281 matches
-
am prefăcut că îmi caut ceva în geantă până când el era deja în stradă. Mai târziu, cu o cană de ceai și cu Portia în pat, m-am gândit la seara care trecuse cu ceva satisfacție. Lăsând la o parte afurisita de rană la picior, dădusem un spectacol în regulă, mi se părea mie. Fusesem politicoasă și adecvată cu copiii. Mă înțelesesem bine cu soțul ei. Și când Sheba îmi ceruse sfatul, îi răspunsesem cu înțelepciune și înțelegere. Sheba fusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mama. Dar se pare că viața ei nu va avea nici un sens dacă nu o face. — Nu e puțin prea devreme să plece? Cum rămâne cu mâna ruptă? Și genunchiul beteag? Toate se vindecă. Și, cu cât închide mai repede afurisita de buclă, cu atât mai repede se poate întoarce acasă, a zis mama. Apoi a venit momentul să-i dăm vestea lui Helen, care a fost destul de afectată. —Crimă și pedeapsă! a exclamat. Nu pleca. Trebuie. — Dar am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care văzuse de prea multe ori Chocolat. Închide ochii și deschide gura. Oh, drace, avea de gând să mă hrănească el însuși! Doamne, ce chin, ce fază de Nouă săptămâni și jumătate. Dar nici măcar nu m-a lăsat să mănânc afurisita de pâine. Mi-a plimbat-o prin gură și a spus: Simte asperitatea pe care o are coaja pe limbă. O tot plimba de colo-colo, și eu dădeam din cap, da, simțeam asperitatea. —Nu te grăbi, m-a îndemnat. Savureaz-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că au nevoie să apeleze la întâlniri-fulger, chiar și într-un oraș în care femeile se urcă pe pereți ca să obțină un partener. — Cine a mai auzit să ieși cu cineva și să construiești o casă în același timp? O afurisită de casă... A sunat telefonul, întrerupându-mă din aberat; gâfâind, am tras aer în piept și am spus: —Departamentul de publicitate Candy Grrrl, aici Anna Walsh. —Bună, Anna Walsh, Aidan Maddox la telefon. —Oh, super. Cu ce-am greșit? — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de chiuvetă ca să-mi treacă emoția, ținându-mă strâns până când buricele degetelor mi s-au albit ca varul. Trebuia să mă îmbrac. Inima mea, deja întristată, s-a îngreunat și mai mult, în timp ce Dogly mă privea cu compasiune. Era din cauza afurisitelor de haine trăsnite, înșirate, umeraș după umeraș, plus raft după raft de pantofi și genți multicolore - și, mai rău decât toate, pălăriile. Mergeam pe treizeci și trei de ani, eram mult prea bătrână pentru asta. Ceea ce îmi trebuia era o promovare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unui baton corector puternic, acum era mult mai discretă, așa că prânzurile reveniseră la ordinea zilei. Singura metodă de a le face față a fost să o iau pe Brooke cu mine, cel puțin atunci când era disponibilă. Era un dar dumnezeiesc, afurisita, zău că era. Talentul ei uimitor de a-i face pe oameni să se simtă în largul lor reușea să pună în umbră încercările mele chinuite, mecanice, de a juca rolul gazdei. O uimea pe ziaristă cu amănunte legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eram iar cei mai buni prieteni. Apoi a mai fost atunci când am mers în Vermont toamna, să vedem cum își schimbă frunzele culoarea, și eu am decretat că făcea prea multe fotografii. Aveam impresia că ținea morțiș să fotografieze fiecare afurisită de frunză din acel stat și, de fiecare dată când apăsa pe buton și se auzea acel bâzâit, în mod bizar, mi se strepezeau dinții de furie. Dar, în ceea ce privește neînțelegerile, nu era un lucru foarte serios și chiar și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intereseze? Chestia asta e al dracului de plicticoasă, dar, să-ți zic ceva, Anna, sunt plătită o avere. Apoi unul de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Ultimele vești Nu c-ar fi vreuna. Nici o afurisită de veste. Helen își petrece tot timpul după gardul lui Mr Big. Încă suferim năpasta rahatului de câine, de două ori săptămâna asta. Mă duc la Knock sâmbătă, n-am mai fost de mult în pelerinaj și simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mușcat! Aseară m-a sunat Colin. A zis că are informații că Detta Fear s-ar afla în cuibul select din Dalkey al lui Racey! Încântată. Încântată la culme. Poate reușesc să-i dau în sfârșit de cap slujbei ăsteia afurisite. Am condus într-o viteză până acolo! Dar casa lui Racey avea încă poartă cu interfon, ziduri înalte, țepușe în vârf. Cum reușesc alți detectivi particulari să intre oriunde? Poate că au un mic dispozitiv foarte la îndemână care dezactivează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
antrenată ațintită spre voi și voi o să stați acolo unde sunteți, nedumeriți, dar ascultători. Așa au făcut. Îmi tot învârteam arma înspre ei, repetând: Armă. Cu care să vă omor. Armă. Foarte periculoasă. Am tot dat înapoi, de-a lungul afurisitei de peluze interminabile, în sfârșit la doi pași de poartă. Atunci am făcut o greșeală: Am luat-o la fugă. Ca și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apă? —Anna, a zis Jacqui pierit, mi s-a rupt apa? Am crezut că o să leșin. Apa ieșea de sub fusta lui Jacqui. Într-un acces de panică, am acuzat-o: — Unde ți-a fost capul, să te apuci să speli afurisita de podea? Acum uite ce s-a întâmplat. Dar asta trebuia să se întâmple, a zis ea. Trebuia să mi se rupă apa. Avea dreptate. O, Doamne, i se rupsese apa, chiar urma să aibă un copil. Toate pregătirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
l-am făcut... — Nu-mi place, ce să fac! Se va rezema și ea de bufet. Îi voi întinde țigara să și-o aprindă și pe a ei. Se va feri amuzată, crezând că vreau să fac cine știe ce scamatorii cu afurisita aceea de țigară care tot o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O noapte furtunoasă sunt parodiate două „tragedii” principale: cea a lui Jupân Dumitrache, atins la „onoarea lui de familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița are o tragedie, nenorocul: „fir-ar al drcului de viață și afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și enumeră, mormâind înciudat, apoi se repede la telefon): Alo, Alex... Ce faci băiatule? Înveți la geografie? Foarte bine, dă-mi un port la Dunăre în șase litere care se începe cu B. Nu, nu plec la bunici; dezleg niște afurisite de cuvinte încrucișate...N-ai habar?... Nu, încă n-am învățat la geografie... Te deranjez? Un moment doar... Dă-mi un animal cu blana roșcată... începe cu V... Nu te pricepi? Ai de învățat? Aha!... Aha!... Bineee!... La revedere! (Trântește
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
rău, iar florile erau un mod foarte dulce și galant de a relua legătura și de a-mi spune că Își cere scuze. Și mie Îmi pare rău, am gândit În direcția florilor. Nu știu de ce am fost așa de afurisită și de răutăcioasă, mai ales că de atunci n-am Încetat să mă gândesc la tine nici măcar o clipă. Da, mi-ar face mare plăcere să ne vedem la cină și să facem uitată toată conversația aia stupidă. Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru entuziasmul meu prematur, pentru că crezusem că telefonul lui Sammy - și chiar de ziua mea, să nu uităm - Însemna mai mult decât că omul era pur și simplu amabil și că se ținea de o promisiune față de o veche prietenă. Afurisitele alea de Harlequin-uri - ele erau problema. Mi-am jurat că o să mă las de chestiile alea jalnice, pentru că mă Încurajau să Întrețin așteptări total nerezonabile. Vreau să zic, Dominick sau Enrique n-ar fi zis niciodată „Am ceva să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat nici o speranță lotrului. Cât despre hangiu... Acesta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a tăiat cu ea teancul de cărți pe care îl ținea în palmă. Apoi a prins să le răsfoiască una după alta și să-i depene înțelesul fiecăreia: ―Cum văd eu, aici sufletul tău arde cum îi para după o afurisită de muiere. Bagă de samă, însă, că nu i o treabă la locul ei... Ai s-o ai, numai că... ceva nu-i cum trebuie... Îi cu primejdie, frumosul lelii. ― Adică... cum „îi cu primejdie?” ― Nu se arată prea limpede
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca și Danny, auzise zvonuri cum că un detectiv de la comitat obișnuia odinioară să șutească mașini de prin Kern și Visalia, dar nu pomenea niciodată nimic despre asta când era ridicat ca suspect pentru furtul vreunei automobil. — Piese sau o afurisită de mașină întreagă? Janice își scoase un șervețel din decolteu și îl frământă în mâini. — Tapiserie, zise ea. — La oraș sau la comitat? — C-cred că la comitat. Secția San Dimas... Danny se strâmbă. San Dimas avea cea mai dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am luat în mână o carte, chipurile ca să citesc, dar rîndurile-mi fugeau pe sub ochi cu o iuțeală de trenuri minuscule pe o câmpie albă, fără de sfârșit, și eu nu înțelegeam nimic; gândurile mele se-ndreptau cu o drăcească stăruință spre afurisita aceea de anecdotă, care mă băgase în bucluc. Se făcuse târziu... aproape 11 și jumătate noaptea! Niciodată, chiar când aveam a doua zi o teză grea, nu rămăsesem peste ora asta. Tata, care lucra în fiecare noapte la cărțile lui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
respectul de sine al lui Wilt și speranțele Evei Wilt au fost ignorate. Wilt auzi veștile chiar înainte de prânz, la cantină. — îmi pare rău, Henry, îi zise domnul Morris când se puseră la rând, cu tăvile după ei. E din cauza afurisitei ăsteia de strâmtorări economice. Până și Limbile Moderne au fost nevoite să-și reducă din pretenții. N-au reușit să obțină acceptul decât pentru două promovări. Wilt dădu din cap aprobator. Ajunsese să se aștepte exact la așa ceva. Nimerise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sexuale. Dar poate c-am înțeles eu ceva greșit. Știu că zicea totuși ceva la un moment dat despre opțiunile sexuale. Dar pe-atunci eu eram pe jumătate adormit. — De unde dracu’ a cules toate prostiile astea? întrebă Braintree. — De la o afurisită de yankee pe nume Sally Pringsheim, îi explică Wilt. Știi și tu cum e Eva. Ai văzut că adulmecă țicnelile intelectuale de la zece poște și le-aduce la ea în casă ca și cum ar fi un blestemat de gândac de bălegar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
inaplicabile expuse de dr. Mayfield. Dacă omul ăsta chiar credea că ar putea să inculce conținutul cerebral, indiferent ce-o fi fost aia, în capul anului III Instalatori de Gaz, era dus rău cu pluta. Mai grav era faptul că afurisita aia de lucrare era menită să stârnească o polemică atunci când venea partea de întrebări. Wilt privi roată prin încăpere. Diversele facțiuni erau toate prezente: noua stângă, stânga, vechea stângă, centrul indiferent, dreapta culturală și dreapta reacționară. Wilt se categorisea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
deja. Henry trebuia să se smulgă din păpușă. Trebuia s-o facă neapărat. în baie trebuia să găsească el o lamă sau vreo pereche de foarfece. Dar unde Dumnezeu era baia? N-are importanță. N-avea cum să nu găsească afurisita aia de încăpere. Cu grijă, cu foarte multă grijă, rostogoli păpușa pe spate și astfel ajunse iar deasupra ei. După aceea își trase genunchii în sus până când ajunse să stea crăcănat peste ea. Acum nu-i mai trebuia decât ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de multă spumă, încât chiar și imaginea pe care o distingea cu ochii lui îngălbeniți și obosiți sugera că excitase păpușa în așa hal, încât o adusese pe culmile frenetice ale plăcerilor sexuale. Până la urmă bărbatul reveni la căutarea valvei. Afurisita de momâie avea neapărat una pe undeva! Numai să reușească să dea de ea. în explorările sale, își aținu ochii pe oglinda pusă pe ușa dulăpașului cu medicamente, dar oglinda era prea mică. Exista una mai mare deasupra chiuvetei. Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]