359 matches
-
încoronarea lui Pamuk a fost, în impresia generală ",gest politic". Scriitorul turc, relativ tânăr pentru un Nobel (s-a născut în 1952) a fost din totdeauna un contestatar "de profesie contra": a combătut (într-o țară musulmană!) fatwa ce-l afurisea pe Salman Rushidie, a luat apărarea colegului Yașar Kemal, trimis în judecată pentru delict de opinie și, mai ales, a denunțat genocidul turc împotriva armenilor (1.000.000 de victime) și kurzilor (30.000). Ceea ce i-a atras punerea oficială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov, Îi ia auru [de pe monedă] cu apă tare” <endnote id="(824, p. 403)"/>. Și În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă]” (Istoria unui galbân, 1844 ; <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că dorul de apă nu a devenit încă o obsesie, acea fata-morgana blestemată și deosebit de limpede îmi trezește un sentiment ciudat de furie și de neputință, ca și cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la capătul zării. Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă turlele aurite ale templelor, bizarele statui de broaște țestoase și uriașul falus de piatră care străjuia cîndva ceea ce fusese domeniul sfînt al mănăstirilor budiste din imperiul lui Ogodai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de Probaje nu-i bine să probozești* pe om. Să te păzăști să nu fii probozit în ziua de Probejini, c-apoi tot anul ești probozit. Preoteasă Să nu iubești sau să te însori cu o preuteasă, fiindcă ele-s afurisite de preuții lor. Pricaz Nu-i bine să furi sarea de la oi, căci se întîmplă pricaz. Vinerea nu se toarce, pentru că se face pricaz. Priculici Pricolici se zice că se face dacă sînt nouă frați născuți tot într-o lună
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
șelele la secerat. Se crede [că] dacă are cineva durere de șele este bine ca ursul să-l calce, și apoi îi va trece durerea. Șarpe Se crede că șerpele mai înainte umbla pe coadă, dară Dum nezeu l-a afurisit în rai ca el să se tîrîie pe pîntece și să păzească călcîiul omului, iar omul, capul șerpelui. Șerpele iese din pămînt la cei patruzeci de mucenici și intră în pămînt în dimineața Zilei Crucii. Dacă șerpele nu ar fi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de brațe cu care vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ținem cont și de solicitările ulterioare bătăilor. Deținuții erau forțați să-și facă „demascarea”, în fond spovedanii publice mincinoase, în care trebuiau, pe de o parte, să mărturisească toate datele despre activitatea politică din libertate și, pe de alta, să afurisească tot ce prețuiseră până în acel moment, cu accent deosebit pe familie și credință. După ce trecea și această etapă, urma, aproape fără excepție, cea mai grea încercare: victimele erau obligate să devină, la rându-le, agresorii altor loturi, nu rareori ale
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ca zăpada, pufoasă ca buretele. ("Lipsa de gradație e a autorului însuși, reputat ca scriitor verbios și tautologic...", avertizează pe loc Călinescu! Enumerarea merge mai departe, însă). La țară, duminica, dascălul clopotește mult, curăță candelele, popa spune Evangheliile, împarte anafură, afurisește pe cine n-a plătit dijmă bisericii. Lumea îmbracă veșminte de sărbătoare, bolnavii au voie să mănînce carne de berbec, bărbații stau pînă noaptea tîrziu aruncînd un inel de fier într-un cui, scuturînd tamburine, fetele joacă sub ulmi, copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fel de obraz ar fi, sau parte bisericească, sau parte mirenească, sau mic, sau mare, sau de-al locului, sau străin să strice sau să strămute ceva dintru acestea ce cu bunăvoință le-am așezat, unul ca acela să fie afurisit de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt și să aibă pârâși la înfricoșata zi a judecății pre toți sfinții. Acest om al bisericii și cărturar venit din îndepărtata Gruzie a scris într-o frumoasă limbă românească, a tipărit cărți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din greșeală? De data aceasta olteanul a luat-o în serios. Tremură, este alb la față precum varul. Se roagă. Tovarăși elevi, eu îs băiat de comitet, am glumit, o să vedeți că vă sînt ca un frate. Se jură, se afurisește, chiar plînge și... nu mai cade în fîntînă. După această întîmplare însă, ce sergent, dom'le! Ce libertate aveam și ce mult ne lăudam cu el, cu sergentul nostru. Celelalte plutoane făceau "tactica de infanterie", iar noi "cumpăram" struguri, fructe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră, a oferit el o scuză nu prea convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în sus și cu ochii țintă în tavan, un nou sentiment s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acolo ar fi păcătuit. La acestea, Provincialul îi răspunse că el primise împuternicire de la Scaunul Apostolic pentru a face pe cineva să plece din acele locuri sau să rămână acolo, după cum credea el de cuviință, ca și pentru a-i afurisi pe cei neascultători, și că, în cazul de față, el socotea că nu trebuia să rămână etc. 47. Întrucât Provincialul voia să-i arate bulele în virtutea cărora putea să-l afurisească, Pelerinul răspunse că nu era nevoie să le vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
credea el de cuviință, ca și pentru a-i afurisi pe cei neascultători, și că, în cazul de față, el socotea că nu trebuia să rămână etc. 47. Întrucât Provincialul voia să-i arate bulele în virtutea cărora putea să-l afurisească, Pelerinul răspunse că nu era nevoie să le vadă; el îl credea pe Sfinția sa și, din moment ce socotea astfel, datorită puterii pe care o primise, avea să-l asculte. Acestea fiind lămurite, pe când se întorcea, simți o dorință puternică de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a Domnului. Mici-mici, dar afurisiți moldovenii iștea, parcă ar fi greci! cuvântă Țamblac cu admirație. Ce frumos a fost! exclamă Alexandru în extaz. E un adolescent blond, cu ochi albaștri, copie și vlăstar din flori al Domnului Ștefan. Unde vezi tu, frumusețe, băiete? îl dezumflă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călărie, la halka, am fost primul... Și la tragere la țintă... Lasă călăria!...Un Domn în toate trebuie să fie în frunte! Când vei încrucișa sabia cu iataganul, nu vei găsi îndurare de vei fi "al doilea". În meseria aiasta afurisită de "Domn", trebuie să transpiri mai mult ca toți! Șendreo! Muștruluiește-l! Scoți untul din el! Alexandre! Să nu cutezi a te înfățișa înaintea ochilor mei decât atunci când vei fi "prima sabie în luptă"! Voi fi! îl înfruntă el semeț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai mare acolo se arunca cu sabia, întărește Alexa. De afurisit ce-i nici moartea nu-l vrea, mormăie Cupcici. Trag nădejdea că acu i s-o-nfunda, zâmbește Isaia mefistofelic. O să-i dăm și noi o mână de ajutor. E de un curaj nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-aibă în toată viața lor. Lovească-i bubele lui Gheezi și cutremurul lui Cain și să-i înghită pământul de vii ca pe Daatam și Aviron.Si din bogoslovenia noastră ce ne-au dat Domnul Dumnedzău încă să fie afurisiți și în veci neiertați. Iar la cine ar fi sau cine ar ști și ar mărturisi dreptu să fie iertați și blagosloviți de Iisus Hristos. Amin.” - In timp ce ascultam acest blestem, mărite Spirit, simțeam că mă trec fiorii. După
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
chiar dacă urmele delăsării începeau să se arate (mare parte dintre fructe erau viermănoase), fără ca, de fapt, să mai contribuie cu altceva la persistența lui decât cu paza. Amintindu-și desigur de ceea ce văzuse la părinții ei din Mocod, bunica îl afurisea pentru lipsa lui de interes propriu zis horticol: atât de mult îl detesta, mai ales pentru avariția lui, încât la moarte a cerut să nu fie coborâtă în mormântul în care el își dormea deja somnul de veci, ci să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
patruzeci de ani! Ca să mă sărute, trebuie să mi se suie pe opincă. ... Iar cine s-a ispiti să facă altfel, acela neiertat să fie de Domnul Dumnezeu și de prea cinstita Maica sfinției sale Marie și să fie blastamat și afurisit de doisprezece hovnici apostoli și de trei sute optsprezece sfinți părinți ce au fost la Nichea cetate și să aibă pârâți înaintea înfricoșatului județ pre arhiereul și de minuni făcătorul Nicolai și să aibă parte ca Iuda și ca procleatul Arie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
taxiului. O dramă deturnată în caricatură! Cît era viu, îl lingușeau, nu-l criticau nici la marginea județului (nu cumva să audă); acum, în mod la fel de laș, s-au lepădat de el. *Ieri, un tip beat se indigna că niște „afurisiți de copii” îi spuneau „poteră” patrulei militare de pe peronul gării. În replică, „afurisiții” l-au făcut „prost și urît”. „Nu se poate să am amîndouă calitățile!”, a protestat tipul, care, probabil, în acel moment, se credea Nastratin Hogea. În adolescență
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vor ceti și acelor ce vor asculta cu inima curată și vor păzi poru(n)cile sfi(n)tii ev(anghe)lii. A sfintii bese(re)ca Streza Cârțișor (a) și cine s(-)ar ispiti să o fure să fie afurisit de toți sfinți pă(ren)ți. Scris(a)m eu popa Ionu d(in) Cârțișoar(a) de(n) ținutul Făgărașului și a fo(st) anul D(o)mnulu(i) 1772. Decă a(m) scri(s) eu popa i(o)anu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Învierii în continuare pe alte câteva pagini se poate încă citi scris de mână: -«(această Sfântă) Evanghelie ieste a mea cumpărată de mine Popa Radu de la Ucea de Susu și cine ar fur(a)o să fie anafte(ma) să fie afurisitu de săbo(rulu) dela Nicheia...» Iar Antimisul Bisericii e de la Șaguna. Alte proprietăți sau bunuri de valoare biserica nu deține decât terenul pe care e edificat sfântul locaș cu cimitirul din jurul său. Abia la 5 august 1922 primește ca și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai mare parte a consumului din gospodăria proprie. „Statul” nu ajunge acolo. Școlile dispar treptat, singura autoritate intelectuală rămânând preotul (și acesta adesea part-time). Jandarmii și poliția ajung rar. Oamenii își fac potere dacă prăduiala se extinde sau se resemnează afurisind hoții în biserică. Sub anumite aspecte viața lor este mai bună decât a celor din mahalaua urbană: au lapte de la vaca proprie, ceva brânză, au legume, porumb și grâu, ouă, unul sau porc-doi. Își petrec viața hrănind viețuitoarele cu care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lui le-a spus: "Făceți-vă datoria, nu vă gîndiți la răsplată. Fapta bună, ca și adevărul, sfîrșesc totdeauna prin a birui." Este adevărat că democrația aceasta structurală profundă și nu de fațadă, era puțin viciată de moravurile politice, moștenire afurisită de pe vremea Bizanțului. Dar, dacă privesc la ce este acum în lume și la ce este în țara mea, astăzi, pot spune: Ce mare a fost România mică, acel mic regat, care și-a apărat cinstea și libertatea, realizînd reîntregirea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În lumea zeilor nu-și au locul cei care au câini, ființe violente care fură jertfele”. “Honni soit qui mal y pense”. Sau, pentru nefrancofoni, “afurisit acela care gândește de rău”. “Radiosfera”, 31 iulie 1995, ora 12,44 42. Câte ceva despre ciuperci Deși de mai bine de zece milenii omul practică prima formă de biotehnologie, adică agricultura, care-i permite ca pe doar 9% din suprafața
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]