aeropurtată a încetat practic să mai existe ca formație activă de luptă pentru restul războiului. După Operațiunea Market Garden, portul Antwerp a fost capturat de aliați. Totuși, cucerirea portului, aflat la capul unui estuar lung, nu a fost de mare folos
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
folosea încă pentru comunicații telefoanele cu fir. Doar bateriile de artilerie fuseseră echipate cu 225 de aparate radio de emisie-recepție. După invaziile germane din Danemarca și Norvegia din aprilie 1940, când au fost folosiți pe scară largă parașutiștii a trupelor aeropurtate, comandanții militari olandezi au început să se preocupe de posibilitățile de contracarare a unui asemenea atac. Pentru respingerea atacului, paza porturilor și aeroporturilor a fost atribuită la cinci batalioane de infanterie.. Unitățile de infanterie au fost întărite cu baterii de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
maximă importanță strategică din cauza amplasării lor în fața estuarului Tamisei, capturarea lor fiind o amenințare la securitatea Angliei. Atât pentru scopurile defensive, cât și pentru cele ofensive, era nevoie de forțe rapide de intervenție. Francezii au luat în considerație utilizarea forțelor aeropurtate pentru desfășurarea unor atacuri rapide cu mult timp înaintea germanilor. Încă din 1936, francezii au început proiectarea unor tancuri ușoare, transportabile pe calea aerului, dar planurile au fost abandonate în 1940 datorită lipsei unor aparate de zbor capabile să le
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Transportgruppen". Germanii au pierdut 250de avioane Ju 52, adică aproape 50% din flota de transport. Asaltul asupra orașului Haga s-a încheiat cu un eșec operațional. Parașutiștii nu au reușit să cucerească aeroportul principal de la Ypenburg astfel încât să permită infanteriei aeropurtate să aterizeze în siguranță. Deși o mașină blindată a fost grav avariată de o bombă, restul de cinci Landsverks, sprijinite de mitralierele din adăposturile întărite, au distrus 18 Junkers ale primelor două valuri de desantare și au ucis pe numeroși
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
create în grabă. Până în cele din urmă, parașutiștii germani au fost obligați să se retragă sub focul puternic al artileriei olandeze. Olandezii au reușit mai târziu cu ajutorul bombardamentelor de artilerie să alunge ocupanții germani de pe alte două aeroporturi - resturile trupelor aeropurtate au fost nevoite să se refugieze în satele sau fermele din apropiere. Atacul asupra orașului Rotterdam a avut un succes mai mare. Douăsprezece hidroavioane Heinkel He 59 au aterizat în mijlocul orașului. Trupele de asalt debarcate au cucerit podul Willemsbrug de peste
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a avut un succes mai mare. Douăsprezece hidroavioane Heinkel He 59 au aterizat în mijlocul orașului. Trupele de asalt debarcate au cucerit podul Willemsbrug de peste Nieuwe Maas . În același timp, aeroportul militar Waalhaven de pe insula IJsselmonde a fost atacat de trupele aeropurtate. Aeroportul era apărat de un batalion de infanterie staționat așa se aproape de pistă încât parașutiștii au aterizat lângă pozițiile olandezilor. A urmat o luptă haotică. Primele valuri de avioane Junkers nu au suferit nicio peridere, iar aterizările au continuat în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a fost făcută cu o zi în avans față de data planificată. Militarii ei s-au deplasat pe biciclete traversând podurile de peste Maas și Waal. De aici, divizia s-a îndreptat spre Alblasserwaard, unde a primit ordinul să atace forțele germane aeropurtate care debarcaseră pe IJsselmonde. Divizia olandeză a ajuns seara în dreptul cursului râului Noord, care separa Alblasserwaard de IJsselmonde. Olandezii au descoperit că sectorul din apropierea singurului pod din regiune, care fusese construit în 1939, nu era ocupat de forțe germane puternice
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
orașului, ceea ce i-a forțat să amâne-+ traversarea râului Meuse de către Divizia a 4-a Panzer până a doua zi. Pe 11 mai, generalul Winkelman avea de rezolvat două probleme prioritare. În primul rând, el dorea să elimine amenințarea trupelor aeropurtate germane. În ciuda eșecului asaltului strategic, generalul se temea că întărirea pozițiilor inamicilor cu întăriri sosite din Waalhaven. Din acest punct de vedere, controlul germanilor asupra podurilor din Moerdijk reprezenta o amenințare serioasă împotriva sosirii întăririlor aliaților pentru apărarea Fortăreței Olandei
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
avea doar mijloace limitate pentru influențarea acestui proces, lăsând această sarcină în responsabilitatea comandanților locali. Până la sfârșitul celei de-a doua zile a luptelor a fost realizat prea puțin din obiectivele propuse. Planul de contraatac al infanteriei ușoare împotriva trupelor aeropurtate germane de la IJsselmonde s-a dovedit un eșec. Într-o perioadă scurtă de timp, parașutiștii germani au reușit să transforme podul de peste râul Noord într-o puternică poziție defensivă, imposibil de cucerit. În cercările repetate ale olandezilor de traversare a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
regiunea de sud au plecat de la presupunerea că Linia Grebbe Line era suficient de puternică pentru ca să respingă de una singură toate atacurile. Rezerva acestei linii defensive au fost folosite în cea mai mare parte la efecturarea de contraatacuri împotriva forțelor aeropurtate inamice. Aceste relocări au fost făcute în ciuda faptului că existau indicii că apărătorii aveau să aibă probleme în acest sector. Elementele motorizate ale "SS Standarte "Der Fuehrer"", urmate de "207. Infanteriedivision" au atins partea extrem sudică a Liniei Grebbe în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Afsluitdijk. În dimineața zilei de 12 mai, generalul Winkelman păstra încă un optimism moderat. El considera că mai poate fi organizată cu ajutorul francezilor o linie defensivă puternică în Brabandul de Nord și considera că punctele de rezistență ale forțelor inamice aeropurtate pot fi lichidate. Generalul nu părea să fie conștient de marele pericol în care se afla Linia Grebbe. Speranțele sale aveau să fie spulberate până la sfârșitul zilei. În cele două zile care trecuseră de la declanșarea invaziei, divizia de blindate "9
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de luptă limitate. Divizia traversase râul Meuse în dimineața zilei de 11 mai, dar blindatele nu au reușit să avanseze rapid datorită convoaielor de aprovizionare a diviziilor de infanterie. Planul de luptă prevedea ca tancurile să facă joncțiunea cu trupele aeropurtate în mementul în care infanteria reușea să depășească Poziția Peel-Raam. În condițiile în care frontul olandez era într-un proces de dezintegrare, condițiile erau favorabile pentru atingerea obiectivului. Forțele franceze nu ar fi trebuit, în opinia planificatorilor germani, să împiedice
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
o nouă tactică a unor atacuri concentrate, olandezii nu au mai declanșat nicio acțiune ofensivă în acea zi datorită proastei comunicări între eșaloanele de comandă. În Rotterdam și în vecinătatea orașului Haga olandezii au întreprins acțiuni limitate împotriva trupelor inamice aeropurtate, concentrându-se în principal asupra măsurilor defensive, comandanții temându-se încă de acțiunile unei presupuse coloane a cincea. Ordinele olandezilor interziceu acțiuni ofensive unități cu efective mai numeroase decât cele ale unei companii. În timp ce situația olandezilor în sud devenea gravă
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
care să paralizeze temporar apărare, după care ar fi atacat cu tancurile pentru cucerirea capetelor de pod. Distrugerile masive ale orașului trebuiau evitate, deoarece ruinele ar fi încetinit înaintarea blindatelor. Hermann Göring, comandantul "Luftwaffe", care era îngrijorat de soarta unităților aeropurtate încercuite, a sperat să forțeze capitularea națională olandeză prin bombardamente devastatoare. Șeful său de stat major, generalul Otto Hoffmann von Waldau, a descris abordarea lui Göring drept o „soluție radicală” ("Radikallösung"). În ciuda îndoielilor lui Albert Kesselring cu privire la scopul și necesitatea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
săptămână. Germanii au declanșat Blitzkriegul pe 10 mai 1940. Grupul de Armate B de sub comanda lui Fedor von Bock a intrat în forță în Belgia. Punctul central al defensivei belgiene, Fortul Eben-Emael, a fost cucerit în urma unei acțiuni a forțelor aeropurtate în dimineața zilei de 10 mai. Până pe 12 mai, 35 de divizii aliate, dintre care 10 ale BEF, ajunseseră pe aliniamentul râului Dyle conform planului. Unitățile avansate ale germanilor au atins același aliniament pe 15 mai. Deși primele atacuri ale
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
fost din Canada, Regatul Unit și Statele Unite. După primul val de invazie, au fost debarcate forțe substanțiale ale Franței Libere și Poloniei plus contingente mai mici din Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Olanda și Norvegia. Invazia din Normandia a început cu acțiunile aeropurtate ale trupelor de parașutiști și ale infanteriei transportate cu planoare și cu atacuri masive ale aviației, artileriei navale, din noaptea de 5/6 iunie. În dimineața zilei de 6 iunie a fost declanșată acțiunea amfibie de debarcare pe plajele Normandiei
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
planului inițial de atac la cinci divizii debarcate prin acțiuni amfibii și a trei divizii pe calea aerului, ceea ce a dus la cuprinderea în planurile debarcării și a acțiunii de pe plaja Utah. (Mongomery ceruse la început atacul a patru divizii aeropurtate, dar capacitatea de transport limitată a făcut ca atacul să fie dat de numai trei divizii). În total, pentru Bătălia din Normandia aveau să fie destinate 47 de divizii: 19 britanice, 5 canadiene și una poloneză sub comandă britanică și
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
fost lansate mai multe „regimente de parașutiști” asupra orașelor Le Havre și Isigny, în fapt o armată formată din manechine îmbrăcate în uniforme militare. Aceste manechine i-a făcut pe germani să creadă că a fost lansată o nouă acțiune aeropurtată. Aceasta a blocat trupele necesare întăririi defensivei din Normandia într-o zonă depărtată de plajele pe care avea loc debarcarea reală. În aceeași noapte, două escadrile RAF au creat iluzia unui uriaș convoi naval care ar fi navigat spre Cap
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
mai înainte de concentrarea în capetele de pod a unor forțe suficient de numeroase și de bine înarmate. Pentru a încetini sau chiar a elimina capacitatea inamicului de a organiza și lansa contraofensive în această perioadă critică, au fost utilizate trupele aeropurtate pentru cucerirea unor obiective vitale, așa cum erau podurile, intersecțiile de drumuri și anumite zone înalte, în special pe flancul vestic al zonelor de debarcare. Operațiunile aeropurtate la o oarecare distanță de capetele de pod erau concepute pentru ușurarea ieșirilor din
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
de a organiza și lansa contraofensive în această perioadă critică, au fost utilizate trupele aeropurtate pentru cucerirea unor obiective vitale, așa cum erau podurile, intersecțiile de drumuri și anumite zone înalte, în special pe flancul vestic al zonelor de debarcare. Operațiunile aeropurtate la o oarecare distanță de capetele de pod erau concepute pentru ușurarea ieșirilor din capetele de pod ale forțelor debarcate pe plajă și, în anumite cazuri, să neutralizeze bateriile grele ale apărării de coastă germane și să ajute la rapida
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]