301 matches
-
nici un moment nu înțelegi de ce ar fi fost „criminal de război”), scenariul împinge ridicolul până la a-l arăta pe marele militar culegând flori, în curtea închisorii, pentru soția sa Mai era ceva de demonstrat ? A, da : Hitler este un gentleman-warrior afabil și intelectual, cu care ar fi fost o plăcere să stea de vorbă orice politolog Domnul Nicolaescu a fost modest atunci când și a intitulat filmul Oglinda : s-ar fi cuvenit să se numească Oglinda lui Antonescu într-atât figura sa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Externelor în acei ani în care, e drept, Maurer mai avea un cuvânt de spus. La masa de seară, unde trona tov. Mihai, prim-secretarul județului, se mai găsea un „tovărășel”, mic, rotunjor, cu manșetele veșnic motolite și cu zâmbetul afabil și continuu al cuiva ce vrea, în comerțul „cu ridicata”, să nu „supere onor clientela!”. - Cine e dânsul? l-am întrebat șoptit pe Macovescu (care, din prietenie cu Stancu, în primul rând, a fost cel ce, cu câteva luni înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne plictisim!“ vor spune campionii ratingului, chefliii de la galerie, bezmeticii de toate vârstele. Îi asigur că ne vom plictisi mult mai puțin decât acum. Gândiți-vă numai ce distractiv ar fi să-i vedem pe Becali evoluând aulic printre gazetari afabili, pe Vadim jenat de propriile sudalme și pe Sorin Roșca Stănescu roșind... Inflația politicului Prezența politicului în viața noastră ar trebui să fie un dozaj echilibrat de eficacitate și discreție. Nu e normal, cu alte cuvinte, ca politicul să devină
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de dimensiuni mai degrabă reduse ale casei, de la sculptură mică la maiolică și gravură, de la monede și conglomerate minerale până la mobilier și o amplă bibliotecă, ea nu are nimic din opacitatea de vitrină a unei vanitoase investiții: e o prezență afabilă, comunicativă, un interlocutor. „Am învățat ceva de la fiecare piesă a colecției mele“ - spune, la un moment dat, „proprietarul“. În realitate, te miști în spațiul existențial al cuiva care nu are simțul proprietății. În jurul lui nu sunt „exponate“, ci instrumente de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Când te auzi proferând locuri comune. 7. Etc. Când nu e bine să ai dileme? 1. Când e vorba de eticheta comunitară, adică de politețe. Nu e cazul să devii dilematic, dacă ești invitat să vorbești cuviincios, să te porți afabil și să nu scuipi pe jos. 2. Când poți face cuiva un bine, oricât ar fi de costisitor. 3. Când poți evita să faci cuiva un rău. 4. Când e vorba de pedagogie și instrucție: nu poți educa (forma) pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și mâncărici”, întâlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decât prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. „Pășesc ca pe o altă planetă”, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
povestește anecdote din viața petrecută, intercalează proverbe populare, jocuri de cuvinte și replici umoristice. Novicii, pe ascuns, adnotează cuvintele și gesturile, pe care le treceau apoi într-un jurnal. Lectura acestor note este plăcută și revelează un don Calabria patern, afabil și genuin, veronez dintr-o bucată. Surprinde simplitatea, bunătatea, iscusința lui don Calabria. În mijlocul acestor viitori religioși se simte într-adevăr părinte, asemenea unui patriarh înțelept și bun. Adunând toată bogăția anecdotică, ne apare tabloul unui suflet simplu, senin, plin
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sunt martorul tuturor întâlnirilor avute cu acest preot sfânt». Don Calabria a avut continuu relații bune cu camilianii Casei San Giuliano din Verona. Mergea să-i spovedească pe tinerii aspiranți religioși și deseori se oprea la prânz la ei. Conversa afabil cu religioșii, mărturisindu-și intențiile și preocupările, simțindu-se complet în largul său. Se poate spune că în mijlocul lor respira aerul de familie. În chip deosebit, se simțea unit spiritual părintelui Berri, care se oferea frecvent să-l substituie în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de Brasey, prezent și el la festin, îl descrie pe domnul Moldovei cu cuvinte elogioase: „Este un prinț de o statură mijlocie, foarte bine proporționat, chipeș și cu înfățișarea cea mai plăcută pe care am văzut-o eu vreodată. Era afabil, prevenitor, atent, iar în convorbire era blând, politicos și nestingherit, vorbind foarte bine latinește, ceea ce era un prilej bun pentru cei ce vorbeau și ei această limbă și-și făceau o bucurie a sta de vorbă cu acest principe”. Ion
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
zi și o noapte a stat Vodă Cuza în Dorohoi, în care timp avui ocaziune să-l văd de aproape de mai multe ori și să apreciez distinsele sale calități. Pe cât era de rece în recepțiunile oficiale, pe atâta era de afabil și prietinos în audiențile particulare. Avea simțimente democratice și nu prea iubea așa-numita elită socială, care a doua zi după urcarea lui pe scaun începu a-i pune bețe în roate și a-i întinde felurite curse, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ciocnim cupe de bere și vin, schimbăm impresii pe ultima sută de metri și râdem pe seama unor întâmplări pe care le-am trăit pe parcursul acestor lungi zile și nopți de nebunie literară. Ne facem promisiuni de interviuri și colaborări. Martin, afabilul nostru ghid prin Berlin, s-a deghizat într-un travestit, și ținuta sa - șocantă pentru simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se pare că ghidul nostru este un exhibiționist notoriu și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-mi și mie, cum merg treburile pe acolo, ce părere ai pentru cele ce țiam scris mai sus, contează mult pentru mine. Poate poți să-l vezi, nu e ceva cu grabă ca să te deranjeze, pe Ustencu, e un tânăr afabil și a fost gentil cu mine. Nu sunt lămurit ce să fac, și cum e mai bine. Dacă ajung la așa ceva, vreau să găsesc și sprijinul matale, psihic. Directorul Casei de Cultură de aici, mi-a spus că Ustencu, totuși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ca prin ceață. Tăcu o vreme și toți tăcură, privind-o nedumeriți și așteptându-i răspunsul. Nu mai țin minte, răspunse ea, într-un târziu, cu glas incolor. — în 1975 Clara împlinea 18 ani, îi sări în ajutor domnul Ionescu afabil. Era, înseamnă, prin clasa a XI-a sau a XII-a... După cât o știu eu de serioasă, normal că tocea de zor pentru facultate, nu cred că-i ardea de petreceri sau de mers la mare, ca alde nouă... Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o Întreprinde doctorul Rizzardi În după-amiaza asta. — Avea o rană prin Înjunghiere? — Da, avea. Dar nu sunteți sigur că rana prin Înjunghiere a fost cauza decesului? Întrebarea lui Carlon se Încheie cu un sforăit incredul. — Nu, nu suntem, răspunse Brunetti afabil. Cum v-am explicat, nimic nu va fi sigur până când nu vom avea rezultatele autopsiei. — Alte urme de violență? Întrebă Carlon, nemulțumit de cât de puține informații primea. Numai după autopsie, repetă Brunetti. — Urmează să sugerați că e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lor căutând locuri de parcare: mașini mari, mașini japoneze, mașini cu aceleași plăcuțe de Înmatriculare cu acronimul AFI. Majoritatea aveau geamurile ridicate, În vreme ce din interiorul lor cu aer-condiționat tuna muzică rock În trepte diferite de intensitate sonoră. Se plimbau alene, afabili și prietenoși, salutându-se reciproc și schimbând cuvinte plăcute, simțindu-se Întru totul acasă În micuțul lor sat american de acolo, din Italia. Zece minute mai târziu, șoferul opri În fața lui. Brunetti urcă pe bancheta din spate. — Ați vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
veniți pe aici, vă voi duce la ei. Paola Îl prinse de mână și-l strânse tare, Împiedicându-l să spună că știau drumul. În schimb, toți trei se Înghesuită În cușca minusculă a liftului și-și oferiră reciproc zâmbete afabile În vreme ce acesta Își croi drum Încet spre ultimul etaj al clădirii. Liftul se opri brusc, directorul adjunct deschise ușile duble și le ținu cât timp Brunetti și Paola coborâră, apoi Îi conduse În restaurantul puternic luminat. Brunetti se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
neutru. — Și apoi? Le spunem să facă curățenie și raportăm problema comandantului lor și li se oferă un timp anume pentru a face curățenie. — Și dacă n-o fac? — Primesc un Articol Cincisprezece. Brunetti zâmbi din nou acela vechi zâmbet afabil. — Un Articol Cincisprezece? — E-un fel de mustrare oficială. Intră În dosarul permanent și le poate face unora multe probleme. Cum ar fi? — Îi poate costa salariul sau riscă degradarea, sau uneori Îi poate face să fie dați afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cazul spre elucidare. După prânz, Îi ceru șoferului să-l ducă Înapoi la apartamentul lui Foster. Aceiași doi soldați stăteau În jeep În fața clădirii. Coborâră amândoi când se apropie Brunetti și așteptară să ajungă lângă ei. — Bună ziua, zise el, zâmbind afabil. Aș vrea să mai arunc o privire În apartament dacă e posibil. — Ați vorbit cu maiorul Butterworth despre asta, domnule? Întrebă cel cu mai multe trese. — Nu, nu astăzi. Dar mi-a dat permisiunea ieri. Îmi puteți spune de ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Brunetti de la poliția din Veneția. Americanul Îi strânse mâna; avea o strânsoare fermă și puternică. — Sunteți departe de casă, nu-i așa, domnule Brunetti? Întrebă el, transformând ultimele două consoane În „d“-uri. Aceasta se voise a fi o remarcă afabilă, așa că Brunetti Îi zâmbi. — Așa cred. Dar vreau să vă Întreb câteva lucruri, sergent. Ambrogiani zâmbi și clătină din cap, dar nu făcu nici o Încercare de-a se prezenta, lăsând conversația În seama lui Brunetti. — Păi, Întrebați-mă, zise americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de examinare și părăsi încăperea fără niciun cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă amuțit de uimire. Medicul urmă calm: "Încântat de cunoștință, domnule Mirică! Problema e ce te aduce pe dumneata în cabinetul meu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unuia dintre posibilii lor inamici (sau, pentru a folosi termenul comunist clasic, „gropari”). Ajuns În Statele Unite la jumătatea anilor cincizeci ai secolului recent Încheiat, Eliade a avut timp să-și construiască o nouă identitate: savantul puțin distrat, oarecum passé; omul afabil, chiar generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea În fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, Încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă Întorc la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pardon. De un timp, avea impresia ciudată că toată lumea era mai tînără decît el, fie că era vorba de prefect sau de judecătorii de instrucție, de arestații preventiv pe care Îi interoga sau, acum, de acest doctor Rian, blond și afabil, care nu Împlinise patruzeci de ani. În fond, un puști, cel mult un tînăr, totuși grav și sigur pe el, care avea mai mult sau mai puțin să-i hotărască soarta. GÎndul ăsta Îl enerva și totodată Îl neliniștea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
durere, semn că unchiul său îl strângea, nu glumă. - Nu-i nimic. Mâine puiul o să se facă cocoșel, și va fi cu putință să-i sucim gâtul. Femeile nu vor mai avea cum să-l ocrotească, a bombănit Ariald, râzând afabil. Rotari s-a făcut roșu de furie. I-am luat apărarea nu fiindcă m-aș fi simțit îndatorat și nici din pricina limbii pe care n-am izbutit niciodată s-o țin în frâu sau a prea multor căni de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sosi și, lăsându-și soacra la han, plecă singură la castel, aducând daruri din Sunomata. La castel, păru să-și uite toate neliniștile. Ajunsă acolo, Își privi pentru, prima oară, seniorul În față și, contrar așteptărilor ei, constată că era afabil și că avea o minte deschisă. — Trebuie că te-ai extenuat Îngrozitor, având grijă de castel atât de mult timp și ocupându-te de soacra dumitale. Mai mult decât atât, cu siguranță că te-ai simțit foarte singură, spuse Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
gând fu: „Iar mi-a făcut-o Hideyoshi.“ — Mitsuhide, vino Încoace, Îl chemă Nobunaga spre hartă, neluându-i În seamă plecăciunea cuviincioasă. Mitsuhide se apropie cu respect. — Am auzit că prioritatea absolută sunt planurile unui nou castel, stăpâne, spuse el, afabil. O fi fost Nobunaga un visător, dar era un visător fără egal În mânuirea puterii executive. — Cum ți se pare? Regiunea asta muntoasă din dreptul lacului nu e cea mai potrivită pentru un castel? Se părea că Nobunaga proiectase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]