170 matches
-
(Tun Anticar pe Afet Mobil Ț-60) a fost un vânător de tancuri folosit de Armată Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943 au fost transformate treizeci și patru de exemplare la Atelierele Leonida, fiind folosite materiale capturate de la Armată Roșie: sașiul
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
F.H.2 construit sub licență. Piese de schimb se găseau atât în Germania, cât și în România pentru acest motor de camion, întreținerea fiind simplă. Tunului sovietic F-22 de captura calibru 76,2 mm Model 1936 i-a fost îndepărtat afetul, fiind construit un nou cadru pentru montarea să pe sașiul țancului Ț-60. Suprastructura noului vehicul era construită din plăci de blindaj de la tancurile sovietice capturate. Suspensia a fost ranforsata fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
vehicul era construită din plăci de blindaj de la tancurile sovietice capturate. Suspensia a fost ranforsata fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip, construit la Atelierele Leonida, a fost gata pe 19 ianuarie 1943. Tunul F-22 avea un afet nou, conceput și turnat la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere Astra din Brașov și Lemaître din București. Tunul a fost fixat pe afet la Arsenalul Armatei din București. Mecanismul de îndreptare (ochire) a tunului
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
capturate. Suspensia a fost ranforsata fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip, construit la Atelierele Leonida, a fost gata pe 19 ianuarie 1943. Tunul F-22 avea un afet nou, conceput și turnat la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere Astra din Brașov și Lemaître din București. Tunul a fost fixat pe afet la Arsenalul Armatei din București. Mecanismul de îndreptare (ochire) a tunului a fost adaptat practicilor artileriștilor români, iar un sistem de
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
a fost gata pe 19 ianuarie 1943. Tunul F-22 avea un afet nou, conceput și turnat la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere Astra din Brașov și Lemaître din București. Tunul a fost fixat pe afet la Arsenalul Armatei din București. Mecanismul de îndreptare (ochire) a tunului a fost adaptat practicilor artileriștilor români, iar un sistem de protecție împotriva reculului a fost montat pentru a proteja tunarul. Echipajul și tunul erau protejați de un scut din
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
de 4m, structura de apărare a fost completată ulterior de o serie de șanțuri și valuri de pământ, având rolul de a asigura apărarea din direcția nord; în fort au fost amplasate 60 de tunuri moderne de calibru mare pe afeturi fixe. După finalizarea fortăreței de pe dealul Gellért, realizarea celorlalte obiective ale rețelei de forturi a fost abandonată, în favoarea construirii sistemului de cazemate de la Komarom. Datorită amenințării permanente pe care o reprezenta fortăreața, pentru populația din orașele Buda și Pesta, ea
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
arme, prima fiind Flak 88 mm 18, urmată de Flak 88 mm 36 și mai târziu Flak 88 mm 37. Denumirea de "Flak" provine din micșorarea cuvântului german "Flugzeugabwehrkanone" care înseamnă "tun defensiv antiaerian", scopul original al piesei de artilerie. Afetul versatil a permis ca tunul să fie folosit ca armă antitanc când era nemișcat pe roți, și să fie amplasat complet în doar două minute și jumătate. Folosirea sa cu succes împotriva vehiculelor blindate a dus la dezvoltarea unui tun
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
mm. Primele prototipuri au fost fabricate în anul 1928. Aceste modele, numite Flak 18, foloseau o singura țeavă cu o lungime de 56 de calibre ceea ce a dus și la desemnarea numelui de "L/56". Tunul era montat pe un afet cruciform. Aceasta avea un sistem de operare semiautomat simplu, care ejecta cartușele după tragere, permițând soldaților să încarce rapid unul nou. Împotriva avioanelor și a țintelor vii erau folosite proiectile explozive, iar împotriva tancurilor și altor vehicule blindate erau folosite
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
a demonstrat că Flak 18 are o serie de probleme minore și posibilități de îmbunătățire. Multe dintre acestea au fost încorporate în noul Flak 36, care avea o țeavă formată din două componente pentru a face mai ușoară șemizarea. Noul afet era mai greu, permițând tragerea de urgență chiar și în momentul în care arma era încă pe roți fără a fi pusă în baterie, dar cu un câmp de tragere orizontal și vertical limitat. În cazul asamblărilor obișnuite, un șasiu
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
a deținut până la sfârșitul anilor 1970 supremația mondială în ceea ce privește bătaia maximă. Tunul M-46 calibrul 130 mm a fost proiectat concomitent cu modelul M-47 de calibrul 152 mm după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, ambele având același afet. Indexul GRAU era 52-P-482 și respectiv 52-P-547. Tunul M-46 urma să înlocuiască piesa A-19 model 1931/37 de calibrul 122 mm, iar tunul M-47 urma să înlocuiască piesa ML-20 model 1937 de calibrul 152 mm. În urma testelor
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
o luptă pe uscat, om contra om, la bordul navelor. Vădit inferioare ca număr, navele engleze au menținut distanța, supunând pe spanioli unui ucigător tir de artilerie. Tunurile englezești erau de calibru mai mare, dar superioritatea lor evidentă consta în afetul mobil, care le conferea o cadență și un unghi de tragere net superioare. Surprinși și vădit iritați de tactica englezilor, ofițerii spanioli au navigat strâns, atât cât le permitea timpul nefavorabil, cu navele aproape lipite una de cealaltă. Cu această
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
TABC-79. Aruncătorul M77 este folosit de unitățile de infanterie, vânători de munte și parașutiști ale forțelor terestre române și reprezintă armamentul de artilerie clasic la nivel de companie. Aruncătorul md. 1977 se compune din următoarele părți mari: țeava cu închizătorul, afetul bipied, placa de bază, aparatele de ochire, piese de schimb, scule și accesorii (P.S.A.) și accesoriile pentru transport. Aparatul de ochire este de tip MPM-44M și se compune din dispozitivul unghiului de nivel, luneta și prelungitorul aparatului de ochire
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
și cu un tun Reșița 75 mm. Prestația vânătorului de tancuri Mareșal a fost foarte bună, acesta intrând între 24 iulie și 21 august 1944 într-o serie de teste foarte dure - comparabile cu condițiile de front. În timpul acestor teste, afetul tunului a cedat, ducând la întreruperea sesiunii de testare până la 31 august. La 21 septembrie, prototipul M-05 își termină sesiunea de teste, inclusiv testele de anduranță. La 26 octombrie 1944, invocând condițiile armistițiului, sovieticii confiscă prototipurile rămase precum și toate
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I, fiului regal Ferdinand, Corpurilor 2 și 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Școlilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor și rudelor. Afetul mortuar a fost urmat de un foarte mare număr de generali și ofițeri superiori, rude și prieteni, trăsura Regelui Carol I (ca o distincție acordată generalului - doar consilierii familiei regale și generalii Alexandru Cernat și Eracle Arion mai beneficiaseră de
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat foarte sigur. A trebuit să se plaseze radarul și în munți dar echipamentul s-a ionizat rapid și a ieșit din funcțiune, s-au ars tuburile catodice ale indicatoarelor de observare circulară
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
prin radiolocație NRZ-1 (radar secundar). Aparatura de emisie-recepție (cinci emițătoare și cinci canale de recepție), fiecare lucrând într-o altă frecvență din gama de unde centimetrice și unul în gama decimetrică, a fost instalată într-o remorcă rotativă dispusă pe un afet de tun antiaerian. Sistemul de antenă era format din două cadre deschise trunchiate dintr-o antenă parabolică, realizat atât la emisie cât și la recepție. Pe acoperișul cabinei, pe o latură îngustă, s-a montat antena înclinată la un unghi
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
ana, Elena Badea Vicepreședintele Comisiei pentru afaceri externe (AFET) a Parlamentului European, Ioan Mircea Pașcu, susține într-o postare pe pagina sa de socializare că "prezumția de nevinovăție - unul din stâlpii justiției democratice încă de pe vremea romanilor - nu face doi bani în ochii fostului ministru român al justiției și
Pașcu, atac dur la adresa lui Macovei, după votul din Comisia LIBE by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37854_a_39179]
-
Vicepreședintele Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European (AFET), Ioan Mircea Pașcu, a organizat miercuri, la Bruxelles, în Parlamentul European, conferința "Moldova 200 de ani mai târziu: crearea unui viitor comun”, în cadrul căreia social-democratul a consemnat că aderarea la Uniunea Europeană a Moldovei este singurul viitor favorabil pentru acest stat
Ioan Mircea Pascu, despre calea europeană a Republicii Moldova () [Corola-journal/Journalistic/58052_a_59377]
-
și "Privind spre viitor: calea europeană a Republicii Moldova", a prilejuit europarlamentarului PSD Ioan Mircea Pașcu să menționeze că în acest an se împlinesc 200 de ani de când Basarabia a fost cedată Rusiei, condamnând ”politica puterii”, pentru ”amoralitatea ei inerentă”. Vicepreședintele AFET consideră că ”nivelul de implicare al României este factorul cheie pentru candidatura Republicii Moldovei la UE”, având în vedere că, urmare a efortului constant al Rusiei de a nega că Basarabia a aparținut României, ”cu cât țara noastră pare să
Ioan Mircea Pascu, despre calea europeană a Republicii Moldova () [Corola-journal/Journalistic/58052_a_59377]
-
P.: - Când în Nicolina s-a lucrat, s-a produs armament greu: afete de tun... [ În realitate era vorba de adaptarea muniției de proveniență franceză la armamentul greu de proveniență germană - n. ns. S. P.] D. G.: - Nu am idee, afet de tun n-am văzut, dar erau tot felul de agregate, de utilaje, osii, piese care nu știu ce putea să iasă, asamblate, practic nu știa nimeni sau numai cei care răspundeau, din punct de vedere al securității uzinei, știau unde merg
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
interveni pentru mine? Îl Întrebă nerăbdător. - Nu. Dar, Întrucât ești filosof, primește-ți pedeapsa cu Înțelepciune și așteaptă să se Însereze. Câteva lovituri cu vâna de bou și vei fi liber. Artizanul, un mechanicus, se Îndeletnicea cu montarea pe un afet a unei serii de scripeți pentru una dintre macaralele care lucrau pe șantierul de la Domul cel nou. Când poetul intră, Își Întrerupse lucrul. - Unde e ceea ce v-am trimis? i-o luă Înainte Dante. Celălalt Îi arătă spre un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scala care Înre gistrează datele introduse de servantul 1. Cu alte cuvinte, soldatul servant 3 mișcă țeava tunului În sus și În jos. În acest scop, stă așezat pe un fel de șa de tablă groasă, În flancul tunului (pe afet, mai precis), chiar În dreptul magaziei unde se Încarcă proiectilul de 40 de kilograme și urmează să fie detonat, cu o roată cu diametrul de aproximativ 30 de centimetri Între picioare, roată care are două mînere plasate de-o parte și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu a avut cum să-și acopere urechile cu mîinile. Toată zgîlțîiala scoate la suprafață o amintire limpede: Stancu În persoană m-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
genoglexiuni cu două arme ținute deasupra capului. Colegii care erau de față la executarea acestei pedepse, l-au amendat pe instructor că, mânios ar fi zis: Mai dăi un Z.B.. M-ai dăi și o mitralieră. Pune-i și afetul în spate. Dă-i tot rastelul, să învețe minte. În dormitor aveam paturi suprapuse. Iarna nu puteam să dorm din cauza frigului. Deasupra mea era un pat liber. După ce s-a dat stingerea, am tras pătura de pe el și astfel m-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]