230 matches
-
este permisă în gramatica minimalistă (Ian Roberts, David Pesetsky, comunicare personală). 34 Și valoarea nedefinit poate fi marcată afixal, însă mai rar decât valoarea definit; conform datelor din WALS (The World Atlas of Language Structures), articolul hotărât se realizează ca afix în 84 de limbi (inclusiv limbi europene: româna, albaneza, unele limbi scandinave) (Dryer 2005a), pe când articolul nehotărât se realizează ca afix doar în 31 de limbi (toate din afara Europei) (Dryer 2005b). 35 Denumirea EPP derivă din Principiul Proiecției Extinse (engl.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rar decât valoarea definit; conform datelor din WALS (The World Atlas of Language Structures), articolul hotărât se realizează ca afix în 84 de limbi (inclusiv limbi europene: româna, albaneza, unele limbi scandinave) (Dryer 2005a), pe când articolul nehotărât se realizează ca afix doar în 31 de limbi (toate din afara Europei) (Dryer 2005b). 35 Denumirea EPP derivă din Principiul Proiecției Extinse (engl. The Extended Projection Principle) propus de Chomsky (1982) pentru a surprinde lexicalizarea obligatorie a subiectului în engleză. 36 Prin convenție, focusul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tot de comportamentul adverbelor clitice. 4 Deplasarea centrului cu proprietățile de linearizare explicate în (8) a dat naștere la formele sintetice de viitor (și condițional) din limbile romanice (altele decât româna); în structura V-AUX, auxiliarul a fost reanalizat ca afix și apoi ca marcă flexionară a verbului (Roberts și Roussou 2003: 48-58). 5 Din perspectivă diacronică, vom arată în §IV.4 că, în structurile cu dislocare a formelor verbale compuse în care subiectul se plasează între auxiliar și verbul lexical
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se extinde la participiile prefixate cu ne- (e.g. necitit; nevăzut); în situația participiilor, ne- este un prefix lexical care formează antonime (Dominte 2003: 162-171; Iordăchioaia 2004). 66 Contra Barbu (2004), care consideră că nu marcă a negației propoziționale este un afix, nu un cuvânt autonom. Între argumentele aduse în sprijinul acestei interpretări, ideea că nu este un afix pentru că nu legitimează elipsă (p. 77-78) (e.g. Ion să plece, dar Maria *să nu) este eronată: instrucțiunea de legitimare al elipsei verbale în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lexical care formează antonime (Dominte 2003: 162-171; Iordăchioaia 2004). 66 Contra Barbu (2004), care consideră că nu marcă a negației propoziționale este un afix, nu un cuvânt autonom. Între argumentele aduse în sprijinul acestei interpretări, ideea că nu este un afix pentru că nu legitimează elipsă (p. 77-78) (e.g. Ion să plece, dar Maria *să nu) este eronată: instrucțiunea de legitimare al elipsei verbale în română (Nicolae 2013d) (în gramatica universală de fapt, v. Thoms 2011; Rouveret 2012 și referințele) se atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
română. În schimb, în limbi ca engleza, unde deplasarea verbului este joasă (v. §1 supra), elipsa legitimată de auxiliare (e.g. John read the book, and I will too) este permisă. De altfel, dacă atât nu, cât și ne- ar fi afixe, e greu de înțeles care este diferența dintre ele. 67Nu discutăm deci gerunziile care apar ca formant în structura prezumtivului (o fi venind), gerunziile modificator, adjectivizate (hornuri fumegânde) sau nu (stelele strălucind pe cer) și gerunziile care apar în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea tradițională rămâne nesemnificativă și nefuncțională, întrucât nu reflectă raportul dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii. Noua ediție a Gramaticii Academiei, pornind de la diferite tipare flexionare, distinge zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deoarece duc la eliminarea unor cuvinte, cât și gramaticale, de vreme ce au loc pe plan sintactic. Elipsa lexicală ar putea fi opusă, așadar, numai "elipsei" fonetice, atunci când dispar doar sunete, sau "elipsei" morfologice, când sunt suprimate morfeme lipsite de autonomie lexico-semantică (afixe, desinențe, prepoziții, articole etc.). Mai mult, și termenul complex elipsă lexicală este folosit cu sensuri diferite în literatura de specialitate: "elipsă negramaticală"; "elipsă contextuală"; "elipsă necontextuală" (deci "condensare lexico-semantică"). O clasificare cuprinzătoare a elipselor, considerate "fenomene lingvistice destul de variate cuprinse
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
subiectivă a analistului; b) pe de altă parte, fenomenul condensării este opusul compunerii, constituind, așadar, tot un procedeu de formare a cuvintelor. Din cele două constatări rezultă următoarele: Așa cum derivarea regresivă se opune derivării progresive și constă în suprimarea unui afix cu ajutorul căruia a fost format un derivat sau a unui segment interpretat drept afix, tot așa condensarea se opune compunerii, deoarece ea constă în suprimarea unui element sau a mai multor elemente lexicale cu ajutorul cărora a fost format un cuvânt
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
așadar, tot un procedeu de formare a cuvintelor. Din cele două constatări rezultă următoarele: Așa cum derivarea regresivă se opune derivării progresive și constă în suprimarea unui afix cu ajutorul căruia a fost format un derivat sau a unui segment interpretat drept afix, tot așa condensarea se opune compunerii, deoarece ea constă în suprimarea unui element sau a mai multor elemente lexicale cu ajutorul cărora a fost format un cuvânt compus sau un grup sintactic a cărui structură este identică cu aceea a compuselor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
utilizat, cuvintele nou create pe terenul unei limbi, moștenite sau împrumutate pot comporta anumite schimbări fonetice sau morfosintactice față de etimoanele lor. Acest lucru este evident în domeniile derivării și compunerii, a căror esență constă tocmai în adăugarea unor elemente morfematice (afixe, teme de compunere sau cuvinte), respectiv, în cazul derivării regresive, în eliminarea unor astfel de elemente. În schimb, conversiunea nu produce modificări în configurația cuvântului, ci numai în comportamentul său sintactic și, în unele limbi, în formele sale flexionare, în funcție de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
considerabil, dar nu are ca efect, în majoritatea cazurilor, niciun fel de modificare a învelișului sonor sau a caracteristicilor gramaticale ale elementului reținut 134. Normalitatea acestui fapt derivă din natura procedeului, care nu presupune decât în cazuri excepționale anexarea unor afixe și nici combinarea cu alte cuvinte, ci, dimpotrivă, creează cuvinte mai scurte, care se identifică formal cu unul dintre elementele termenului complex din care provin. Există totuși abateri de la această regulă, constând în modificări ale finalei noii formații în raport cu elementul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a determinantului; fr. dinde "curcă" < [poule] d'Inde. În majoritatea covârșitoare a exemplelor, prepoziția este omisă în mod regulat, împreună cu regentul (rom. colonie < [apă de] colonie, fr. diligence < [carosse de] diligence etc.). De altfel, și în acest tip de condensare, afixele întrebuințate în unele limbi pentru marcarea raportului de determinare nominală, atașate la regent sau la determinant, sunt și ele eliminate: tc. dalak < dalak [yangısı sau iltihabı] (yangı + suf. -sı, iltihab + suf. -ı); rom. bidinea < tc. badana [fırçası] (fırça + suf. -sı
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și FCLR I, p. VIII, include condensarea, cel puțin pe aceea a compuselor tematice, în rândul trunchierilor: "Delimitarea între derivarea regresivă și trunchiere, clară atunci când avem a face cu distincția între elemente cu și fără valoare noțională (reducerea la un afix: Uțu, Ica, la unul din termenii compusului: tele pentru televiziune sau la alte fragmente insuficient de semnificative: circă, tușă, Cica e trunchiere)". 66 Vezi Ariton Vraciu, Lingvistică generală și comparată, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1980, p. 83, unde se
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
astfel necesitatea clasificării limbilor în funcție de o serie de asemănări, la nivelurile morfologic și lexical îndeosebi, așa încît, în 1818, August Wilhelm von Schlegel încearcă să argumenteze existența a trei mari clase de limbi: limbile fără structura gramaticala, limbile care folosesc afixe (numite și izolante) și limbile flexionare (numite și aglutinante). Analiza ulterioară a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pe treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari, pînă astăzi: 1) limbi flexionare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare și prepoziții), limbi sintetice (care folosesc prioritar afixe - sufixe gramaticale și desinențe -, legate de rădăcina cuvintelor) și limbi polisintetice, numite și incorporante (care încorporează într-un singur cuvînt un număr foarte mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare și prepoziții), limbi sintetice (care folosesc prioritar afixe - sufixe gramaticale și desinențe -, legate de rădăcina cuvintelor) și limbi polisintetice, numite și incorporante (care încorporează într-un singur cuvînt un număr foarte mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același afix are mai multe valori, fapt ce face dificilă segmentarea afixelor) și limbi simbolizante (limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același afix are mai multe valori, fapt ce face dificilă segmentarea afixelor) și limbi simbolizante (limbi care, pe lîngă afixe, folosesc o serie de alternante fonetice, deplasări ale accentului sau reduplicarea rădăcinii). După părerea lui Edward Sapir
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același afix are mai multe valori, fapt ce face dificilă segmentarea afixelor) și limbi simbolizante (limbi care, pe lîngă afixe, folosesc o serie de alternante fonetice, deplasări ale accentului sau reduplicarea rădăcinii). După părerea lui Edward Sapir 88 formulele sînt: - aglutinare: c
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]