1,915 matches
-
lumină mi s-au împăienjenit ochii mă târăsc aproape inuman vorbesc gângăvit de parcă aș avea un opritor de cuvinte mi s-a făcut frică o frică închisă precum rana care refuză durerea și mi-e puțin frig simt că mă afund deviant într-o lume în care realitatea nu ține cont de sentimente și lucruri nu văd nici oameni decât un spațiu îngust și umed ca igrasia crescută dinăuntru peste alte gesturi plouă încă mai plouă Referință Bibliografică: ultimul diagnostic: suspect
SUSPECT DE MOARTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378221_a_379550]
-
o pledoarie de modernizare, dintr-un motiv temeinic. Fiindcă am înțeles că Jertfa lui Hristos pe Cruce, Învierea și Înălțarea Sa la Cer au fost făcute pentru înnoirea omului adamic și pentru ridicarea lui din întunericul iadului în care se afundase din neascultare de Dumnezeu. A cere în Biserică un ”cadru nou, ieșiri în decor - de spectacole adiacente”, cum se scria aberant într-un cotidian gălățean, e ca și cum am vorbi de frânghie în casa spânzuratului. Ca și cum am aduce la strană vreun
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
o stingem cu... păcate! Ne topim în patimi sub cerul înstelat Imi dai purpuriul, al inimii culoare! Topește-mă cu-n zâmbet și-un dor descătușat In noaptea asta dulce și plină de ardoare! In pletele-mi, în valuri, te-afunzi, Iubirea mea La pieptul tău mă frângi și plâng de fericire! Când clipa, iar, gonește, o implorăm să stea Să devenim doi îngeri în marea Veșnicire. D. Theiss Referință Bibliografică: La pieptul tău mă frângi / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN
LA PIEPTUL TĂU MĂ FRÂNGI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377121_a_378450]
-
bucurie. Apa limpede fremăta cu visele Mirei. Niciun pescăruș nu brăzda cerul de smarald. Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed și sărat, umflându-și pieptul cu emoția revederii. Se afundă apoi în adâncurile mării, îmbrăcându-se cu apele ei, ca într-o lungă îmbrățișare. Sosiseră de puțină vreme pe litoral. Mona așteptase cu aceeași nerăbdare vacanța. Era fericită și o săruta pe mama ei, de câte ori intrau în apă împreună. Îi
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
care purtătorul de cuvânt al gazetarului de la Bilete de papagal le rostește de fiecare dată "cu vocea lui guturală", atunci când începe să scrie. Din rugăciunile lui David "De unul singur n-am să scap, - pătruns de ape-n străadânc, m-afund întru noroi adânc, șuvoiu-mi trece peste cap; pre Domnul Dumnezeu atâtu-L tot strig, că mi se uscă gâtul" ... (din Psalmul 68, din Cartea psalmilor/ pre stihuri retocmită, acum, de Șerban Foarță) Ia, Dumnezeule, aminte la ruga mea și-ascultă-mi încă o dată
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
cădea peste vreun "compromis" uitat cu ideologia comunistă. (Am și pus mâna pe unul, mic și searbăd, în "Existența pe aripi": "alte durate lansează/ necontenit dialectica".) Din pricina Clepsidrei, am avut de suferit nu puține contrarietăți... Împreună cu Mircea Ciobanu, m-am afundat într-o operație riscantă: aceea de a scoate tot ce ne părea, mie și lui, superfluu din cuprinsul culegerii. Tineri și entuziaști amândoi, ne-am debarasat de atâta aparent "moloz" liric că nu ne-am putut opri decât la 19
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
opresc la Graziella Sotiriu. Desprind - fără comentarii -două pasaje dintr-o amplă analiză a romanului: "E o dramă metafizică desfășurată în scenete de film interior, al căror cuprins psihologic depășește la un moment dat cadrele generației contemporane pentru a se afunda în straturi de etern omenesc, acolo unde gândirea lui David sau Pavel se poate întâlni cu frământarea lui Hamlet și a tuturor înaintașilor săi milenari, care au aceleași posibilități omenești, în fața aceleiași absurde existențe și-au pus aceeași întrebare: "La
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Partoș, care susține că “Miracle” prea ar aduce izbitor cu “Neon Lights” (Demi Lovato) și “Glorious” (piesa de anul trecut a Germaniei, cântată de Cascada). O acuză similară de “inspirație” a fost adusă și melodiei “One more time”. Coarnele “Cerbului” Afundată în datorii până în gât, TVR vrea plătirea acestora de întregul popor și își permite să angajeze numeroși comentatori cu nume pe sume fabuloase. Mai mult, zice că ar vrea să reia și “Cerbul de aur”, probabil nu în stilul megalomanic
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
poate trăi. Visează și relatează neobosit zeci și zeci de visuri, ca în Jurnalul lui Kafka, desigur fără amploarea de capodopere ale acelora, mai ales după începerea războiului, cînd, după unul din ele scrie: "Ai vrea să dormi, să te afunzi undeva sub pămînt, să lași să treacă timpul peste tine". Iar dimineața, singura bucurie a zilei, rupe foaia de calendar, cu satisfacția că a mai trecut o zi din coșmarul irealității imediate. Singurul refugiu autentic, adevărata voluptate, mai amețitoare decît
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Colentina cînd înnopta. Intrăm acum într-o logică a ficțiunii. Eroul va poposi noaptea într-un sat de la marginea capitalei, exact la momentul potrivit pentru a asista la șezătoare și pentru a înregistra ceea ce povestesc participanții. De acum încolo ne afundăm într-o amplă feerie, pe care, probabil, Sadoveanu n-a cunoscut-o, dar al cărei model îl va folosi în Hanu Ancuței și în alte compoziții de structură similară. în noaptea de toamnă, autorul transcrie povestirile unor oameni misterioși, adunați
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
făcut dovada profesionalismului și a seriozității, confirmând superlativele mass-media. Deja un “brand” solid, inclusiv pe plan internațional, festivalul de la Brăila a crescut an de an ca Făt-Frumos, în timp ce rivalul, “căpcăunul” din poveste, a se citi festivalul de la Mamaia, s-a afundat tot mai adânc în pământ, ajungând azi doar o manifestare pipernicită, depășită la pas și de festivalul “Dan Spătaru” de la Medgidia, al cărui director, Daniel Gheorghe, a venit special să ia pulsul concurenței. Și cum să nu fie așa, când
Supremația profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
Covrig Roxana Plicuri cu vise. Nopți care promit că le vor scoate din sărăcie. Promisiuni deșarte care îi afundă într-o lume de unde nu au cum să iasă fără ajutor. Dependența de droguri și prostituția nu promit zile mai frumoase. Ei și ele se afundă într-o lume tristă, una a virusului HIV, a hepatitei B și C. Criza
Droguri, prostituție și HIV. Plicul nu este vis și noaptea nu este bogăție by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80001_a_81326]
-
vise. Nopți care promit că le vor scoate din sărăcie. Promisiuni deșarte care îi afundă într-o lume de unde nu au cum să iasă fără ajutor. Dependența de droguri și prostituția nu promit zile mai frumoase. Ei și ele se afundă într-o lume tristă, una a virusului HIV, a hepatitei B și C. Criza nu le este nici ea prietenă. Puținele ONG-uri care îi mai ajută sunt constrânse financiar. Îi pot părăsi când au cea mai mare nevoie de
Droguri, prostituție și HIV. Plicul nu este vis și noaptea nu este bogăție by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80001_a_81326]
-
la soare numeroși crocodili. Stau ceasuri nemișcați, făcîndu-și siesta după masă și, de la distanță, par niște loazbe de lemn uscat aruncate acolo de curenți. Ne distrăm trăgînd cu gloanțe în ei. Unul singur scutură din coadă și, fără grabă, se afundă în apă, pe cînd ceilalți își continuă somnul. A fost lovit, poate mortal, dar în acest caz se va sfîrși sub apă, fără folos pentru noi." în secolul XX, românul cel mai "ahotnic" al faunei africane a fost Mihai Tican
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
îngrașă oglinzile/ cu zigzagul lor de plastilină, printre ațipirile oamenilor de ordine,/ printre tufișurile plutind pe volute baroce și cristalul trompetelor,/ în alcovurile violei da gamba.// Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii./ Mă pierd prin câmpii și pe dealuri,/ mă afund în ceața erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse/ rupte din trupul înfrigurat de puritate./ Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,/ se duc și îmi apar mai răscolitor în vis,/ în tristețea îngroșată ca vinul vechi în ochii
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
într-o istorie determinată. Derulare hiperlucidă,/ girofar și barometru, inimă de carne și suflet." (Ochi miriapozi). Rezumativ și concluziv, Liviu Georgescu este un senzorial nesățios cultural. Cum suntem e de fapt un autoportret: "În mintea noastră - ceară moale -/ senzațiile își afundă ca niște gâze micile piciorușe zburdând/ din loc în loc, o briză sau o furtună de culori, sunete, mirosuri, atingeri/ și forme, un snop de impulsuri nervoase desprinse din molozul/ senzațiilor. În alambicuri, spațiul și timpul, zborul și pricina nașterii/ ordonează
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
și propriul visajist. Propriul chirurg plastic. Uneori, împreună cu ridurile, ea își tăia și capul. Frumusețea sovietică avea multe fețe și chiar poziții în spațiu. Ea totdeauna aluneca, scăpa. Era necesar să se stea permanent cu ochii pe ea. Uneori se afunda sub pământ, se îmbrăca în marmură și devenea metroul moscovit. Altădată creștea spre nori și atunci devenea Turnul de televiziune Ostankino. Alteori se extindea în lățime și devenea (actrița) Nonna Mordiukova sau (cântăreața) Ludmila Zâkina. Sau (regizorul) Serghei Bondarciuk. În
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
epoca studiilor universitare (în Moldova epocii sale, scriitorul trecea drept unul dintre puținii intelectuali familiarizați cu limba și cultura germană), apoi latina și destul de bine italiana; avea, de asemenea, noțiuni fundamentale de engleză și de rusă. Ajuns la Constantinopol, se afundă însă cu delicii în învățarea limbii turce. Nu știm cu cît de profunde rezultate, dar textul său e împănat de turcisme pe care autorul ni le traduce. Inițial, ele par chemate de context, deoarece denumesc realități specifice locului; dar, treptat
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
simte dator să-și deruleze nostalgiile pradă câte unui tenace acces de autism: "SOLDATUL II: Acasă am un vecin care are magnetofon. Un Majak de toată frumusețea. Și o grămadă de benzi. O geantă!! SOLDATUL I: Îmi place să mă afund într-un fotoliu pufos, să mănânc dulceață și să ascult muzică. SOLDATUL II: La el făceam bairamuri... Băieții și fetele de pe stradă... puneam bani, luam de băut... dansam... ne distram... El n-a pus niciodată bani, el era cu Majakul
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
și-o pisică, eu aș salva pisica" (Alberto Giacometti). O mărturie în care lascivitatea felinei e consubstanțiată cu cea a femeii iubite: "Te-aș--tept, pisica mea, la piept să-mi vii, / retrage-ți gheara labei tale, / dă-mi voie să m-afund în ochii-ți vii / și dragi, de-agată și metale. // Pe cînd te-alint cu degete de orb, / dă-i voie mîinii,-atît cît cere, / ca, mîngîind electricul tău corp, / să mi se-mbete de plăcere. // Îmi văd în gînd
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
1901), Traian Vuia, favorizat și de climatul intelectual al Lugojului, peste care stăpânea Coriolan Brediceanu, a elaborat schițele și a executat macheta „aeroplanului-automobil” - „o jucărie” cu care un an mai târziu (1 iulie 1902) sosea la Paris. În Orașul-lumină se afundă în biblioteci, fiind nelipsit îndeosebi de la Biblioteca Națională, pentru a se pune la curent cu noutățile zborului. Conspectează inclusiv cărți de ornitologie aplicată în aviație și de aerodinamică, insistând asupra operei lui Charles Renard despre care mai târziu a scris
Agenda2006-10-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284834_a_286163]
-
Facebook, președintele Fundației Creștin-Democrate Teodor Baconschi, în opinia căruia ”miza politicii este păcălirea periodică a unei mase de <proști>”. Viața politică din România are trei caracteristici: trivialitatea, ipocrizia și atacul la persoană. Prima coboară zilnic nivelul dezbaterii. A doua ne afundă în minciună și duplicitate adeseori schizofrenică. Ultima sacrifică binele comun pentru spectacolul ieftin al unor bătăi ca în spatele blocului. Respectivele trăsături exprimă convingerea transpartinică a liderilor de tranziție: miza politicii este păcălirea periodică a unei mase de <proști>. Când confunzi
Baconschi cere ajutorul Bisericii: Nu are ea vocația de a evangheliza barbarii? () [Corola-journal/Journalistic/43370_a_44695]
-
se explică și faptul că, mai târziu, vrând să evite meschinele și sufocantele săli de teatru pariziene denumite, pe bună dreptate, „bomboniere”, își va căuta și găsi un refugiu în imensa Curte a Palatului Papilor de la Avignon sau se va afunda în adâncurile subterane ale Palatului Chaillot. Vilar a fost un om al perspectivelor ample, al panoramicului, însă fără emfază, fără retorism! Pur și simplu el s-a aflat veșnic în căutarea locurilor unde se poate respira în voie! Unde omul
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
unde mi-e curajul? În miezul verii inima se-aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas târziu de noapte. Tot mai greu Și mai târziu e-n stearpa mea viață. Se-afundă și se-ntunecă mereu. Vremelnic, tu, domnița mea semeață, Odihnă afli în palat domnesc. Eu, rebegit, în beznă rătăcesc. José Hierro Viață La urma urmei, totu-a fost nimic, Deși fusese-n zorii zilei tot. Acum, când praful s-a
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
rol pe care el a vrut să-l joace, l-a făcut la finele anului 2011 să fie complet epuizat în privința credibilității lui în fața partidelor, în fața actorilor politici, în fața cetățenilor de a putea rezolva criza politică în care România se afundase. Neînțelegând, neavând cultura politică necesară, Băsescu a făcut o alegere fundamental greșită care a rămas nesancționată de Parlament, de clasa politică, în Occident lucrurile au fost privite cu indiferență, s-a ajuns la derapaje grave de la democrație, la instituirea unui
Tăriceanu: Curtea Constituțională a încurajat excesele lui Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42443_a_43768]