7,836 matches
-
soi de inadecvare a mijloacelor la scopul propus", la A. E. Baconsky "o scrâșnită și foarte șubredă alianță între două tendințe care se bat cap în cap șanticalofilia și calofilia, n.m.ț", iar în Delirul - incompatibilitatea între "romanul-cronică" și "romanul afirmării energiilor". Pentru acest "explorator" al prozei, structurile narative sunt asemenea unor plăci tectonice care, în funcție de modul îmbinării lor, creează impunătoare lanțuri montane sau, dimpotrivă, canioane primejdioase. Și fiindcă veni vorba de Preda, analiza Delirului relevă și un defect al balanței
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
aparent minimalizator, însă în favoarea indicării unui specific temperamental-moral al aportului nu mai puțin prețios decît corpul textual puțin satisfăcător al operei. în vederile d-lui Lefter, criticul clujean a propus, în succesiunea Școlii ardelene, o operă pedagogică laboriosă, tenace în afirmarea ei nu doar ideală, ci și de un pragmatism istoric, cu mijloacele apostolatului livresc (oare Hronicul lui Șicai nu-și află ecoul îndepărtat în tribulațiile Dicționarului coordonat de M. Zaciu?): "Probabil că acestea au fost adevăratele sale vocații: cea a
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
fi unul total neprielnic vocației inițiale, după ce tânărul asistent de la Catedra de filosofie a lui D. D. Roșca va fi epurat în 1949, ca necorespunzător datorită suspiciunilor privitoare la formația sa idealistă și nu-și va găsi o linie de afirmare decât în 1956, o dată cu angajarea ca redactor la revista "Tribuna". Integrarea socială îl va obliga pe singuraticul filosof să practice o adaptare în silă la sistem, întâi formală, apoi din ce în ce mai angajantă după ce în 1966 devine redactor, iar din 1971 redactor-
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
în Polonia, întrucât, cum opina prozatorul însuși, spre finele perioadei interbelice, W. Gombrowicz, B. Schulz și St. I. Witkiewicz alcătuiau triada aflată în fruntea tendințelor avangardiste, șansa regenerării literaturii polone în planul universal. Cei trei reprezentau: "Witkiewicz, un nebun disperat - afirmarea intenționată a nebuniilor artei pure; Schulz, un nebun sacrificat - rătăcirea în meandrele formalizării; Eu, un nebun răzvrătit - dorința de a răzbate prin formă la sinele-mi autentic și realtiate". Pe de altă parte, din această substanță biografică, autohtonă, au crescut
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
după cum nu e nici societatea închisă, cum era aceea comunistă. Și apoi mă întreb: poate fi mare romanul unei regiuni mici, neglijabilă pentru Europa, ca Basarabia? E o falsă problemă? Sunt sigur că multora le va veni în minte contra-argumentul afirmării europene a albanezului Ismail Kadare. Ce știm noi despre romanul din Estonia, Letonia sau Lituania? Interesează pe cineva? Da, cu condiția să ne determine cineva să ne intereseze. Basarabia, la fel ca Albania, e, pentru Europa, ca un spin într-
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
ca Albania, e, pentru Europa, ca un spin într-un deget. Deci ar putea să intereseze. Prin cine? Prin Paul Goma sau prin Ion Druță - ei, ca romancieri, ar fi fost, din punctul meu de vedere, principalele speranțe ale unei afirmări europene a romanului basarabean. Căci, mie mi-e foarte clar, în acest moment, romanul basarabean nu s-ar putea vinde separat de drama Basarabiei. Cine o reprezintă epic cel mai bine? Până acum, numai Paul Goma și Ion Druță. La
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
albanezi, polonezi, cehi, ca să nu mai vorbim de omniprezenții ruși (care vor fi și invitații de onoare în primăvară la Salonul cărții) se etalează copios pe numeroase zone tematice. În concluzie, dacă României i se recunosc virtuțile economiei de piață, afirmarea ei literară și în general culturală rămîne în afara Europei. Cine știe unde. - Dar viața literară franceză cum ți se înfățișează? Este frenetică, așa cum mi-o imaginez eu de la București, sau agonizează? Este înregistrată de conștiința publică sau trece neobservată? Care sînt vedetele
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
gravitau la început prin preajma revistei Amfiteatru unde eram eu slujbaș. Și cred că eram și eu entuziasmat îndeobște de latura neconformistă a acestei energii, ușor dezabuzată, ce te îmboldea să dai cu tifla în manieră ,post". Încă nu venise vremea afirmării depline pentru această postumitate Ťŕ la roumaineť. Deci generațiile și promoțiile, atît de de abuziv confiscate mai apoi de taxinomia criticilor, puteau citi laolaltă și amestecat cele dintîi texte ale generației beat care pătrundeau tardiv în România, odată cu primele texte
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
o rezonabilă doză de ,optimism" sînt posibile. Ca indivizi umani dominați și de euforii și de teama de moarte, nu am călătorit prea departe cu postmodernismul. Dispariția frontierelor care făceau dificilă comunicarea în timp și spațiu nu ne-a ușurat afirmarea personalității, ci ne-a complicat-o. Iar noua libertate nu ne-a simplificat raporturile cu sentimentul tragic al vieții. Dar asta este o altă discuție. - Îmi place acest sarcasm elegant al tău, pe care îl practici, în ultimii ani, nu
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
actual: Institutul Cultural Român). Tema numărului: "Globalizarea și provocările culturale". Momentul de vârf al întâlnirii internaționale de la Neptun l-a constituit, desigur, decernarea celor două mari premii. Așa cum se știe, Premiul Ovidius, conferit pentru "valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței inter-etnice", i-a revenit în acest an scriitorului israelian Amos Oz, iar Premiul Festivalului, acordat pentru "contribuția la lărgirea frontierelor literare", scriitorului sloven Toma" "alamun.
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
Mircea Mihăieș Înțeleg amestecul pesedeilor în fotbal - acest joc dotat de englezi cu reguli simple e exact la nivelul puterii lor de înțelegere. Înțeleg amestecul în concursurile de muzică ușoară - că doar toți avem neveste dornice de afirmare. Înțeleg pasiunea pentru concursurile de frumusețe - cine n-a fost tânăr și fierbinte? Înțeleg chiar pasiunea pentru furturile la scară mare: după ce le-ai dobândit pe cele de mai sus e nevoie, nu-i așa, de vile cu piscină și
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
nouă în solidaritatea aceasta a suferinței. Dumnezeu ne-a purtat amărăciunile pe crucea amară a Calvarului. A cunoscut suferința noastră. Aceasta nu este o bolboroseală incertă despre faptul că Dumnezeu „ar fi conștient” de suferințele noastre, ci este o glorioasă afirmare a faptului că Dumnezeu ne-a împărtășit suferințele, răspândind parfumul prezenței Sale mântuitoare în latura întunecată a existenței noastre. Dumnezeu ne este un Prieten de suferință Care înțelege, compătimește, ajută, iar când crede că ne 9 Sf. Atanasie cel Mare
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
tătarul" Băsescu drept ,frustrați", ,complexați", ,veleitari ratați", ,culturnici exaltați și analiști schizoizi", ,senili frivoli". Iar apoi, ca și cum toate aceste calificative ar aparține altora (eventual, chiar lui Traian Băsescu!), notează senin: ,Nici o etnie nu este rușinoasă. Abia cei care consideră că afirmarea acesteia constituie o insultă se fac vinovați de frustrare". Perfectă logică, nu-i așa? Chiar de la primul rând al articolul, dl Severin enunță un principiu: , Atunci când vor puterea, alogenii știu să înțeleagă și să manipuleze perfect suferințele popoarelor în mijlocul cărora
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
Cuza" din Iași, în colecția ,Biblioteca de istorie literară". În activitatea universitară a lui Al. Andriescu interferează într-un mod erudit și fertil istoria literară, stilistica, istoria limbii și filologia. Critica de actualitate i-a constituit însă primul domeniu de afirmare. A debutat târziu într-un volum propriu, în 1973, la 47 de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici și scriitori contemporani, poeți și prozatori, glosați fie pentru a pune în evidență evoluția limbajului poetic, fie pentru a
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
ostentație. în asemenea cazuri etica lor, împrumutând o estetică pe măsură, riscă să se transforme în predică, exemplul să devină program. în modul cum expoziția a pus problema raportului pictor-natură a existat o destul de periculoasă situare pe muchie de cuțit, afirmare a unui echilibru instabil între morala ascezei și orgoliul modestiei. Dacă riscul de care vorbeam n-a devenit realitate, este numai pentru că avem de-a face cu artiști de o prea bună calitate încât ,supunerea" să se confunde cu servilismul
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
aproape) totul, altfel spus, ceea ce succede avangardele muzicale. Interesant este că Valentina Sandu-Dediu realizează ea însăși o întreprindere post-modernă prin înțelegerea proteică a fragmentării ce implică, pe de o parte respingerea centrismelor, parti-pris-urilor, tentațiilor tendențioase și pe de altă parte, afirmarea eterogenității și polivalenței, ceea ce devine o caracteristică majoră și un modus operandi al volumului. Ca și postmodernismul, cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
reprodus-o pentru a da un tablou al numelor și al generațiilor. Probabil că încadrările ar fi altele, dacă am lua în seamă anii debutului, dar nu vreau să intru în detalii de acest fel, întotdeauna discutabile în funcție de momentul primei afirmări. Cum nu e vorba de o istorie literară, ci de o antologie de texte, putem trece peste aceste eventuale dispute. Cititorului din România îi sunt cunoscute foarte puține dintre aceste nume. Se va putea întreba de ce lipsesc Grigore Vieru și
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
interbelice, în același timp, precursor al modernismului contemporan. Afirmația este confirmată de W. Gombrowicz în Jurnalul său: ,Situată în fruntea orientărilor avangardiste - susținea fără ezitare autorul Cununiei, - triada noastră reprezenta șansa literaturii polone în aria universală: Witkiewicz, un nebun disperat - afirmarea premeditată a nebuniilor artei pure; Schulz, un nebun sacrificat - rătăcirea în meandrele formalizării, iar eu, un nebun răzvrătit - intenția de a răzbate prin formă la sinele-mi autentic și la realitate". Asemenea concepte estetice, interferente sau comune, care se întâlnesc
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
în spații diferite, nu întotdeauna ușor accesibile, capacitate de investigație inteligentă a arhivelor și a fondurilor particulare sau publice și, nu în ultimul rând, sacrificiu temporar al unei subiectivități de opinie. Or, criticii și istoricii literari renunță greu tocmai la afirmarea ofensivă a unui punct de vedere, la caracterul spectaculos al interpretărilor. Autorii de bibliografii, extrem de puțini la noi în toate timpurile, alcătuiesc o categorie specială de istorici literari. Datorită enormelor privațiuni pe care le cere munca lor de documentare, defrișare
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
data aceasta, a fost vorba de un atac în haită, de un tir concertat mai ales asupra prezenței celor doi jurnaliști la trei importante posturi de televiziune în decursul aceleiași seri. Așadar, aici era vizat în primul rând dreptul la afirmarea repetată a opiniei într-un moment de maximă emoționalitate. Probabil că orbirea anti-Băsescu de care suferă de câtăva vreme atât Cristoiu, cât și Cristian Tudor Popescu a jucat un rol în transformarea acestora în oi negre ale presei românești actuale
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
apoi în sălile Institutului Cultural Român din Belgrave Square. Aducându-le tuturor un omagiu, la capătul acestor rânduri se cuvine să recunosc și meritul Institutului Cultural Român și al Ambasadei României la Londra de a sprijini și chiar iniția asemenea afirmări ale culturii românești, care nu fac decât să ne onoreze.
Poezia în traducere by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/11686_a_13011]
-
mimetism indestructibil, regimul de la București a aplicat conștiincios (și la acest capitol) modelul sovietic. Cîțiva novatori afirmați după încetarea oficială a stalinismului s-au văzut integrați sistemului și au început să servească, în grade diferite, politica regimului ce le permisese afirmarea literară. Recalcitranții (pentru că, din fericire, a existat și această rarisimă specie) au fost retrimiși în noaptea de unde ieșiseră, asemenea lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul, s-a simțit obligat să scrie apoi Setea. Străinul desfășura o
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
toți, absolut toți liderii de până astăzi ai PSD-ului: din voința de a procrea politic a lui Ion Iliescu. Folosindu-l pentru a-i ține în șah pe dulăii deveniți prea primejdioși, el n-a sesizat că dorința de afirmare a lui Geoană e mai puternică decât a oricăruia din greii partidului. Fostul diplomat a intrat de-a berbeleacul în situații în care indivizi mai experimentați decât el au refuzat s-o facă: a candida împotriva lui Băsescu ar fi
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
pe care istoricul ne-o predă apelând la Jules Verne: mesajul fanteziei, al imaginației debordante, al fascinației călătoriei și izolării de comunitate, în fine, al libertății absolute reclamate de toate personajele sale în confruntarea cu lumea este tocmai dezideologizarea și afirmarea exclusivă a opțiunilor individuale. O carte inteligentă politic și frumoasă literar a dat Lucian Boia în acest Jules Verne. Paradoxurile unui mit, un subtil elogiu al echilibrului și al privirii critice detașate, adecvate obiectului, adevărate aș zice.
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
al personajelor sale, ridicându-le din simpla vulgaritate și plasându-le pe o scenă transparentă, unde orice stridență se vede. Ca într-o piesă de teatru, dialogul are un rol important, eroii căutând nu numai orizontala acuplării, ci și verticala afirmării personale. Performanța din pat rămâne indispensabilă, dar ea se cere completată (altfel decât la Emilia Răchitaru, clasica păpușă fără creier) cu buna replică verbală, atestând un IQ rezonabil: "- Lucrul curios este că - interveni pe neașteptate Ursula - legăturile familiale s-au
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]