1,383 matches
-
poetice. Ea poate fi aceea a unui afect - mânia, de pildă. La urma urmei, poezia occidentală începe odată cu mânia lui Ahile, care declanșează Iliada: "Cântă, Zeiță, mânia ce-a-prinse pe-Ahil Peleianul... Acesta este un afect. Poemul este spunerea și transfigurarea acestui afect printr-o lucrare a limbii asupra ei înseși. Fundamental. Nimic altceva. A ieși în afara acestui cadru înseamnă a ieși din poezie. Sau, sub forma unei întrebări: oare a ieși din această dublitate nu ar însemna a ieși din poezie? Firește
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste inflexiunile... publicistice și afectele ce debordează în ele. Dimpotrivă, Adrian Marino își prezervă și apără impulsivitatea, fiind pasionat și polemic, iar nu impersonal și distant. Critica ideilor literare e creatoare, în cazul său, nu prin aceea că sunt produse idei inedite, ci prin "redescoperirea
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
colecționarului. Dacă recenzentul ar fi practicat și el fișierul, ar fi știut și cui aparține aforismul cu care-și deschidea cronica: lui Gh. Grigurcu. Fișierul nu este, de altfel, un substitut al memoriei, nici doar un adjuvant: el ține treaz afectul proprietarului, completându-se pe măsura mierii și veninurilor acestuia - vezi "Otrăvurile" lui Sainte-Beuve! Ca să nu mai vorbim că reprezintă și o avere la purtător! Prima întrebare pe care și-o pune lectorul este în ce măsură ninsoarea de fragmente alcătuind cartea se
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest portret narativ este însoțit însă și, evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
romanescă. Astfel Mnouchkine povestește istorii ce reconstruiesc Istoria și, în același timp, reunește mărturii de viață deseori tulburătoare, dar cîteodată abuziv sentimentale. Mnouchkine redescoperă emoția dar, sub impactul ei, se lasă uneori sedusă pînă la lacrimi. Ea se îneacă în afect. Dar astfel, marea regizoare care e nu-și recunoaște vîrsta cu libertatea și melancolia ei? Reușita de excepție a festivalului a fost Mefisto for ever inspirat de romanul lui Klaus Mann, roman cu cheie care trasează, de fapt, cariera marelui
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Dificultăți și dezavantaje ale consilierii mediate de computer impresia de impersonalitate, riscul de a rupe prematur relația; incapacitatea de a oferi feed-back, răspuns emoțional adecvat și prompt; lipsa de sinceritate în autodezvăluire. Anumite detalii pot fi omise, evenimentele distorsionate și afectele pot fi transmise în formă puțin nuanțată decât ar putea fi observate într-o decodificare frontală. La adăpostul anonimatului și „invizibilității”, unii clienți ar putea fi tentați să dezvăluie doar anumite părți de adevăr - din dorința unei reflectări pozitive a
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
în filmul lui Ridley Scott ține de umanul colateral, de reziduurile afective ce gravitează în jurul acestor ființe. Noul Adam, în mod cert mai mult decît electrica Evă a lui Villiers de l'Isle Adam, prezintă o serie de rudimente de afect și încearcă să-și aproprie o identitate. Copii ai unui Dumnezeu mai mic, - longevitatea le-a fost întipărită destinal - cei patru se află într-o freudiană relație cu tatăl. Construiți pentru a rezista în spații improprii vieții, spre exemplu sub
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
Asemeni lui Frankenstein, creat din rezidurile corporale ale unor defectori ai umanității, și androizii tind către umanitate, o tatonează, o caută și în lipsă de altceva o simulează. Mutilată ab inițio, creația apare denaturată, dar nu complet lipsită de orice afect. Tyrell se dovedește un Pygmalion derealizat în era supertehnologiei, creînd superoameni performanți dar constrînși genetic la o viață foarte scurtă. De aici și încercarea acestor ființe lacunare de a plomba compensatoriu un deficit constitutiv, un vid "existențial", de aici și
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
lui Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49. Cele două lumi, cea a ficțiunii livrești și cea a cotidianului, se amestecă, iar Walter Sparrow intră în dimensiunea imprevizibilă și fascinantă a ficțiunii prin ceea ce am putea numi o lectură de suprapunere a afectelor, așa cum cei mici citesc cărțile identificîndu-se cu eroii lor. Numai că, această lectură care foiletonează cărțulia episod cu episod - este surprinzător că un cititor captiv nu citește cartea pînă la capăt, preferînd s-o felieze capitol cu capitol - se transformă
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
îndreptățiți să presupunem că are o cotă de încredere constantă și - pe cât se poate - corectă. Această a patra carte de poezie - Sushi - pare a fi un tur de forță complet înspre o redescoperire a naturaleții. Fie că e una a afectelor, fie că e una a recunoștinței sau a separatismului politic, fie că - iată - avem de-a face cu o naturalețe a artificiului, Adrian Urmanov începe să scrie impulsiv și convulsiv. Așa cum știe de la debut sau așa cum s-a deprins în
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
celorlaltora starea de spirit, molipsindu-i cu sentimentele sale. Despre el se poate spune fără teama de a greși că este liderul în devenire al grupului, și asta fiindcă este un spirit contagios care îi încarcă pe ceilalți cu culoarea afectelor lui. Cine nu-și poate imprima emoțiile asupra anturajului, făcîndu-și colegii sau prietenii să trăiască în tonul afectiv pe care el însuși l-a emanat nu se poate lăuda că are stofă de lider. Dacă, pe deasupra, mai are puterea de
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
Angelo Mitchievici Există un soi de exuberanță a spectatorului scontată de regizor și care se bazează pe suprapunerea afectelor, ce se petrece în filmul lui Șerban Marinescu este de actualitatea TV, așa că spectatorul poate întindă mîna, să pipăie și să urle: România! (care este!). Cu alte cuvinte, asistăm la un clasic șmen mioritic, Magnatul, Dandu Patricianu este jucat admirabil
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
sau România Mare și pe care, aproape la fiecare replică ironică, Magnatul aruncă cîte un pahar de vin. Asta am înțeles-o mai puțin, dat fiind că personajul, în final, pare să fie singurul cu ceva demnitate sau cel puțin afect. Finalul o dă cu oiștea în gard, melodramatic ca o curcă beată la barieră care deși vine trenul nu știe pe unde s-o ia. Didi, care a participat la revoluția din Decembrie, fără să știe că-i lovitură de
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
personal al fiecăruia, de Paști ochii ne cad mai ușor pe niscaiva povești ale vieții. Nu romanele de aventuri, nu groasele tomuri de teorie, ci documentul biografic este cel care își instaurează, două-trei zile, dominația asupra gustului nostru. Sau asupra afectelor noastre livrești. Dacă am sta să reflectăm un pic, poate că am descâlci, antropologic și mentalitar, câteva ițe: să fie vorba despre frecventa invocare a celor patru Evanghelii? Să fie în cauză tiparul eminamente naratologic al acestora - fără nici o intenție
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
În comun. Ca formă generală, fundamentală, a datoriilor și virtuților fundamentale, poate fi indicată stăpânirea de sine. Ca virtute ea Înseamnă puterea de a structura viața solitară În sensul desăvârșirii umane prin voința rațional-morală, independent de instinctele naturale și de afecte. Stăpânirea de sine apare sub două forme principale: moderația și eroismul. În raport direct cu acestea sunt descrise bunăvoința, iubirea de aproapele tău, spiritul de solidaritate. Despre dreptate filosoful neokantian reflectează: „Dreptatea apare În primul rând În autolimitarea obișnuită În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să trezească emoțiile și sentimentele de mult adormite și hipnotizate de acumularea timpului psihologic. Stau și mă g=ndesc câte emoții sunt arestate în interiorul nostru, avem nevoie urgentă să eliberăm cel mai minunat arsenal uman care cuprinde sentimentele, emoțiile și afectele noastre. Cu trecerea timpului, multe lucruri și fapte neplăcute s-au înregistrat pe hard-discul nostru de memorie și toți știm că în fiecare dintre noi, trăiește un mic Hitler sau un micuț Iisus și doar noi alegem cine suntem în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
diferența dintre Eu (vecina, colega de muncă, soția, verișoara, mătușa, etc) și eu psiholog. E același lucru, doar am mai adăugat un pic de pasiune și fericire vieții, eu sunt și voi fi aceeași persoană, cu valorile mele sentimentale, cu afectele și iubirea mea pentru tot, singura diferență vizibilă va fi modul meu de gândire, care a făcut o trasmutare totală, de pe negativ pe pozitiv și este doar meritul meu, dorința și munca mea asiduă. Eu am ales să fiu transformată
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
adiere prin matrițe? Dar mai ales, de unde acel misterios cal-putere pe care-l avea În plus față de gemenii săi de pe banda rulantă? Cartea tehnică nu lămurește acest mister. Cert e că - Împinși de acea inexplicabilă pornire de a-și dărui afectele unui obiect și, În cazul În care e unul de serie, de a-l extrage pe baza unor criterii necunoscute din grămadă spre a-și sprijini sentimentele de el - oamenii Îl iubeau. A avut parte de reglarea cea mai atentă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arme cu care el se apăra pe sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb coroziv, menit s-o strivească. [...] Arghezi nu vedea lumea printr-o oglindă strâmbă, ci o strâmba el însuși spre a-și disimula propriile-i afecte, de care se sfia în fața oamenilor și, poate, în fața lui însuși" (citat după Bâgiu, p. 337). Opera lui Valeriu Anania mai cuprinde și un volum de dialoguri închipuite, între Valeriu și Bartolomeu, pe teme literare și mistice - Cerurile Oltului (1990
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
tocmai pentru că fusese pus să se gândească la ceea ce simțea, Bull nu prea putea să afirme că simțea efectiv durere. Era mai degrabă vorba de o sensibilitate exacerbată, un fel de mesaje neuronale cu totul noi, în care se împleteau afectul și voliția; sentimentul de a fi atins și de a dori să atingi. — John, poți să-mi descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de undeva din zona sudică a lui Bull. Capul său brun dispăruse încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu nu știu cîte numere. Prezentul mă strîngea în spate, iar viitorul nu mă mai încăpea. E o metaforă pentru dezastru. Trebuia să-mi construiesc o anume normalitate într-o lume normală. Trebuia să nu mă mai las rănită de afecte. Altfel, muream. Fuseseră prea multe frămîntări, prea multe necazuri. De unde putere să-l revăd pe Iordan? Nu m-am mai dus după el și-am descoperit cît îmi place să nu plec de-acasă. În vara uscată a lui '83
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cunoaște pe M.M. înseamnă a ști să-l privești, a-l atinge și a accede Babelul din capul lui. Ea asta a încercat să facă și în parte a reușit, pentru că singurul organ capabil de o astfel de cunoaștere este afectul. De asemenea, a mai declarat că are sentimente alese pentru M.M. În sfârșit, concluzia lui Ndonde a fost că ziarista mi-a trădat și terfelit în noroi iubirea și că măcar pentru asta ar trebui foarte grav pedepsită. Indignarea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se alimentează ca o căpușă, ca o tumoră, din acest surplus încrâncenat, neeliberat de forțe și energii searbede ce zac în noi, sub forma iubirii interzise, refulate, neîmplinite. Deci atunci când nu poate fi eliberată, obiectivată, iubirea se metamorfozează în boală, afectul paralizat eșuează în fiziologic. Interesant cum Thomas Mann dedică capitole interminabile exercițiilor filozofice ce fac obiectul discuțiilor dintre Settembrini și Naphta, epuizează, numai în câteva rânduri de-o conciziune și forță de expresie rare, problematica esențială a cărții: relația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
față de tot ceea ce se pro-pune în în afara unei exteriorități oarecare. Este, pe de altă parte, menținerea presupoziției scientiste care afirmă că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă ca afect, nu este încă decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
totuși poziția unui inconștient originar care nu i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]